2,821 matches
-
nuci, mere sau bani, ci cu vin fiert și cozonac. Există credința că, dacă feciorul pe care și-l dorește fata de soț (vorbim despre cea care a încercat să-și afle ursita în Ajunul Crăciunului) vine la ea cu colinda, atunci destinele lor se vor uni pentru totdeauna. Multe astfel de speranțe s-au împlinit de-a lungul timpului, însă la fel de multe au rămas simple ritualuri pe care fetele dezamăgite le-au „scuzat” prin faptul că „n-a fost de
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
comunitare, obsedante atâta timp, îl preocupă acum pe bătrânul care- și vede moartea cu ochii, ci încercarea de elucidare a propriului destin. Octavian Paler își rememorează, fragmentar, episoade biografice, fără vocația spectaculosului și fără intenția unei totalizări artificiale: „N-am colindat restaurantele, n-am umblat după femei, nu mi-a plăcut alcoolul. Cu ce aventuri să mă laud eu? Cu prostia de a mă visa «antic»? Acum, când sunt foarte aproape de momentul în care voi închide prăvălia, constat că nu prea
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
a încheiat. Mă urc în trenul rapid care mă va duce la aeroport în treizeci de minute. Las în urmă Cetatea Eternă care mă atrage ca un magnet de câțiva ani. Orașul în care mă simt minunat ziua, când îi colind străzile, muzeele și bisericile, dar în care seara mă simt stingheră și mai singură ca oricând. M-am obișnuit și cu asta. Nu voi lăsa singurătatea să îmi cen zureze viața. Is this seat taken? Tresar. Un domn îmi cere
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pavajul rece. Când m-a văzut, a început să scoată niște icnete, și un potop de vorbe i-au ieșit din gură. Da, știam, voia să iau mâța și să mă car de acolo. Mi-a dat mulți bani. Am colindat toată dimineața cartierul. Același ritual. Aceleași priviri temătoare, aceleași poticneli. Unii dădeau numai câteva mărci, alții, cei mai speriați, scoteau cu zecile. În câteva zile mi-am învățat bine rolul. Am plecat de la muncă, am cumpărat o cutie frigorifică. O
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fereastra aproape înghețată a casei pierdute printre copaci, Mia privește afară. Și-a lipit nasul pistruiat de geam și ascultă cu atenție ecourile ce răzbat de dincolo de pereți. Mama n-a lăsat-o anul ăsta să meargă și ea cu colinda, căci e zăpadă mare și ger, iar Lucia, surioara ei, e prea mică să țină pasul. Mai întâi s-a bosumflat: a crescut, este destul de mare, are șapte ani. Și de ce trebuie neapărat să o ia și pe Lucia? Nici măcar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
din bucătărie stă crăticioara cu mâncare, gătită de mama după orele de serviciu. Ridică alene capacul. Miroase bine, dar nu-i e foame. Nici sete nu-i este. Simte doar un fel de sfârșeală în trup. O fi oboseala, a colindat toată ziua pe străzile albite de nea. Trage fotoliul vechi lângă fereastră și se cuibărește sub pătura albastră și moale. Somnul îi dă târcoale, din ce în ce mai insistent. N-ar vrea să adoarmă, e încă devreme. Dar nici nu așteaptă pe nimeni
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
supremă a onestității care se întâlnește cu ipocrizia. Un impas fără ieșire. O dramă. Ironia înseamnă acuitate, perceperea polisemiei realului: Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului, posomorât, de toamnă, Dumnezeu e obosit, nu vă dă ascultare, cuvântul vostru colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare. (Mila pământului) Prin atribuirea gestului de prosternare munților se realizează un transfer calitativ: ruga este înaltă și hotărâtă precum muntele. Această formă de relief devine simbolul unui gest încremenit de rugăciune. Dumnezeu, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Râuri, nu vă mai prosternați, câmpii nebuloase, strângeți-vă sul ca un hrisov prăfuit, (...) greierul a uitat să cânte, paserile refuză să zboare și în crâng s-a sinucis un pițigoi. Într-un univers atât de obosit, unde însuși Cuvântul "colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare" (simbol al alterității artei), ele-mentele cunosc o mișcare retractilă ("câmpii nebune, strângeți-vă sul..."), o amnezie inexplicabilă ("greierul a uitat să cânte") ori un refuz ritos de a se implica ("paserile refuză să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o fată cuminte cu care s a căsătorit și au avut copii mulți - fete și feciori. Fetele s-au măritat și au plecat la casele lor. Atunci când Zoița, nevasta lui mergea în grădină îi trebuia o zi întreagă să o colinde pe toată. Avea vite multe că turna laptele cu găleata într-un butoi mare de lemn și dădea lapte de pomană tot cu găleata la necăjiții din sat. Nevastă-sa nu ieșea niciodată din cuvântul lui. Atunci când punea să facă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Între timp ce gazda era ocupată cu urătorii, în casă Lucache îl lua pe Cocoloș în brațe și-l arunca în podul omului, iar de aici Cocoloș lua 63 cârnații în timp ce Lucache bloca ușa, iar Cocoloș lucra în siguranță. Când colindau sau după ce spuneau urătura la fereastră, intrau în casa omului, apoi nu plecau până când gazda nu le dădea și un gologan, iar despre colaci, dacă nu le plăceau, îi punea omului la fereastră sau în parii de la gard. La joc
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
-i făcuse chiar un compliment. Parcă ești Rusalka din poveștile rusești. Creația mamei mele, atât rochia cât și fata. Au râs cu toții de răspunsul ei. Au trecut câteva zile, petreceau de dimineață până seara toți patru fie la plajă, fie colindând prin stațiunile de pe litoralul românesc. S-au cumpărat suveniruri, ilustrate, câte ceva frumos care să le amintească de vacanța lor la mare. Teia simțea că În aer plutea ceva misterios dar, nu reușea să-și dea seama dacă Andreea aflase de la
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
gând, își dorește o fetiță, pentru că în familie mai există un băiețel de 6 anișori. Și el își dorește o surioară pe care s-o iubească pentru că e un copil foarte sensibil și cuminte. Mama și bunica încep să adune. Colindă prin magazine și vitrine și culeg tot ce cred ele că este mai bun și mai frumos pentru copilul care s-a anunțat. Viitorul tată se molipsește și el de această febră a cumpărăturilor. Într-un final mama, mai rezonabilă
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Am venit și noi o dată/ La un an cu sănătate/ și la anul să venim/ Sănătoși să vă găsim/ Ura! La mulți ani, Cinstite gazde; Ne dați ori nu ne dați colăcei de grăuț curat, să trăiți că v-am colindat!”. Evelin: Ce le dăm copiilor? Ela cu un ciur mare în mănă: Le dăm colaci, mere, nuci, covrigi; începe să dea copiilor. Evelin: Ela, te rog, dă-mi mie sita. O ia și începe să împartă copiilor urăndu-le sănătate și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
tot programul. Aurora: Atunci executarea! După plecarea lor, în laborator intră Robo urmat de Cosmos. Cosmos: Mi-au plăcut colindele voastre. Robo: știu și eu un colind: m-a programat profesorul. L-am auzit căntat de Ela în bucătărie. Am colindat gazdele. Cosmos: și ce ti-au dat? Pe ușă intră Ela. Ela: I-am dat un colac. Dacă mă condindați vă dau căte un colac și nuci. Se așează. Vă ascult. Cosmos: Colacul și nucile mele le dai lui Robo
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ce ti-au dat? Pe ușă intră Ela. Ela: I-am dat un colac. Dacă mă condindați vă dau căte un colac și nuci. Se așează. Vă ascult. Cosmos: Colacul și nucile mele le dai lui Robo... Ela: Tu mă colinzi degeaba? Cosmos: Eu vreau o sorcovă. Ela: Tu vrei o sorcovă?! Ce să faci cu ea? Cosmos: O iau cu mine și sorcovesc roboții de acasă. Ela: Sorcovești roboții de acasă cu sorcova și vorbele mele?! Cosmos: O să le vorbesc
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ocup eu la voi? Cosmos: Vei putea să zbori cu mine în Univers, să vizităm alte planete și dacă întălnim oameni ca voi îi înveți bucătăria și, mai ales, borșul de fasole! Ela: Deci să aleg clonarea, nemurirea și să colind Universul cu tine?! Cosmos: Găndește... Ela: Nu găndește, ci am găndit deja. Cosmos mulțumesc de oferta ta cosmică, dar prefer să rămăn pe Pămănt, bucătăreasă și muritoare. și dacă sufletul meu se ridică la ceruri, îți promit că-ți fac
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
dar nu înțelegem... Ela: Cosmos a zis să ne logodim și să plec cu el în Cosmos. L-am refuzat, i-am dat o fotografie pentru muzeul lor. și mi-a zis că-mi face o clonă cu care să colinde prin Univers. Cred că nu-i zdravăn la cap Cosmos ăsta.. Auzi, să las eu bucuria cu măncarea care vă place; să fie zile, ani ca să nu vă văd? Sunt singură pe Pămănt, dumneavoastră sunteți părinții mei de cănd m
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
nu vrea nemurirea. Atunci de ce v-aș fi dat-o eu? Profesorul: Evelin, și totuși omul are nemurirea lui pe care religia, biserica i-a dat-o; după moarte sufletele noastre se vor ridica la ceruri. Noi avem șansa să colindăm tot Universul, indiferent de timp, spațiu, de legile gravitației. Dar voi veți fi mereu condiționați în drumurile voastre în spațiu. Așa că, domnule Evelin, suntem chit! Dacă nu poți pleca acasă și devii muritor te vom conduce pe ultimul drum; avem
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Mi-e frig și mă îngrozește ideea că trebuie să umplu cumva tot timpul ăsta până diseară. Îmi verific telefonul. E curios cum înainte îmi imaginam că, atunci când o să am timp, o să fac aia și aia, o să fiu liber, o să colind așa, de capul meu, și o să mi fie bine. Ce tâmpenie! Mă bălăcesc în libertatea mea grotescă și scălâmbăită cu nimic de făcut. NIMIC DE FĂCUT. Intru în librării și răsfo iesc cărți. Nu am răbdare. Aș citi, aș sta
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aici. Oricît de crudă ar fi fost alegerea, Arus hotărî. Și, într-o după-amiază de primăvară timpurie, înțeleapta căpetenie i se alătură lui Lupino, într-una dintre lungile expediții ale acestuia prin pădure. Am observat că-ți place mult să colinzi pădurea, băiete, l-a abordat, cu infinită blîndețe, șeful pe Lupino. Așa este, Mare Arus, îmi place. Mă ajută să-mi limpezesc gîndurile. Și, mai mult decît atît, sînt mereu uimit de frumusețea locurilor. Descopăr, de fiecare dată, ceva nou
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pierduse. Sperase să apară; chemase din nou, cu mai multă disperare... Era singură și epuizată. Nu înțelegea nimic. Ieri, viața fusese frumoasă ca o primăvară însorită. Ieri erau o familie modestă, dar, la capătul unui drum lung, pe deplin fericită. Colindaseră jumătate din pămîntul ăsta mare, poate, căutîndu-și locul sub soare; în cele din urmă, îl găsiseră. Viața lor intrase pe un făgaș normal. Și astăzi?! Unde dispăruseră toate acestea? Unde era puiul ei? Unde era iubitul ei? Ce trebuia ea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
parte, pe lîngă forță, Lupino vădea o maturitate a gîndului pe care nu se așteptase s-o întîlnească la un lup atît de tînăr. Și, da, ar fi fost o greșeală să nu profite de aceste calități. Ascultă, atunci. Am colindat pădurile; am întrebat toate animalele care mi-au ieșit în drum. Cunoști rezultatul. A rămas, totuși, o variantă. E un gînd îngrozitor; aproape că refuz să-l duc pînă la capăt. Dar e ultima noastră șansă, și, de bine, de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
din acel moment. Pășea grăbită spre ușile magazinului, căci pierduse mult timp făcând acea plimbare neprogramată la periferia orașului. Nu găsi nimic pe gustul ei în magazinul în care era foarte sigură că va găsi și mai pierdu câteva ore colindând și prin alte magazine. Ajungând însă acasă, constată că nu cumpărase mare lucru și că schimbarea majoră pe care o planificase, pe care și-o propusese, mai avea de așteptat. Amânări, dar de această dată nu erau din vina ei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
operele sale. Importanța acestora e demonstrată și prin faptul că, de-a lungul secolelor ce au urmat, ele au rămas baza învățăturii, a creației artistice, a formației culturale și educației morale a grecilor. Recitatorii și comentatorii profesioniști ai poemelor homerice colindau orașele Eladei; pentru elini, Homer reprezenta suma științei și înțelepciunii, iar textele sale aveau autoritatea absolută în toate domeniile. Asupra tragediei și a sculpturii, a poeziei și a picturii a avut o influență imensă, furnizându-le nenumărate subiecte, teme și
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
urât În manta-mi, Ochii mei n????m vis?tori la steaua Singur???? îi". (Od?-În metru antic) Desprinse parc? din picturile pe care poetul le privea În bisericile Moldovei sau pe care, „fiind ??iet" le Întrez?rea „printre pleoape", colindând ??durile fermecate ale Ipote?tilor, aceste „pagini Înstelate" relev? că ?i celelalte topos-uri poetice care alc?tuiesc universul poeziei o multitudine de semnifică?îi artistice imaginile poeziei lui Eminescu „nu sunt În func?ie de gandire", „ci pur ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]