764 matches
-
anului îmbătrânit și scutecul celui nenăscut. pregătirile încep trist. crește intensitatea lor până la hohot. la mine e de plâns. râd numai când între degete, cu ața prinsă de ureche, primul glob atinge creanga bradului nou. se termină râsul într-o colindă apoi, aprind iar și iar, lumânări. ard. scântei se ridică în palmele mele. două cruci de lemn, ascunse sub piatra de hotar dintre sânul plin de laptele universului și golul umanului, așteaptă coroana de brad. sfoara își continuă tremurul, pe
SĂRUTUL POLILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342471_a_343800]
-
dânșii melodia preferată a familiei „Sub umbriță de portiță”. În casă ne pofteau să stăm la masă și ne serveau cu aperitive, prăjituri, cozonac, vin sau țuică, după preferința fiecărui colindător. După ce îi colindam pe toți ai casei le cântam colinda de plecare și ne oferea o sumă de bani importantă. Ne urau la rândul lor să avem parte de fericire în viață, să fim sănătăși, iar anul care vine să fie mai bun decât cel trecut și țara să prospere
POVESTEA UNUI VETERAN (OCTOGENAR) AL OBICEIURILOR STRĂMOŞEŞTI DIN BREZOI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342449_a_343778]
-
și acum niște plute bătrâne. Îmi aduc aminte o întâmplare mai deosebită, cu peripeții. Era prin 1952 când securitatea urmărea orice mișcare a cetățenilor și eram încă sub dominație rusească, încă nu murise Stalin. În ajun de Crăciun plecasem cu colinda și deodată ne-am trezit somați de niște lucrători de la securitate. - „Nu știți că nu aveți voie să cântați?” - „Tovarăși, este sărbătoare și noi purtăm tradiția transmisă din strămoși la bunicii noștri, iar noi o ducem mai departe”. - „Da, dar
POVESTEA UNUI VETERAN (OCTOGENAR) AL OBICEIURILOR STRĂMOŞEŞTI DIN BREZOI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342449_a_343778]
-
și în rândul securiștilor. Credința creștină sălășluia în sufletul românului, iar atitudinea ateistă era mai mult de formă. Interziseseră mersul la biserică și respectarea obiceiurilor strămoșești. Deci, după vreo două ore, ne-au dat drumul, dar noi ne-am continuat colinda prin sat. Cu cât legile se înăspreau și interdicția era mai mare cu atât parcă din ambiție omul de rând nu se despărțea de glie și obiceiurile strămoșești. Am explicat la gazde că am fost reținuți de securitate și de
POVESTEA UNUI VETERAN (OCTOGENAR) AL OBICEIURILOR STRĂMOŞEŞTI DIN BREZOI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342449_a_343778]
-
în ziua de Crăciun. După ce m-am căsătorit n-am mai mers cu colindătorii decât la familiile noastre ale membrilor grupului. De atunci, de prin anii 60 au cam dispărut colindătorii mari din Brezoi. Eu am continuat să merg cu colinda și când eram însurat, cam până prin anii 70. Totuși au mai apărut grupuri sporadice în oraș. În schimb s-au perpetuat grupurile din Vasilatu, Păscoaia și Călinești. Din primul grup din care am făcut parte cei mai vechi erau Gică
POVESTEA UNUI VETERAN (OCTOGENAR) AL OBICEIURILOR STRĂMOŞEŞTI DIN BREZOI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342449_a_343778]
-
anumite diferențe atât în versificație cât mai ales în ritmul melodiilor. Conducătorul grupului era Tică Tudoran dar îndrumătorul principal era Lăcătușu zis și Baronu care era cu vreo 30 de ani mai mare ca mine. Chiar dacă nu mai mergeam cu colinda decât unii la alții, la familiile grupului, în schimb primeam pe ceilalți colindători unii mai tinerei din oraș, dar și pe cei mari din Vasilatu și Păscoaia. A fost o perioadă minunată. Simțeai cu adevărat când se apropiau Sfintele Sărbători
POVESTEA UNUI VETERAN (OCTOGENAR) AL OBICEIURILOR STRĂMOŞEŞTI DIN BREZOI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342449_a_343778]
-
a-i manipula pe oameni. Or, Evanghelia Bisericii, vestea ei bună, începe cu un...bebeluș. Cum să nu te sperie un bebeluș, aflat pe fân, înconjurat de păstori și animale? Cum să nu te înspăimânte, contemporanule ultralucid, scâncetul unui bebeluș? Colindele, vindecare de strigăt, ascund în ele și dragoste, și fragilitate, și o tristețe radioasă, ca nici o alta mai frumoasă. Unde ne-am pierdut, ca neam, discreția în care ne scăldam luminos sărbătorile? Azi avem becuri și malluri, coșuri pline de
Azi avem becuri, malluri și coșuri pline de „produse”. Pe unde mai este sufletul nostru? () [Corola-blog/BlogPost/337866_a_339195]
-
nr. 1936 din 19 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului rugină e prin oase, prin carne și prin gânduri și visul îmi tot coase sub pleoape hâde riduri. privesc a neputință păcatu-mi din oglindă, iar ultima-mi dorință prin gări pustii colindă. nu vreau să-mi scrii vreo carte, cuvântul nu-l robi, că-i prea târziu, și-i noapte... mai bine ne-am iubi. pe ramura cerească, ce-mi bate la fereastră, toți mugurii plesnească iubind iubirea noastră... ca mărul de
NU VREAU SĂ-MI SCRII VREO CARTE… de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342760_a_344089]
-
A celor mulți veniți s-asculte, Domnul... N oiane-n alb se înălțau la streșini, I ar munți înalți păreau plecați sub cetini L a care verde-ascuns sub cușma iernii U ita să se arate la vecernii. M icuți copii cântau colinda veche, E tern mesaj, cântare nepereche! Referință Bibliografică: SONET-URARE ÎN ACROSTIH / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2180, Anul VI, 19 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SONET-URARE ÎN ACROSTIH de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342771_a_344100]
-
și astfel în lume nimeni nu mai moare tot mai mulți la focuri încep ca să știe! martie de soare - suflet de femeie chemat din pâraie - vrăjit din oglinzi: la toate-ale lumii se va afla cheie la toate-ale lumii - ecou de colinzi! ...se trezește orbul - în barbă cu fluturi cască bolți de ceruri...acuma, te scuturi! *** PRIMĂVARĂ INTERZISĂ a înghețat până și marea - bocnă... hriști - peste val - pășesc încolo-ncoace toți cocoșați - în lung alai de ocnă: neliniștiți - adulmecă - vorace! spre țărmii-ncețoșați
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
VECHI ZĂPEZI Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Iubito, aveai ochii de neguri cînd ningea Frumoasa, trista iarnă pe sufletele noastre Și mîna ta subțire prin fulgi mai flutura, Și ascultam colinda potecilor albastre. Trecea mereu o sanie prin tîmpla mea de foc, În inimă la tine se tot tăiau copacii Și străzile și vremea ardeau a nenoroc În alb, precum în vară, pe cîmpuri, roșii, macii. N-am apucat un bulgăr
ACELEAŞI, VECHI ZĂPEZI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377348_a_378677]
-
inima-i prin cer, Leru-i ler și colindele nu pier, Leru-i ler și inima-i prin ger Leru-i ler, ajungând la praznicul cu miel prier, Leru-i ler, aprinzând lumini de stea, Flori dalbe, flori de măr, Pentru a lumina, tainică colinda mea! AM RĂMAS Am rămas un înger părăsit de dor, La marginea unui pământ multicolor, Am rămas un cântec în albastrul serii, Topit de amurgul trist al tăcerii. Am rămas cu gândul la lumina celestă, Uluit de a ta frumusețe
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
publicat în Ediția nr. 1936 din 19 aprilie 2016. rugină e prin oase, prin carne și prin gânduri și visul îmi tot coase sub pleoape hâde riduri. privesc a neputință păcatu-mi din oglindă, iar ultima-mi dorință prin gări pustii colindă. nu vreau să-mi scrii vreo carte, cuvântul nu-l robi, că-i prea târziu, și-i noapte... mai bine ne-am iubi. pe ramura cerească, ce-mi bate la fereastră, toți mugurii plesnească iubind iubirea noastră... ca mărul de
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
noastră... ca mărul de prin curte, prin floare să rodească. Citește mai mult rugină e prin oase,prin carne și prin gânduriși visul îmi tot coasesub pleoape hâde riduri.privesc a neputințăpăcatu-mi din oglindă,iar ultima-mi dorințăprin gări pustii colindă.nu vreau să-mi scrii vreo carte,cuvântul nu-l robi,că-i prea târziu, și-i noapte...mai bine ne-am iubi.pe ramura cerească,ce-mi bate la fereastră,toți mugurii plesnească iubind iubirea noastră...ca mărul de
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
mine,/ La candela iubirii ce-mi fulgeră în vers./ Acum, când zloata rece a-nvins până și gardul,/ Acum, când vântul plânge trist axion sub grindă / Și ne tratăm în lacrimi durerile cu cardul,/Ne exilăm Părinte, ca magii, în colindă./ Acum, când sunt un număr, uitat într-o cutie,/ Ce nu-i măcar a milei, ci-a crudei nepăsări,/ Vin să-mi colind tăcerea la Tine-n veșnicie/ Ca-n ea mai sunt eu însumi, la capăt de răbdări./ Și
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
sărbători. Vetrele bătrâne întețesc iar focul, Din icoane plânse crește busuiocul. Lacrima-nghețată într-un vâsc sfios Ne vestește Anul Nou și cu folos. La căsuțe sure îngropate-n nori Vin cu-alai de îngeri fete și feciori Și cântă colinda din străbuni lăsată, Veșnicia clipei bate iar în poartă! foto interet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Veșnicia clipei / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1442, Anul IV, 12 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Cristea : Toate Drepturile
VEȘNICIA CLIPEI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382073_a_383402]
-
sunt așteptate și primite întotdeauna cu dragoste și interes din partea publicului; ele sunt apreciate și aplaudate de fiecare dată cu sinceritatea și căldura cuvenite unei veritabile artiste: Maria Stroia.” Un așa semeț triumf al muzicii folclorice încoronează, așadar, doina, balada, colinda, cântecul de dragoste, bocetul, bătuta, cântecul de joc, pe ritmurile locurilor Orăștiei ale învîrtitei, jianei, hațeganei, bătutei ciobănești și brâului pădurenesc, odinioară cântate magnific de neuitatul Drăgan Muntean, iar azi readuse cu prospețime și lumină, de către artista muzicii folclorice a
MARIA STROIA. FRUMOASĂ CÂNTĂREAŢĂ CU PUTERI ARTISTICE ÎN URCARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382061_a_383390]
-
într-o ureche ?! Așa că mă simții tăiat chiar de la rădăcină Și-mi estompă imaginația-mi... (di)vină !!! ................................................................... Nu știu dacă-aș fi fost în stare, chiar, să scriu Ceva atât de tainic, ceva dumnezeiesc ! Vrut-am să să scriu despre colindă, asta știu, Despre-aceste magice trăiri ce le iubesc ! Dar... cred c-avu dreptate-o voce de mai sus, Să-mi las colegii să-L slăvească pe Iisus !!! ....................................................................... Pentru că nu mă simt în stare să scriu despre Hristos, Crezând, după simțirea
P R I E T E N E... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380327_a_381656]
-
vor fi ca niște îngeri ce-mi veghează somnul și de aceea prefer, să dorm cu capul la pieptul tău, simțindu-ți răsuflarea. O șoaptă de-ai să-mi spui, va fi ca un clinchet de clopoțel, sau ca o colindă de copil, într-o iarnă geroasă, ce mă va trezi la viață. Referință Bibliografică: DORINTA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2323, Anul VII, 11 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DORINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380396_a_381725]
-
odată pentru totdeauna - să declare zile de sărbătoari creștine numai acele zile pe stil nou. Atât. Dar, odată cu urcarea la tronul-treucă a așa numitei țări RM a omului Kremlinului, mă apucă o tristețe mare, că de acu- încolo se va colindă mai mult la televizor... Da, apropo, de televizor. Încă nu se începuse bine iarna, că toate posturile TV și Radio au început a trâmbița despre pericolul iernii. De când au căzut primii fulgi. Tot despre coduri ne vestesc, ba galbene, ba
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
într-o ureche ?! Așa că mă simții tăiat chiar de la rădăcina Și-mi estompa imaginația-mi... (di)vină !!! Nu știu dacă-aș fi fost în stare, chiar, să scriu Ceva atat de tainic, ceva dumnezeiesc ! Vrut-am să să scriu despre colinda, ăsta știu, Despre-aceste magice trăiri ce le iubesc ! Dar... cred c-avu dreptate-o voce de mai sus, Să-mi las colegii să-L slăvească pe Iisus !!! Pentru că nu mă simt în stare să scriu despre Hristos, Crezând, după simțirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
se poartă, ești într-o ureche ?! Așa că mă simții tăiat chiar de la rădăcinăși-mi estompa imaginația-mi... (di)vină !!!................................................................... Nu știu dacă-aș fi fost în stare, chiar, să scriuCeva atât de tainic, ceva dumnezeiesc !Vrut-am să să scriu despre colinda, ăsta știu,Despre-aceste magice trăiri ce le iubesc !Dar... cred c-avu dreptate-o voce de mai sus,Să-mi las colegii să-L slăvească pe Iisus !!!....................................................................... Pentru că nu mă simt în stare să scriu despre Hristos,Crezând, după simțirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
dorurile-l ard și tot preaplinul stă potop să cadă, cu gândul, ca-ntr-un salt de leopard, se-ntoarce în cuvânt să poată scrie ce ochiul minții n-a-ncetat să vadă. Cârpindu-și zilnic mantia-i de lut, cu sufletul colindă, hăt, pe unde vibrând flămând, nicicând îndestulat, pe coapsa timpului neîntâmplat ritmic lovesc cuvintele rotunde. Cu lacrimile timpului în palmă, un ne-nțeles, e uneori proscrisul ce demn acceptă orișice sudalmă, ori...înțeleptul, cititor în stele, din Căi Lactee alăptându
LA LIZIERA DINTRE VEȘNICII de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379359_a_380688]
-
și în ziua de Sfintele Paști, ne dădeau varză acră cu apă, că așa erau foarte cinici, doreau să-și bată joc de noi și de credința noastră. Când te băga la carceră vreo trei zile pentru că ai cântat vreo colindă, te simțeai fericit. Momentele acestea frumoase noi nu le-am mai avut în libertate. Desigur că în închisoare au fost fel de fel de oameni. Cine a fost bun afară, înainte, a fost bun și în închisoare. Și vice-versa. Închisoarea
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381246_a_382575]
-
ogradă? Se-apropie de prag colindători. Ei vin să cânte iarăși vestea bună, Și vor sfârși-o-n luminat de zori. Din cer coboară fulgii să-i îndemne, Cu lerui-ler să cânte la ferești, Ridică-te din patul tău, române, Colinda lor cu drag s-o răsplătești! Mai cântă copilașii pe la geamuri? Nu a murit tradiția în sat? Ce bucurie e s-auzi în tindă, Copii care colindă pe-nserat! Cu nuci, colaci și mere ies la prag Bunici, colinda ca să le-
COLIND ÎN SAT de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374335_a_375664]