1,013 matches
-
și opera (1974), culegerea Mihail Eminescu. Studii și articole (1966), albumul monografic M. Eminescu și opera lui în documente, mărturii și ilustrații (1985) învederează un eminescolog pasionat. Contribuie la mai buna cunoaștere a operei eminesciene și prin îngrijirea, prefațarea și comentarea câtorva volume de publicistică și corespondență, amintiri ale contemporanilor și studii. Rod al unei munci scrupuloase, bine documentată și vădind spirit critic, monografia despre Eminescu oferă o interpretare de ansamblu a omului și a scriitorului, de la antume la postume, la
POPOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288963_a_290292]
-
viziune unitară a literaturii și evoluează în sensul unor coordonate ale specificității naționale și europene. Dacă G. Călinescu accentua raporturile personalității artistice cu istoria, P. supune individualitatea literară evoluției istorice și conștiinței naționale în conglomeratul ce particularizează sud-estul european. În comentarea literaturii române interbelice se evidențiază capitolele Ermetism și avangardă și Neliniști tinerești și autohtonism filosofic, întrucât au meritul să ridice analiza critică din sterilul ideologism al epocii și să nuanțeze realitatea artistică a perioadei. Era totuși firesc ca această istorie
POPESCU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
încercare de reinventare a „realului” ultragiant prin intermediul „spectacolului memoriei”, textul funcționînd, așadar, ca o utopie salvatoare a unei materii roase de morbul autodistrugerii. În Proza lui Alexandru Ivasiuc (1988) studiul tematist, de o certă subtilitate, se îmbină cu analiza naratologică, comentarea „metaforei obsedante” din imaginarul scriitorului - și anume conceptul de putere - făcându-se prin apelul la psihocritică. M. pornește de la premisa schizoidiei narative sesizabile între diferitele vârste ale prozei lui Ivasiuc (constatare de bază a exegezei) și demonstrează, într-o manieră
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
terorii resimțite în fața figurii paterne: recognoscibilă în prima etapă prin profilul special al personajelor, prin măștile născocite de aceștia pentru a se apăra de reverberațiile propriei individualități și prin predilecția pentru discursul de „un platonism proustianizat” (descoperirea sinelui ultragiat prin comentarea îndelungă a „ideilor” obsedante pentru personaj), iar în cealaltă - prin invazia personajelor cu apetențe dictatoriale (Piticu din Apa sau tiranul din Racul), prin imaginarea conflictelor între principii antitetice etc. Uneori acest remarcabil studiu păcătuiește prin redundanță, autorul lui reluând aceleași
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
psihoză și idee. Astfel, culegerea Teze neterminate (1991) reunește trei secțiuni relativ independente. Cu o tematică eterogenă, prima parte (Afecțiuni elective) alătură o suită de eseuri despre Hegel, Marin Preda, Albert Camus, Elias Canetti, Mircea Eliade și Karl Marx. În comentarea scrierilor literare P. e preocupată mai puțin de valențele estetice ale operelor, cât de (in)coerența gândirii care se ascunde îndărătul textului. Din acest punct de vedere, pertinentă este concluzia interpretării din „Salvatorul salvat” și enigma celor nouăsprezece trandafiri: „la
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
pentru practica colegilor săi. Alegerea exemplelor de analiză sociologică este făcută, în primul rând, după criterii ilustrative. Ele au fost selectate pentru faptul că lasă să transpară cu claritate structurile fundamentale ale gândirii sociologice. Din acest motiv, am considerat inoportună comentarea valorii lor de adevăr în calitate de ipoteze explicative particulare. De la început este necesar să fac o precizare asupra completitudinii analizei propuse în această carte. Nu stă în intenția mea să sugerez cititorului că ceea ce este prezent aici reprezintă toate structurile fundamentale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
etimon grec este oneiros „vis”) figurează cu două sensuri principale: unul interesând domeniul medical („delir, halucinație asemănătoare visului, care definește unele stări psihopatologice”), celălalt, sfera creației literar-artistice („structură estetică rezultată din fluxul spontan al conștiinței și opusă celei realiste”). În comentarea literaturii, termeni ca onirism, oniric, onirist etc. au fost și sunt folosiți destul de frecvent, dat fiind că visul și raportarea, în variate feluri, la vis au alimentat, în diferite epoci și în felurite chipuri, literatura (în mod deosebit romantismul și
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
sau implicit - la tabloul de ansamblu al literaturii epocilor anterioare și la contextul ideologiilor culturale și al programelor estetice. Ocupându-se de opere din trecut, le analizează cu o curiozitate proaspătă, cu interesul și lipsa de prejudecăți proprii, de regulă, comentării operelor de actualitate. Istoria literară pe care o practică e una ce are drept scop nu inventarierea factologică, ci interpretarea operelor și „explicarea” lor, semnalarea elementelor privind geneza și evoluția unor poziții, estetici, viziuni, relevarea ocurenței și a circulației unor
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
probabil redactor al revistei, având în vedere continuitatea semnăturii, discută despre Câteva tendințe ale gândirii franceze contemporane și face un inventar al celor mai recente cărți de filosofie din librăriile pariziene. Cronica literară este asigurată de Eugen Ionescu și cuprinde comentarea unor volume de Charles du Bos și Albert Béguin. În numărul 4, din iunie-iulie 1946, sunt de semnalat colaborarea lui Petru Comarnescu, privind viața teatrală bucureșteană, cu accentul pus pe noile opere ale dramaturgilor români ai momentului, eseul-relatare al lui
CAHIERS FRANCE-ROUMANIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285997_a_287326]
-
nota cvasidominantă a prozei feminine, A. ocolește apelul la atmosfera liric-duioasă și la gingășiile stilistice explicite. Atât nuvelele, cât și, mai târziu, romanul Soarele negru (I-II, 1946-1949) relevă un acut spirit de observație, o decizie constantă în prezentarea și comentarea detașată a vieții, o înțelegere artistică particulară a selectării și filtrării informației brute. Tributară „psihologiei abisale”, nuvelistica sa cultivă trăirile consumate la palierele obscure ale conștiinței, care izbucnesc la suprafața gestului perceptibil prin reacții imprevizibile. Amănuntul, reținut și ordonat cu
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
exercitată asupra elevilor săi, în marea lor majoritate preoți, episcopi, patriarhi, profesori, face posibilă răspândirea pe scară largă a ideilor acestui ultim mare aristotelic. Filosoful nu se mulțumește cu invocarea lui Aristotel, el pune accent pe clasificarea științifică și pe comentarea operei lui Aristotel; Introducere în logică, Comentarii la metafizica, Comentarii asupra tratatului Despre suflet, Comentarii asupra tratatului Despre Cer, Curs introductiv la Fizica lui Aristot, Generația și Corupția după Aristot, Comentarii și întrebări cuprinzând întreaga logică a lui Aristot formează
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
la sfârșitul celui de-al XVIII-lea secol”. Am rotunji imaginea spunând că un număr relativ redus din colecția conventului hunedorean se află la Muzeul Județean din Deva, între exemplarele de preț, o ediție din opera lui Thoma D’Aquino, Comentări in octo libros politicorum Aristotelic..., Salamandrae, MDCXLV, cu un surprinzător „Ex-libris Constantini Cantacuzeni” și indicația unui an, 1740, în care, probabil, cartea a intrat în fondul „Conventus Hunyadiensis”. La Radna se conservă o splendidă bibliotecă de cult, aparținând vechiului Conventus
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
grăit prin Ieremia profetul, care zice: Și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit fiii lui Israel. Și i-au dat pe țarina olarului, după cum mi-a rânduit Domnul”. Las pentru mai târziu comentarea fragmentului din Matei, Întrucât moartea lui Iuda constituie un alt subiect controversat și trebuie invocate alte două mărturii vechi, care contrazic parțial relatarea de mai sus. Să tragem deocamdată o concluzie cu caracter provizoriu. Spre deosebire de Evanghelia după Marcu, unde Iuda
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
apare nicăieri ca un erou, opus portretului canonic, iar Isus nu-l Însărcinează cu nici o misiune specială. Mă voi folosi de un articol al profesorului Louis Painchaud, de la Universitatea Laval din Canada, care a consacrat un Întreg seminar traducerii și comentării apocrifei, În anul universitar 2005-2006. Articolul reprezintă rodul acestui seminar și el a fost citit, public, pe 30 septembrie 2006, la Ottawa, În cadrul colocviului „Christian Apocryphal Texts for the New Millenium”. Painchaud atrage atenția că vulgata lansată de National Geografic
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Occident, o tradiție de peste trei sute de ani, dacă ne fixăm primul reper În 1703, anul când Fabricius a publicat un volum impozant, intitulat Codexul apocrif al Noului Testament. De la Fabricius și până astăzi s-au făcut pași enormi În editarea, comentarea, Înțelegerea cinstită, nepartizană a apocrifelor creștine. Cazul României este, ca de obicei, mai special. Pe de o parte, Întâlnim o mefiență cronică față de acest corpus literar din partea teologilor, a așa-zișilor „creștini adevărați”, a zelatorilor „ortodoxiei pure”, a păzitorilor „tradiției
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și curajos este sufletul tău și binecuvântată ești Între femei. O purtare de femeie a pus stăpânire pe Filip, În vreme ce În tine se află o purtare bărbătească și curajoasă” (termenul „mentalitate” În loc de „purtare” este cel mai potrivit ca sens). Pentru comentarea pasajului În contextul literaturii apocrife, cf. execlentul studiu al lui F. Bovon, „Le privilège pascal de Marie Madeleine”, În New Testament Studies nr. 30, 1984, pp. 50-62. Cf. R. Burnet, op. cit., pp. 52-54. „Mary Magdalene: Author of the Fourth Gospel
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
o boicotează, instalați în infraistorie. Dedesubtul structurilor sociale în care sunt formal integrați, ei și-au recreat structuri de tip arhaic. Altfel spus, țăranii au fugit din istorie. Roman-parabolă, structurat de situații cu încărcătură metaforică, Sertarul cu aplauze devine, prin comentarea situațiilor metaforizante și prin frecvența enunțurilor reflexive în general, și un roman-eseu. În subtext, un roman polemic. Nedeclarat și, aproape sigur, neintenționat, meditația pe tema fugii devine o replică la o idee ce traversează ca laitmotiv proza narativă postbelică a
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
s-a racordat fericit la orientările mai noi ale filologiei clasice europene. Considerând insuficientă erudiția pozitivistă, el va fi preocupat îndeosebi de „formele de creație și de expresie” la scriitorii greci și latini, căile de acces fiind deopotrivă traducerea și comentarea literaturii antice. Transpune, în 1922, romanul Daphnis și Chloe de Longos, cea dintâi traducere integrală în limba română (reeditată repetat până astăzi), unde „infidelitatea” produce un text meritoriu stilistic. Comentariul din Tehnica povestirii la Plutarchos în „Bioi paralleloi” (1925) își
BALMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
nu sunt dealul și valea, ci muntele și abisul, câmpia și marea. Eroii sadovenieni, mai ales bătrânii, purtători ai unei îndelungate experiențe empirice, ajung la o înțelegere a cosmosului, a tainelor universului, a spațiului și timpului prin simbolistica semnelor. În comentarea literaturii române contemporane, B. s-a dovedit un critic cu egale disponibilități interpretative pentru poezie și proză. În volumul Abside (1979) desenează cu o mână sigură profile ale unor poeți precum Al. Andrițoiu, Ana Blandiana, Vasile Nicolescu, Aurel Rău, Marin
BAILESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
ale deselor sale călătorii - la Paris, Petrograd, Kiev, dar și la București, Botoșani, Bârlad - au ca note dominante meditația, însingurarea, iubirea și ignoră orice tangență cu exprimarea în formă clasică. Realitățile dure ale războiului, rememorarea unor clipe de viață sau comentarea filosofică a existenței îi prilejuiesc monologuri uneori ostentativ construite sau compuneri abrupte, exprimate într-o particulară amalgamare a poeziei cu proza poematică. Volumele au fost trase în tiraje minuscule (150 de exemplare pentru Tăceri imobile, 52 de exemplare pentru Alb
CALLIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]
-
b) tulburările limbajului scris, frecvent asociate cu cele ale limbajului oral și care pot atinge aspectele grafic și semantic, precum și viteza scrierii; c) tulburările limbajului interior, care aparține sindromului de automatism mintal sub forma repetării gândurilor, a impunerii și a comentării actelor. Ele se traduc la nivelul comportamentului bolnavului prin atitudini de ascultare a vocilor sau de conversație cu ele, mișcări ale buzelor, monologuri și mimică expresivă. LIPEDEM - Tulburare ereditară manifestată prin tumefierea simetrică a membrelor inferioare, prin edem și depozitare
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
să-i tulbure pacea? Comunitatea lor își întocmise de curând regola, alcătuită din precepte severe: munca la câmp și îngrijirea puținelor animale de lapte, posturi, mărturisirea periodică a păcatelor și penitență, tăcere în afara liturghiei, studiul bazelor limbii grecești, lectura și comentarea Textelor Sfinte, nici un contact cu exteriorul, decât prin persoana abatelui, și mai ales rugăciune, multă rugăciune, individuală și colectivă. Locul sihăstriei lor fusese ales, cu cincisprezece ani înainte, de însuși Canzianus, după ce trăise multă vreme de unul singur: un vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se va găsi în fața unui act de forță sau amenințare a libertății și independenței, a drepturilor și intereselor sale legitime" (s.n.). Mesajul ambelor cerințe, raportate la reprimarea "Primăverii de la Praga" din august 1968, era atât de limpede și precis, încât comentarea lor apare ca fiind superfluă. Este demn de amintit interesul manifestat de secretarul general al O.N.U., U Thant, față de primul colocviu al A.D.I.R.I., transmițând cele mai bune urări pentru succesul lucrărilor acestuia. "Subiectul ales pentru discuții menționa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Pristanda, unul dintre alegători, cu o casă de copii, Simeonovici, aprobă pe cei mari și pe prefect. La fel ca cetățeanul turmentat el este dezorientat politic, dar are de apărat niște interese. Tipic caragialești sunt scenele de la început (citirea și comentarea unui articol din gazetă) și din finalul comediei, care aduce împăcarea celor două tabere printr-o soluție de compromis. Exemplul de mai sus ne arată cât de dificil, dar promițător a fost drumul comediei în literatura română. Dar, așa cum remarca
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
părerea personală despre războiul României și am scos în evidență personalitatea lui Ion Antonescu. Cred că m-am exprimat clar, că nu m-am intimidat de auditoriu, bâlbâindu-mă. După aceea a derulat filmul, Oltea Rășcanu având rolul preponderent al comentării, care din păcate nu s-a prea auzit. În filmarea inițială de acum două luni am expus pe viu, palpitant, participarea mea în diferite etape ale războiului până la ultima acțiune de luptă directă în ziua a doua de Paști a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]