401 matches
-
uit la aceste „bufnituri“, care, de fapt, erau răni în sufletul mamei, iar în albumul amintirilor mele am și păstrat imaginea unui exemplar: o adâncitură cam cât buricul unui deget, pe care o descoperise mama în lemnul polisat, înnegrit, al comodei Biedermeier, încercuită de o fină linie fisurată. Își trecu mâna peste crăpătura aceea. Fața ei exprima supărare și vină. În capul ei propozițiile începeau atât de des cu: „hai să ne închipuim“ - și asta trebuia să facem, tata, fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vină. În capul ei propozițiile începeau atât de des cu: „hai să ne închipuim“ - și asta trebuia să facem, tata, fratele meu și cu mine zile în șir, având în vedere bufnetul. Cu alte cuvinte, să ne imaginăm că acea comodă se aflase deja în casa bătrânească a familiei mamei, în piața din Flamersheim, în clădirea aia impozantă dintre sinagogă și biserica evanghelică, reședința negustorilor de pânzeturi, a proprietarilor minelor de aur și argint S., ale căror nume chiar și Napoleon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
argint S., ale căror nume chiar și Napoleon s-ar fi simțit onorat să le pomenească. Și noi trebuia să ne imaginăm că acești comercianți distinși, ale căror portrete atârnau, ordonate după vârstă și grad de rudenie, tocmai deasupra acelei comode - atinseseră lemnul nobil, lustruit cu mâinile lor, îi mângâiaseră cu degetele tăblia pe care puseseră o ceașcă, o scrisoare. Au tras de mânerele ornamentate ale sertarelor, poate ca să scoată, la fel ca mama, una din cuverturile brodate, care se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Au tras de mânerele ornamentate ale sertarelor, poate ca să scoată, la fel ca mama, una din cuverturile brodate, care se mai aflau și azi acolo. Și abia după ce conștientizam această semnificație, trebuia sa ne imaginăm în continuare cum călătorise această comodă la Köln, de acolo la Rapperswil și Zofingen și mai departe, la București, ca, în cele din urmă, să se întoarcă în B., unde a revenit în gospodăria lor ca un dar al bunicilor; supraviețuise timpului și drumurilor lungi fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mie, care se stinse odată cu închiderea ușii de la atelier. Ceva atât de simplu ca mirosul lemnului proaspăt rindeluit. Mama își luă mâna de pe tul și-și întoarse ochii de la priveliștea înzăpezită și, după ce cercetă cu atenție mobilele, se uită la comoda Biedermeier care și aici - ca peste tot până acum - ocupa un loc special, ca un fel de altar al casei. Din răsfrângerea luminii pe lacul vechi se ivi poate amintirea lui Onkel Rodolph și a casei sale, „Strada grădinii“, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dispoziție, iar dispunerea camerelor era cu totul alta. Dar mama nu era preocupată numai de mobile asortate la piesele moștenite, care să se potrivească perfect cu scaunele din Cöln; fotoliul și canapeaua primiră huse noi, masa de sufragerie, ca și comoda Biedermeier, fură restaurate de parcă ar fi trebuit readuse în prezent, așa cum făcea ea însăși, vrând să trăiască acum în această casă o formă a trecutului ei, adaptat timpului actual. Nu mai vorbea de exil, nu mai spunea nimic de emigranta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
puteau să lipsească dintr-o gospodărie îngrijită. Dar în ciuda acestor atenții, intraserăm într-un con de umbră, deveniserăm un fel de personaje din trecutul ei, pe care le prețuia și le iubea, dar nu mai mult decât serviciul din Cöln, comoda Biedermeier și tablourile lui tata-mare. Noi aparțineam amintirilor și făceam tot ce trebuia ca să devenim amintiri: fratele meu s-a decis când tata îl lăsase baltă după întâmplarea cu aparatele de siguranță; se simțea ca odinioară, când bunicul și „Oha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
petrecute în detașamentul de muncă al Reich-ului, voi reveni la imaginea unui elev din ciclul superior în timpul vacanței mari, e drept că fără activitățile de pe plajă și mozolurile și agitația dintre dune, ascuns în spatele tufelor de măceși. Oriunde ajungeam, pe comode stăteau fotografii cu chenar de doliu, se vorbea cu voce scăzută despre bărbați căzuți, fii sau frați. Orașul vechi arăta părăginit, de parcă își aștepta declinul, dacă nu brusc, atunci treptat. În bezna impusă pe timpul nopții, străzile deveneau neliniștitoare pentru locuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
timpul iubirii noastre incipiente, părăsisem în sfârșit căminul Caritas de pe Rather Broich, fără să-mi iau cine știe ce rămas-bun. Pe Jülicher Straße am găsit o cameră de baie goală, cu o cadă neracordată la rețeaua de canalizare, dar mobilată cu o comodă și pat de campanie. Deoarece sora mea, a cărei ucenicie în clădirea administrativă a Spitalului Fecioara Maria își urma cursul, îmi aranjase acolo o masă gratuită, acum eram îngrijit de călugărițe franciscane și găseam în plus prilejul de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din nou. Eu voi fi spus cu superficială nepăsare ceva de genul „Dacă ea e fericită acolo...“ Ca ultima oară, mă uit în jur, văd tabloul cu ochiul-boului pictat de mine, văd mobilele de curând achiziționate, bucată cu bucată. Văd comoda din dormitorul părinților, pe care se află o fotografie înrămată a surorii mele: râzând, așa e fotografiată, își arată gropițele și poartă o rochie înflorată. Acum îl aud pe tata: „Cu perioada de încercare, ei îi zic Postulat, a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vorbească cu Ricardo. Ca să-și salveze planul elaborat cu o ură așa de riguroasă, bătrânul a decis s-o ucidă pe Pumita. I-a pus otravă În siropul somnifer. Îți amintești, desigur, că Ricardo povestise că ea Îl ținea pe comodă. Nu era greu de ajuns În dormitor. Căci toate odăile dădeau În rotonda cu statui. Îți mai aduc aminte și alte câteva aspecte ale convorbirii din seara aceea. Fata Îi ceruse lui Ricardo să amâne cu câțiva ani publicarea micului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
realizat că puțin exercițiu fizic ar fi singurul lucru care m-ar putea împiedica s-o iau razna și să explodez din cauza geloziei și a furiei. Ori asta, ori vaste cantități de alcool. Așa că am lăsat sticla și paharul pe comoda lui Rachel și m-am suit pe bicicletă, vârând cămașa de noapte sub mine. Da, eram în continuare îmbrăcată cu una dintre cămășile de noapte ale mamei. Nu aceeași cămașă pe care am început s-o port în noaptea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atunci când mama a strigat în urma mea, vocea i s-a auzit cumva înăbușită. —Claire! Pentru numele lui Dumnezeu! Cum o să-i explic lui taică-tu că toți chiloții lui au ajuns în sertar la Anna? Eu eram în genunchi în fața comodei din camera Annei. M-am oprit din ce făceam. Nu puneam chiloții tatei în sertarul Annei, nu-i așa? Ba da. Mi-am dat seama că era cazul să-i mut. Pentru că Annei nu avea să-i trăsnească prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în bucătărie. Ca să ajungă la baie, trebuiau să treacă prin dormitor, iar ca să ajungă în sufragerie, trebuiau să treacă prin baie. Dormitoare separate printr-un covor colorat atârnat de tavan, care trebuia să dea senzația de intimitate. Șifoniere pe hol. Comode cu sertare în bucătărie. Cratițe și găleți în baie. Frigiderul pe scară. Măsuța de cafea din sufragerie construită din patru cutii albastre de lapte și o bucată de placaj. Înțelegeți! Chestii de genul ăsta. O bucătărie ca atinsă de fulger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
altul sforăind pe o saltea. Jack intră. Sirene de poliție urlau foarte aproape. Puștiul de pe saltea tresări. Jack Îl făcu și Îl năuci și pe celălalt Înainte să apuce să se miște. Scrîșnet de cauciucuri, sirene amuțite... Jack văzu pe comodă o cutie. Cartușe de pușcă. Remington, calibrul 12, de tip „două nule“. O cutie de cincizeci de bucăți, cele mai multe lipsă. CAPITOLUL 19 Ed răsfoia raportul lui Jack Vincennes. Thad Greeen se uita la el În timp ce telefonul suna, mai-mai să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
era singura carte de telefoane folosită - paginile mototolite, cotorul crăpat. Cercetă paginile uzate: conțineau liste de tipografii. O legătură, probabil Întîmplătoare: victima Susan Lefferts era născută În San Berdoo. Ochii lui Bud fotografiau: clic-clic-clic. Baia și bucătăria erau imaculate. În comodă cămăși Îngrijit Împăturite. Covorul curat, puțin cam soios pe la colțuri. Un ultim clic mental: cotețul fusese cercetat, curățat și aranjat, probabil de un profesionist. Cercetă șifonierul: haine și pantaloni care stăteau să cadă de pe umerașe. Cathcart avea o garderobă elegantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
făcu un X În aer: Patchett era tăiat de pe listă și În cazul lui Cathy, și În cazul Nite Owl. — S-a făcut. CAPITOLUL 34 Celula lui Mickey Cohen. Gallaudet rîse: pat acoperit cu catifea, rafturi căptușite cu catifea, În fața comodei un scaun tapițat cu catifea. O suflantă din perete Încălzea aerul: În statul Washington În aprilie e Încă frig. Ed era obosit. Discutaseră cu Jack Whalen, zis „Executorul“, Îl eliminaseră de pe listă și apoi făcuseră o mie șase sute de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
6, motelul Victory. Bud, Mike Breuning și un băiat din Frisco legat cu cătușe de scaunul de tortură: Joe Sifakis. Trei Împrumuturi cu camătă. Săltat direct din tren la Union Station. Breuning lucra cu furtunul. Bud doar se uita. Pe comodă: o mie patru sute de dolari - donație pentru fondul de caritate al Poliției. Un discurs de „părăsire imediată a orașului“ cît se poate de convingător. Urma lucrarea dentară. Bud Își consultă ceasul: 4.20. Dudley Întîrzia. Sifakis se puse pe urlat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de la un perete la altul era plin de sînge, iar petele marcate cu bandă. Pe podea - eprubete Încercuite, puse În pungi transparente pentru probe. Împrăștiate peste tot - negative fotografice, zeci de bucăți, cu suprafețe crăpate și arse. Scaune răsturnate, o comodă golită, o canapea cu umplutura jumulită. În cea mai mare crăpătură - o pungă de nailon cu eticheta „Heroină“. Tipul de la laborator turui mai departe: — Eprubetele conțineau substanțe chimice pe care le-am identificat ca fiind medicamente antipsihotice. Negativele erau cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
în fața mobilelor și pipăindu-le pe îndelete, suflând un fir de praf, foarte atentă la fiecare din gesturile ce păreau de o enormă importanță, evitând să se privească în oglinda îngustă de lângă cuierul din vestibul, în oglinda ovală de deasupra comodei, în oglinda venețiană de deasupra canapelei îmbrăcată în dungi crem și maronii, în oglinda pătrată a chiuvetei din baie, trecea chiar și peste oglinda mică și rotundă, cât o palmă, de la capul patului, dar până la urmă, neputând să reziste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să văd dacă vă doare acum. Îi ridică piciorul și verifică amplitudinea mișcării șoldului. — Sigur că mă doare al naibii de tare! spuse Mortimer. — În orice caz, nu e nici un os rupt. Ar trebui să luați niște analgezice. — Sunt niște pastile în comoda de acolo. Sute de pastile. Îi dădu să înghită două pastile de Coproxamol cu un pahar cu apă. — Vă fac imediat și o compresă cu gheață. Ca să se desumfle. Îmi dați voie să vă scot bandajul? Avea fluierul piciorului înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
l-a apucat pe păduchele ăla perfid de fiu-meu să aducă aici asistente medicale? spuse el, în timp ce ea îi desfăcea bandajul. — Sunt și pictoriță, explică Phoebe. — A! Și pictezi bine? Nu eu trebuie să spun asta. Aduse vată din comodă, apă de la chiuveta din baia alăturată și începu să curețe ulcerația. — Ai o mână ușoară, spuse Mortimer. Pictoriță și asistentă medicală. Aș fi zis că fiecare din aceste două meserii te solicită total. Ai atelierul tău? — Nu. Îl împart cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
costă decât zece lire pe lună. Îl iau de la Rumbelows. Am sorbit din ceai și am spus cu dispreț: — Eu îmi cheltuiam banii pe cărți când eram student. — Lasă vrăjelile astea! Graham arătă cu mâna spre șirurile de casete de pe comodă și de pe pervazul ferestrei. Astea sunt cărțile mele. Ăsta este mijlocul de comunicare al viitorului, în ce privește cinematografia. La colegiu, lucrăm acum aproape numai pe video. Ai trei ore de film pe o splendoare de-asta. Știi cât te-ar costa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
făcea în Irak, dar vorbea prost engleza și, în plus, păreau s-o deranjeze asemenea întrebări. Amândoi știau că trebuiau să lase un răgaz suficient de lung înainte de a coborî. Apoi, Lucila își aminti ceva și, deschizând un sertar al comodei, scoase de acolo un pachet de cărți. Nici unul nu știa un joc de cărți propriu-zis, așa că jucară câteva mâini de Snap. Mai era niște șampanie într-o sticlă de pe noptieră și în scurt timp chicoteau amândoi necontrolat. După toate strategemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la jumătatea dimensiunilor inițiale. Analizasem ochiometric cămăruța pătrățoasă și decisesem, În naivitatea mea, că are cam jumătate din dimensiunile unei camere normale și că aș putea achiziționa o garnitură obișnuită de mobilă de dormitor: un pat de mărime medie, o comodă, poate chiar o noptieră sau două. Lily și cu mine luasem mașina lui Alex și ne dusesem la magazinul Ikea, paradisul absolventului de facultate care vrea să-și mobileze apartamentul și alesesem o garnitură de mobilă dintr-un furnir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]