2,111 matches
-
străbate Europa, continent rece, acoperit de păduri. Descendența lui Homo sapiens se împarte în mai multe ramuri. Una dintre ele evoluează înspre Homo neandertalis. Acum 300000de ani, acesta cutreieră Africa, Europa și Asia. Pentru prima dată, construiește pe unde trece colibe sofisticate și își îngroapă morții. în Europa, pe atunci izolată de ghețarii ce acoperă Alpii și Balcanii, Homo neandertalis coexistă cu celelalte primate fără să se amestece cu ele, fără să le înlocuiască. Desigur, în acea epocă îașadar în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
este în continuare prezent, vizând mereu însușirea forței strămoșilor și ritualizarea raporturilor cu moartea. A mânca ceva viu pentru a trăi este o lecție valabilă și astăzi. în jurul anilor 45000 î.e.n., primatele noastre locuiesc iarna în peșteri, iar vara în colibe. Produc unelte tot mai specializate. între membrii grupului se instaurează diviziunea muncii; odată cu aceasta apare și șomajul, pentru cei care nu mai contribuie direct la procurarea hranei. După 5 000 de ani, clima planetei se încălzește și mai mult; ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
unic. Canibalismul începe să lase loc ritualizării sale, în cursul unui sacrificiu religios: a mânca trupul unui om trimis la Dumnezeu pentru a se apropia de El. Proprietatea capătă contur; limbile se diversifică; diviziunea muncii devine mai complexă: unul face colibe, altul coase piese de îmbrăcăminte sau cioplește pietre, unii meșteresc unelte și arme, iar alții vânează, povestesc, îngrijesc bolnavii ori se roagă. Bărbații se impun în fața femeilor, își plasează mamele și surorile sub responsabilitatea fraților și a verilor. Apar interdicții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
plafonul acela. Era vorba de un geniu și era uluitor și copleșitor. M-am simțit mărunt și insignifiant. Dar pentru măreția lui Michelangelo ești pregătit. Nimic însă nu mă pregătise pentru surpriza imensă produsă de prezența acestor picturi într-o colibă a băștinașilor atât de departe de civilizație, în sânul vegetației de pe un munte de lângă Taravao. Iar Michelangelo era sănătos la minte și la trup. Operele acelea mărețe ale lui au calmul sublimului. Aici însă, în pofida frumuseții, exista ceva tulburător. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fi făcut-o un om galant. De douăzeci de ani, Josăphine locuia la capătul străzii Chablis, aproape în câmp. Nu era o casă, ci doar câteva scânduri înnegrite de ploaie, care doar printr-un miracol obișnuit nu se prăbușeau. O colibă întunecată precum cărbunele, care îi băga în sperieți pe copii, și în care toți credeau că se înalță până la tavan piei împuțite, animale moarte, păsări dezmembrate și șoareci lipiți pe planșete. Nimeni nu intra înăuntru. Am fost acolo, de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
noaptea viscoli... Încă bine n-ajunsesem, Că porni, duium, să vie O viforniță târzie De Păresimi. Vântura, stârnind gâlceavă, Albă pleavă; Și cădeau și mărunței Bobi de mei... (Ningea bine, cu temei.) În bordei, Foc vârtos mânca năprasnic Retevei. Pe colibă singur paznic M-au lăsat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Moșul Iene Răzbătea de prin poiene Să-mi dea genele prin gene. Și trudit Lângă vatră prigorit Privegheam prelung tăciunii... Umbre dese Ca păunii Îmi roteau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
eram să-i fiu aproape Să-nclin spre el urechea trudindu-mă să prind Ce hohotiri trufașe îl pleacă și-l destind Când viforul în trâmbe de-omăt vrea să-l îngroape. Dar, uite, munci de iarnă te leagă de colibă Și nu-ți dau timp s-adulmeci nici aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi, un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fie greață, Îți voi jura: e ultimul bairam! Și-om rătăci aiurea sus pe munți, Să nu mai văd țipenie de om; Sunt prea sătul de-nmormântări și nunți, M-am săturat să fiu și econom. Amândoi ne vom zidi coliba Și vom trăi ca niște pui de cuc, Iar dac-o fi să mă pălească hiba, M-oi face, pentru tine, un haiduc. Ca o nălucă printre oameni, Ce pentru bani atât se forfotesc, Mă voi mândri că nu le
IUBITO, HAI ÎN SIHĂSTRIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364328_a_365657]
-
băi! Sile a blegat gu marfa la canibali, măi! Mbobo, un individ a cărui privire putea să te facă terci mai ceva decât un autobuz în viteză, crezând că Titi este reprezentantul fabricii de „cherestea” l-a cazat într-o colibă și i-a dat două însoțitoare tinere care aveau datoria sacră de a-i îndeplini orice dorință. Eee, Titi cam avea dorințe de tot felul însă cele două superbe creole nu l-au dezamăgit. Între timp Mbobo a plecat și
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
zile. Bietul Varlaam, mitropolitul Moldovei și al Sucevei, care în înțelegere cu Domnii de atunci și c-un sinod general al bisericei noastre au întemeiat acea admirabilă unitate care-a făcut ca limba noastră să fie aceeași în palat, în colibă și-n toată românimea, și-ar face cruce creștinul auzind o păsărească pe care poporul, vorbitorul de căpetenie și păstrul limbei, n-o mai înțelege". Legătura dintre Biserica Ortodoxă și neamul românesc Mihai Eminescu o considera a fi fundamentală pentru
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > PRINȚESA LALELELOR - PARTEA A II A Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Maria și Ion intrară cu fetița în colibă, bucuroși că de acum în colo vor cunoaște cum e să fie părinți. Fetița gângurea și trăgea de basmaua Mariei, care nu mai putea de bucurie. Ion se ținea după ele, fericit și fără să-și ia ochii de la fetiță
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
fericită și împlinită, fiindcă nu mai suntem singuri. - Ei Marie, ai și tu dreptate, draga mea. Apoi, hai afară cu fetița noastră, hai să o vadă toți, îi spuse Ion râzând. Și luând fetița în brațe, Maria ieși prima din colibă și Ion se luă după ea. Radiau de fericire și își îndreptară pașii mândri și bucuroși de fetița lor, spre lalelele de unde o luaseră de dimineață pe Prințesa. Începuseră să vină îngerii, oamenii și animalele, și până să ajungă ei
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
bucuria și veselia li se citea pe față și nicicând nu s-au mai plâns de supărare și de singurătate. Veselia oamenilor, a îngerilor și-a animalelor era și mai mare, pentru că ei nu mai stăteau de-o parte, în fața colibei lor. Acum erau întodeauna nelipsiți din mijlocul horei și picioarele nu-i mai dureau, fiindcă acum cunoșteau și ei cum e să fie părinți. Prințesa crescu repede, se transformă într-o tânără și frumoasă fată, cu chip la fel de frumos ca
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
Doarme la poarta casei părinților săi în sărăcie totală, slab, sărăcăcios îmbrăcat dar nesupărând pe nimeni. Din contră, el era acela căruia slujitorii tatălui său îi vorbeau de sus sau îl batjocoreau. Vătaful casei părintești acceptă și-i face o colibă în care Ioan postea, se ruga, suferea vara de căldură și iarna de ger și petrece neștiut încă trei ani de zile, la fel precum Alexie, omul lui Dumnezeu altădată. Tatăl său trimitea cu bucurie acestui om sărman bucate de la
CUVIOSUL IOAN COLIBAŞUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363781_a_365110]
-
părinților săi că este fiul lor, le arată Evanghelia primită de la ei înaintea plecării, aceștia rămân fără grai și nu știu dacă trebuie să se bucure pentru regăsirea lui sau să se întristeze pentru moartea care se afla la ușa colibei lui. Moare împăcat că L-a iubit pe Dumnezeu mai mult decât pe propriii lui părinți și este îngropat cu aleasă cinste. A fost îngropat conform dorinței lui lângă chilia care i-a servit de vremelnică locuință în lumea aceasta
CUVIOSUL IOAN COLIBAŞUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363781_a_365110]
-
te pui pe plâns. să nu-mi faci vreo pomenire, nici în lut să nu mă bagi, arde-mă-n costum de mire și trei clopote să-mi tragi. și când fumu-ncet se suie vântu’ l-o împrăștia peste o colibă șuie, ignorând tradiția. ... iar tu singură vei duce, cum de-o viață tot ai dus, rămășițele sub cruce, câte-au fost, și câte... nu-s?! Referință Bibliografică: știi tu, oare? George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 906, Anul
ŞTII TU, OARE? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364019_a_365348]
-
cu mâna la frunte): Parcă revăd visul care s-a repetat de trei ori... ( Apare povestitorul) POVESTITORUL: Se pare că Ema este cam derutată. Dar EL unde o fi? Vom vedea îndată. (Dispare.) EL (o ființă palidă, tremurând, pătrunde în colibă): Dumnezeule mare! Am vedenii, parcă aud o voce de femeie. Înger sau demon, ce-o fi oare? Oricum, nebuniei îi urmează moartea. EA: Ești viu cu adevărat, sau doar ... o nălucă? EL: Sunt o umbră din miliardele care s-au
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
era speriat de perspectiva ruperii aței... Auzind-o pe soră-sa chemându-l la masă, a renunțat și s-a grăbit la masă, „cu ața intactă”. În timpul liceului, a fugit în pădure cu colega Mădălina unde și-au construit o colibă. A aflat recent că a murit de cancer. De neuitat momentul când se afla la Onești împreună cu Nicolae Manolescu și Ana Blandiana, unde la un meci de fotbal al scriitorilor arbitrat de autoarea Motănelului Arpagic, și-a organizat o galerie
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
a fost ucis pe câmpul de luptă. PRINȚESA: (uimită) Cum? I-ai cunoscut părinții? CONTELE DRACULA: (ca și când n-ar fi auzit-o) Când s-a apropiat clipa nașterii tale, fata a fugit într-o pădure sperând că va găsi o colibă unde să te crească. Dar sărmana a fost devorată de lupi într-o noapte întunecoasă când alega cu tine în brațe, printre copaci, după un adăpost. Tocmai am auzit urletele fioroase ale fiarelor sălbatice și te-am zărit neputincios în fața
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
câțiva chirpici din tizic[1] și îi arunca în căruță, apoi lua bota cu apă, o putină plină pentru baia săptămânală, pirostriile pentru găleata mare din aramă, calupul de săpun de casă, lemnele din salcâm pentru construcția propriu zisă a colibei, carton asfaltat și multe obiecte de strictă necesitate pe termen mai lung. Când ajungeam noi la vie pe la începutul lui august, de obicei abia începeau să se pârguiască boabele de struguri ale soiurilor timpurii. Incepeam paza așa de devreme să
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
înhămat caii la căruță și a plecat repede la mine la vie. Tocmai când a sosit s-a pornit și ploaia. Abia reușise să deshame caii. Când au început tunetele fulgerele și o ploaie torențială, noi am intrat imediat în colibă, dar și caii au venit în fața colibei și și-au vârât instinctiv capetele la adăpost în bordei. Doar trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeam zeci de litri de apă. Când troznea, parcă se rupea cerul de ziceai că
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
repede la mine la vie. Tocmai când a sosit s-a pornit și ploaia. Abia reușise să deshame caii. Când au început tunetele fulgerele și o ploaie torențială, noi am intrat imediat în colibă, dar și caii au venit în fața colibei și și-au vârât instinctiv capetele la adăpost în bordei. Doar trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeam zeci de litri de apă. Când troznea, parcă se rupea cerul de ziceai că acum se despică în două iar fulgerele
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Departe-s patimile Tale De ceasu-acesta luminat, Când lumea cată lung pe cale Spre Moș Crăciun cel așteptat. Chiar vine Moșul și împarte, La casele avute dar, Pe la colibe ce's departe, Găsește drumul doar arar. De clipa nașterii Preasfinte Se bucură la fel săracii Cu cei bogați, deși 'nainte Nu au nici vin, nici cozonacii Ei te iubesc cu demnitate Și dau credinței consistență, Nu fals ca cei
DEPARTE-S PATIMILE TALE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362379_a_363708]
-
acest eseu cu câteva aforisme pe care le-am înserat într-o plachetă, intitulată „Prin labirintul gândurilor”, carte ce va aparea cât de curând, pe lângă alte proiecte pe care le am în lucru: „Nu trebuie să trăiești neapărat într-o colibă, să porți haine sărăcăcioase, ca să fii modest; totul ține de noblețea sufletului!”; „Am învățat că dușmanilor nu trebuie să le răspunzi cu aceeași monedă, ci să-i pui în situații jenante prin bunătatea ta”; „Sunt momente în viață atunci când ai
TAINA SCRISULUI (50) – CUVINTELE MELE DE SUFLET de VASILICA ILIE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362467_a_363796]
-
Acasa > Strofe > Timp > GEANĂ Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Seamănă zgură, culege aur, fă-ți din colibă mândru castel, nu fi doar meșter, schimbă-te-n faur, iar resemnarea transformă-o-n țel. Norii alungă-i, stai în azururi, plânsul să-ți fie un zâmbet cald, trăiește clipa ca pe-un de-a pururi, și fă din
GEANĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361064_a_362393]