342 matches
-
a fost numit profesor titular prin decretul regal din 6 februarie 1946, publicat în Monitorul oficial, nr. 34 din 1946. Compromisul era pentru majoritatea covârșitoare a istoricilor români o veche obișnuință. 2.2. Rezistenții Aceștia sunt mult mai puțini în raport cu „colaboraționiștii”, practic numărul lor nu depășește 30 de persoane. în plus, dintre aceștia mulți au preferat să tacă, evitând confruntarea, și au ajuns în pușcării doar din cauza antecedentelor politice extraordinare: fuseseră demnitari ai regimurilor burgheze. Extrem de puțini au avut curajul să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
episcop de Iași, ci de Voli.) Evenimentul este cu atât mai semnificativ cu cât, în anii ’50, Petru Pleșca fusese excomunicat din cauza obedienței sale față de puterea politică. Totuși, cu puțin timp înainte de consacrare, prelații romani nu au uitat de trecutul „colaboraționist” al lui Petru Pleșca și l-au întrebat cu neîncredere de ce nu a fost niciodată în închisoare. Vaticanul avea rezerve mai mari față de Francisc Augustin, vicarul Arhidiecezei romano-catolice de București, care, înainte de a colabora cu guvernul comunist, trăise experiența carcerală
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
seamă din primăvara anului 1945, întocmită de Corpul Detectivilor cu privire la activitatea de după 6 martie același an, conținea următoarea mențiune: „s-a realizat identificarea și ridicarea rămășițelor din aparatura informativă a fostului Serviciu Informativ German din România procedându-se la internarea colaboraționiștilor. Cu ajutorul Comandamentului Sovietic s-au descoperit membrii unor organizațiuni teroriste create de nemți pe teritoriul țării având misiunea să producă acte de teroare după retragerea armatelor germane”. Numeroasele arestări operate aveau să dezorganizeze grupurile de rezistență legionaro-germane. Dacă unii dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din România, Cuza XE "Cuza, Alexandru C." , care a locuit la Iași În timpul pogromului, Înaintea lui și după aceea. Fruntașii Comunității au trebuit să mențină un echilibru Între identificarea totală cu poporul lor și suferința acestuia și considerarea lor drept colaboraționiști În relația cu autoritățile. La Iași, ei n-au depășit niciodată această linie, rămănând reprezentanți autentici ai populației evreiești. Dar nici n-au fost puși În fața alternativelor cu care s-au connfruntat conducerile evreiești - Judenrat-urile În Polonia XE "Polonia" ocupată
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
amatorismului, puternic susținut în ultimii ani și abil promovat politic prin ,,Festivalul național Cîntarea României". Cam trei segmente mari s-au coagulat, în aceste condiții, în arta profesionistă și ele realizau un oarecare echilibru de ansamblu: primul era acela al colaboraționiștilor instituționalizați și al pictorilor de curte în care intrau, cu grade diferite de implicare (și cu grade diferite, în general!) nume ca Viorel Mărginean, Sabin Bălașa, Vasile Pop Negreșteanu, Constantin Piliuță și mulți alții fără autoritate, dar și artiști mult
Arta românească de astăzi (o privire sumară) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11392_a_12717]
-
marxismului cu forța. Mulți mai sunt în viață dintre victime, cu mari traume fizice, nerefăcuți din loviturile psihice primite de două ori, odată în închisorile crâncene dar și mai mult după "căderea" sistemului dictatorial, dar nu și al comuniștilor, iar colaboraționiștii sunt cu zecile de mii în viață. Dacă victimele suferă și acum mari privațiuni, unii cu pensii mai mult decat modeste, bolnavi și marginalizați social, (mai ales de când s-a reușit dezbinarea lor în două aripi ale asociației foștilor deținuți
Mai interesează pe cineva trecutul apropiat?. In: Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_323]
-
9 decembrie Jan este arestat de Gestapo, torturat în prezența proaspetei sale soții și împușcat la 30 ianuarie 1945. Diet rămîne în detenție încă șapte luni. Eliberată la 25 decembrie 1945, reintră în clandestinitate. După război, este angajată în urmărirea colaboraționiștilor olandezi, dar, scîrbită de sadismul și oportunismul unora dintre concetățenii ei, (așa numiții „olandezi cumsecade”) se retrage din activitate și din prezidiul asociației foștilor deținuți politici. La finele lui 1946, Diet își reia studiile întrerupte la Conservatorul Regal din Haga
Paul Celan și tînara olandeză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14341_a_15666]
-
207%20pentru%20Mona%201/Diana%20Dumitru%20Selectie%20Clear%20History.docx# ftn8">[8]</a> O perspectivă interesantă este oferită de un supraviețuitor originar din Orhei (Basarabia); el avea impresia că în Transnistria nu se simțea prea multă ură față de evrei, cu excepția colaboraționiștilor, si ca, de fapt, „se crea impresia că majoritatea populației nu ii percepea pe evrei că pe niște străini.” Mai degrabă, „majoritatea percepea puterea de ocupație ca fiind străină, iar pe evrei că ai săi.”<a title="" href="file:///D
Atitudinea populației ne-evereiești din Basarabia și Transnistria față de evrei în perioada Holocaustului: o perspectivă a supraviețuitorilor () [Corola-website/Science/295809_a_297138]
-
puținele orașe europene nerăvășite de bombardamentele aeriene, dar locuitorii capitalei au fost persecutați și oprimați de naziști. Politicieni sau intelectuali cehi, așa cum a fost fostul prim-ministru Alois Eliáš, au fost uciși sau închiși cu sprijinul informatorilor germani și al colaboraționiștilor cehi. Insurecția din Praga a fost declanșată pe 5 mai 1945, când rezistență cehă, cu sprijinul temporar al unor unități ale Armatei Ruse de Eliberare (RAO), aflate, în mod formal, în serviciul Waffen SS, profitând de înaintarea unităților sovietice și
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
colaborează la revistele " Hermes " (CNRS), " Iztok ", " Cahiers de l'Est", " Lupta ", " BIRE "(Franța) și la " Curentul " (Germania). Participa în 1988 la lansarea unei Societăți a Scriitorilor Români, acțiune sindicală, profesională și protestatara care înainte de decembrie 1989 dorea să se opună colaboraționiștilor din Uniunea Scriitorilor din R. S. România, instituție profesională pe care Partidul Comunist Român încerca să o supună exigentelor propagandei. Fondează la 13 mai 1991, împreună cu alți ziariști români din exil, Asociația Jurnaliștilor Români-Ouest, cu sediul la Paris. După 1990
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
victime ale comis de Imperiul Otoman în timpul Primului Război Mondial și ale altor rele tratamente aplicate ulterior. Scopul lui a fost înființarea unui stat național pentru refugiați, în granițele Armeniei Sovietice. Principalul său asistent în această încercare a fost Vidkun Quisling, viitor colaboraționist nazist și șef al unui guvern-marionetă al Norvegiei în al Doilea Război Mondial. După o vizită în regiune, Nansen a prezentat Adunării un plan modest pentru irigarea a 36.000 de hectare (360 km) pe care s-ar fi putut
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
burgheze"" au fost duși la muncă forțată. În Râușor au existat multe persoane care s-au împotrivit regimului comunist în primii ani de după alegerile fraudate din 1946. În anul 1950 Securitatea a organizat o mare acțiune de represiune - acțiune datorată colaboraționiștilor care furnizau date despre aceste persoane - astfel că Securitatea a trecut la asedierea satului în miez de noapte, cu un efectiv de 120 de agenți, împărțiți în patru grupe și mergând la adăposturile unde informatorii ar fi bănuit că se
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
Războiul din 1877-1878”" este vizionat cu o zi înainte de către prefectul Poliției capitalei, "care decide că nu corespunde cu adevărul istoric". Drept urmare, filmul este "confiscat și distrus", R. Pellerin e declarat "persona non grata" și pleacă la Paris, iar generalul "„colaboraționist”" se vede mutat disciplinar într-o altă garnizoană. 5 mai 1912.Revista "„Flacara”" aduce la cunoștință că "„după cum se știe, o seamă de artiști au alcătuit o societate al cărei scop este să fabrice filmul războiului de independență... Asemenea întreprindere
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
Barbarossa”, prin care Hitler încălca înțelegerea cu Stalin. La 6 aprilie 1949, Sovietul Miniștrilor al URSS a adoptat hotărârea cu privire la exilarea din R.S.S.M a familiilor de chiaburi, a foștilor moșieri, negustori și complici ai „ocupanților”. Ultimii erau stigmatizați drept „colaboraționiști”. Astfel se prevedea deportarea a 11 280 de familii (40 850 de persoane). A fost fixat și timpul desfășurării operației denumite „Iug” („Sud”) - începutul de la 6 iulie 1949, ora 2:00, sfârșitul - la 7 iulie, ora 20:00. La 28
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
au lăsat să locuim numai în două camere, cele mici, din spate, cinci persoane. În restul casei ne-au instalat pe altcineva care era pe post de informator. Un individ, Singer - care trebuia inițial să ocupe toată casă. Singer era colaboraționist, colabora cu regimul. Asta a fost în anul 1941. Aveam cinci ani. La scurt timp după asta, sora mea a contractat o scarlatina urâtă, scarlatina neagră. În situația asta, eu și bunica mea am plecat din casă. Mi s-a
GAZETA DE ARTĂ POLITICĂ NR.15: Capitale ale Culturii în contextul politicilor UE () [Corola-website/Science/296142_a_297471]
-
Yanhtze, în timp ce în alte regiuni puterea se afla în mod practic în mâinile liderilor locali. De aceea, japonezii întrețineau sau creau legături speciale cu acești lideri locali, cu scopul subminării puterii centrale. Japonezii au cultivat relațiile cu așa-numiții "hanjian" - colaboraționiști chinezi - pe care i-a ajutat să conducă guverne „autonome" cu o atitudine prietenoasă față de interesele nipone. Această politică a fost cunoscută drept "Specializarea Chinei de Nord", sau "Mișcarea pentru autonomia Chinei de Nord". Provinciile nordice care au fost incluse
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
Ferdinand Schörner a reușit să fugă din Praga spre sud-vest. El a fost capturat de americani și a fost predat mai târziu sovieticilor. Pe 5 mai, Emanuel Moravec s-a sinucis. Moravec era urât de cehi, fiind considerat trădător și colaboraționist. El își câștigase porecla de "Quislingul ceh." Pe 14 mai, Dr. Emil Hácha a fost arestat la Praga și a fost internat de urgență într-un spital de lagăr de prizonieri. Hácha fusese președintele statului marionetă Protectoratul Boemiei și Moraviei
Ofensiva Praga () [Corola-website/Science/306930_a_308259]
-
criminal", "proscris", "răufăcător", "hoț" sau chiar "diavol". De asemenea și-a adăugat prenumele "Qisling"; el spune că acest nume provine de la "Susanne Malene Qisling", o străbunică de-a lui, însă alții susțin că alegerea acestui nume a fost inspirată de colaboraționistul norvegian Vidkun Quisling. Circumstanțele privind motivele crimei nu sunt clare, dar au fost atribuite luptei pentru putere dintre Vikernes și Euronymous. De asemenea Vikernes vorbește despre o dispută financiară legată de o sumă de bani pe care acesta i-a
Varg Vikernes () [Corola-website/Science/302528_a_303857]
-
trimiși în GULAG. În 1989, guvernul sovietic a anunțat că Bela Kun a fost executat în GULAG pe 29 august 1938. A fost reabilitat în 1956 pentru a celebra înăbușirea revoluției anticomuniste ungare de către trupele sovietice chemate în ajutor de către colaboraționistul maghiar Janos Kadar. Lucian Predescu. Enciclopedia „Cugetarea”, 1939, pag. 470, col. 2. Ungaria și istoria ungurilor, Centrul European de Cercetări și Studii Istorice, Editura Europa Nova, Veneția, 2001
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
asaltul de a corupe elemente din conducerea PSD, ca Th. Iordăchescu, Barbu Solomon și Lothar Rădăceanu, promițând-le unora funcții publice înalte, recompense exorbitante, în timp ce pe alții ca Ștefan Voitec, Ion Pas și Șerban Voinea îi șantaja cu învinuirea de “colaboraționiști” cu regimul antonescian. La 10 martie s-au deschis lucrările Congresului PSD care urma să consfințească hotărârea Conferinței partidului din 1-3 decembrie 1945. Adrian Dimitriu, participant la Congres notează în amintirile sale: „"Dar, ceea ce s-a întâplat cu ocazia Congresului
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
decide că acțiunea nu corespunde cu adevărul istoric, confiscă și ulterior distruge filmul. Mai mult, pelicula este interpretată ca improvizație subartistică și motiv de speculație comercială. Raymond Pellerin devine "persona non grata" și se vede chemat la Paris, iar generalul „colaboraționist” va fi mutat disciplinar într-o altă garnizoană. Producția în primă fază a aparținut Societății cinematografice a actorilor Teatrului Național din București. Delegații ale lor colindaseră instituțiile statului în încercarea de a atrage fonduri, având în cele din urmă succes
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
pentru colaborarea cu guvernul dictaturii carliste din motive pragmatice: pentru a face posibilă continuarea legală a activității sindicatelor și pentru a combate mișcarea legionară. Restul conducerii PSDR, insistând asupra distincției dintre partid și sindicate, a decis excluderea din partid a colaboraționiștilor. Gheorghe Grigorovici, numit subsecretar de stat la Ministerul Muncii, și-a încetat activitatea în rândurile partidului pe care îl condusese. Rămas în afara legii, partidul s-a regrupat în jurul lui Constantin-Titel Petrescu. După 23 august 1944, fruntașii PSDR excluși au cerut reintegrarea
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
ca bază de atac împotriva Balcanilor. Germanii au reușit să obțină controlul asupra insulelor în noiembrie 1943, una dintre ultimele victorii ale Reichului din timpul războiului. La sfârșitul anului 1943 și începutul lui 1944, germanii, în cooperare cu bulgarii și colaboraționiștii eleni, au lansat operațiuni ample împotriva rezistenței grecești, în principal împotriva ELAS, controlată de comuniști. Forțele de ocupație a ajuns la un armistițiu neoficial cu rezestența de dreapta, EDES. În același timp, s-au înmulțit raidurile forțelor speciale anglo-britanice în
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
poliția germană au ignorat în general conflictele interetnice, în primul rând pentru că erau concentrați să lupte cu Armata Roșie și partizanii sovietici. Există însă dovezi că germanii au oferit arme atât ucrainenilor cât și polonezilor. Unități speciale germane formate din colaboraționiști ucraineni sau polonezi au fost implicate de multe ori în masacre, iar unele dintre crime au fost atribuite atât Armatei Insurecționale Ucrainene cât și Armatei Teritoriale Poloneze. Atât comandanții germani cât și cei ai partizanilor sovietici erau la curent cu
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
să ocupe orașul Trieste cu doar o zi înaintea atacului aliaților. Ultima bătălie a celui de-al doilea război mondial în Europa a fost „bătălia de la Poljana” de pe 15 mai 1945 dintre partizanii iugoslavi și forțele Wehrmachtui și ale forțelor colaboraționiștilor croați și sloveni, aflate în retragere spre Austria. Partizanii au avut sarcina găsirii, îngrijirii și evacuării piloților aliați doborâți în regiunea Balcanilor. Între 1 ianuarie și 15 octombrie 1944, în conformitate cu statisticile americane, partizanii au evacuat cu succes 795 de piloți
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]