1,698 matches
-
Ca a dumitale. — E ceva straniu în asta? Dumneata nu vinzi valize? — De când le am pe astea în magazin, nimeni n-a cumpărat nici una. Nu plac. Sau nu sunt practice. Sau lumea nu are idee de ele. Trebuie să fie comode, totuși. Nu pentru mine. Dacă seara asta ar putea fi pentru mine o seară minunată, îmi amintesc că trebuie să iau valiza cu mine și nu mai reușesc să mă gândesc la nimic. — De ce n-o lași undeva? Poate într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tocmai născuse un bebeluș, un băiat. Dormea cu el alături, ceva mai departe de ceilalți. Avea și o copiliță, care dormea de partea cealaltă a ei. Mama s-a trezit, îmi închipui, și s-a întins, să se facă mai comodă. Din nefericire, la picioarele ei era un șarpe, iar ea și-a lăsat călcâiul chiar pe capul lui. Șarpele a mușcat-o. Așa te alegi cu mușcăturile astea de șarpe. Oamenii dorm pe rogojină, iar șerpii ies la căldurică. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
peste bicepși și coapse și topite-n buric. Când mă trezeam, vedeam că iar atârn pe marginea patului... iar mă lovisem la fluierul piciorului de stinghia de lemn și sângeram. O să-l arunc și-o să cumpăr o saltea mare, tărișoară, comodă. M-am frecat cu mâneca, cu un colț al așternutului, deja glandele lacrimare s-au pornit. Îmi curge nasul și, în vreme ce mă șterg de plapumă, zăresc imaginea Carinei, lângă pat, cu mâinile în șold, pregătită parcă să-și tocească unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o simțeam în jurul tâmplelor, îmi cuprindea omoplații, mă învăluia, voiam să dispar în sângele ei și mă trezeam și mușcam perna să nu-i strig numele...” Porcule... a suspinat într-o judecată de valoare. Mi-am găsit o poziție mai comodă, mai ales că mi-e tot mai limpede că n-am să mă pot extrage prea repede din cameră. - De asta ce zici? „Mângâiam în neștire foile și-mi imaginam cum mi-aș trece mâinile peste coapsele ei, căutând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ai fost? Dezorientare pe fața colegului. Respiră. Normal, nu-i convine că nu l-am lăsat să se zbenguie în pirutele lui generale, l-am tras de pulpană spre nenorocitul de „eu” și sunt gata să-l scot din postura comodă de mesager. - Cum să nu fiu? Nu mi-aș fi permis! Noi... Mi-a spus să-ți transmit că nu e corect să te fofilezi. Că noi toți am muncit... Ochii lui ca rântașul capătă o brumă de strălucire în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
obiectelor de podoabă, și din ce În ce ce mai multe vapoare aruncau tot mai des ancora În arhipelag nu pentru a se aproviziona cu carne proaspătă pentru o lungă călătorie, ci mai ales În căutarea unui transport rodnic și comod. Oberlus știa că putea foarte bine să mănînce iguane, ouă, pești și legume din grădinile sale cît ar fi vrut el, dar carnea de broască-țestoasă fusese din prima clipă cea mai importantă În alimentația lui și Îl neliniștea sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
niciodată să-i scape de pe buze: căsătorie. - Trebuie să mă gîndesc, răspunse Niña Carmen. - La ce să te gîndești? protestă el cu vehemență. Ne Înțelegem bine atît În dormitor, cît și În afara lui și ți-aș puta oferi o viață comodă și Îndestulată... De ce altceva avem nevoie dacă sîntem amîndoi liberi? - Tocmai de asta... De libertate... Germán de Arriaga nu Înțelese la Început, crezu că nu era decît un clișeu sau o doză de cochetărie feminină din pricină că nu dorea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
forfecuța aia chirurgicală, ca de manichiură. Partea cu tăiatul mi-o amintesc. Era rochia mea de vară, din crep de bumbac, de la Espre. Mi-amintesc că atunci când am comandat rochia aia din catalog, era să cer două, sunt atât de comode, lejere, cu briza care încearcă să intre pe la mâneci și să-ți ridice tivul pe lângă șolduri. Dar dacă n-ar fi pic de vânticel, ai transpira-o toată, iar crepul de bumbac s-ar lipi de tine ca cele unșpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
durut‑o pe mama. Dar În ce‑o privea pe Fräulein Goldberg, eh, aici era altceva! Vor trebui ca tot anul școlar să lingă cu pâine farfuria? Ce sens avea? De acord, odaia lor era ca „o cutie“: un pat comod, cu cearceafuri apretate, cu perne moi și calde, fereastra dădea Într‑o grădină cu flori și tufe de liliac, totul ar fi fost frumos și Încântător, dacă buna lor mamă ar fi putut s‑o roage, cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
puteau fi închise într-un coș mare, pe care să-l atârne în afara punții la o înălțime potrivită pentru că valurile să-l ude mereu, dar care să se afle, în același timp, la adăpost de rechini. Asemenea alimente constituiau provizii comode și practice, la care Pahí-Vahínes puteau apela oricând. Înțelegând că oamenii săi se află într-o situație grea, Miti Matái le dădu femeilor permisiunea să se aprovizioneze și cu ouă și carne de țestoasă, căci Hiro Tavaeárii le ridicase interdicția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
plăcea matematica, doi și cu doi veșnic vor face patru! , fizica și chimia continuau să reprezinte marea enigmă a vieții ei. La sfârșitul lui octombrie plecă în excursie la Durău. În timpul drumului, colega de bancă îi fu o companie deosebit de comodă. Tăcută, marcată de viața încâlcită de familie pe care o trăia, Mara prefera să asculte sporovăiala continuă a Luanei decât să vorbească. Părinții ei divorțaseră pe vremea când era foarte mică. De atunci, maică-sa trăia în concubinaj alături de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la adăpostul unei activități profesionale febrile, el nu mai avea puterea să-și schimbe concepțiile. Spuse hotărât: Nu fac afaceri cu femei. Avea glasul schimbat, puțin mai răgușit, mai bărbătesc și, cu siguranță, aceeași superioritate. Se rezemase de spătarul banchetei comode, cu brațele încrucișate la piept. "Nu vrei să vorbești cu mine. Ți-ai pus mâinile scut pentru a te apăra. Atunci, al meu ești!" Doamna Noia se întinse spre el. Spuse clar, privindu-l fix în ochii albaștri ca marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aprobase Nina și clipise spre ea fericită. Să vă fac un ceai cu rom? întrebase Marga neutră. Carmina constatase că Alexe găsea adepți de-a dreptul fanatici în rândul femeilor. Să fi fost numai din pricina faptului că femeile sunt mai comode, mai slabe și se mulțumesc să accepte o idee formulată deja, cu multă siguranță, fără fisuri aparente, în loc să încerce să-și creeze singure un punct de vedere personal? Preferau să înghită pilula concepută de-a gata? Voiau să-și protejeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și asta-i. Era vulgar cu bună știință, voia să-l facă să renunțe la acțiunea lui de bun samaritean. Ce drept avea Marcu să se amestece în existența lui? Atunci când persoana lui stârnea milă devenea fiară. Îi era mai comodă aversiunea colegilor săi de muncă, decât compasiunea inginerului căruia trebuia să-i fie și recunoscător până la urmă că se interesa de soarta lui. Nu era deloc maleabil, mândria la el căpătase proporții absurde. Inginerul nu întrevedea nici o soluție la îndemână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a ascunde o amenințare difuză. Față de semi-obscurul holului, bucătăria în care-i invită Fana era de o luminozitate frapantă, ca o explozie. O masă lungă, enormă cu câte un scaun cu spetează înaltă la capete, o banchetă ovală, plușată, foarte comodă, ferestre mari sub care se aflau un aragaz electric, unul cu gaz metan, un congelator, dulapuri suspendate prin geamul cărora puteau urmări mai multe servicii de vin și cafea scumpe. Fana se mișca de acolo, acolo cu o dezinvoltură controlată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu loțiuni hrănitoare, săptămânal se ducea la cosmeticiană, să-i curețe tenul, stătea zilnic câte un sfert de ceas cu capul în jos și cu picioarele pe speteaza fotoliului, dar măsurile sale, atât de greu de suportat pentru o persoană comodă ca ea se dovedeau zadarnice în fața timpului care săpa mai departe pe chipul ei, îi deshidrata pielea o făcea să-și piardă din elasticitate, să se plieze mărunt, subțire de parcă nu mai avea consistență, ci devenise o undă. De când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ori, cu degetul maroniu obrazul. A, gângania drăgălașă, a formulat el legile jocului deja știut, hai, intră, n-ai mai dat pe la noi, chiar mă întrebam într-o zi cu Nina ce vei fi făcând, dezbracă-ți trenciul, fă-te comodă. În cameră era aceeași neschimbată atmosferă, atât de plăcută pentru ea care fusese în ultimul timp târâtă prin zeci de interioare și-și lăsase casa în mâinile Sidoniei, să fie devastată de lemnari, de zidari, fără a mai avea posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Iolanda rămâne la el când vrea. Garsoniera ei o atrage tot mai puțin. Se simt bine Împreună fără să-și spună de ce. Din superstiție ocolesc orice explicație. Vino, te rog, la masă. Tresări. Nu-i era foame. Părăsi totuși fotoliul comod și se Îndreptă spre bucătărie atras de aroma cafelei. Din stradă se auzea clopoțelul sifonarului. Ochiurile străluceau În farfurii ca niște margarete glazurate. Iolanda purta o rochie de cașmir, siena-arsă, lungă și dreaptă ca o cămașă de noapte, și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tari de fostă dansatoare În Ansamblul Mărțișorul de la Casa de Cultură a studenților din Cluj și amantă preferată a tovului prim, bărbat sănătos, cu fruntea Îngustă și ochii mici, dar, În schimb, vioi. Ar fi putut găsi și locuri mai comode, dar acolo Îi plăcea tovului: pe marginea mesei uriașe de lucru, acoperită cu tot felul de documente de partid și de stat. Să mai regulăm și noi Partidul, tovarășă Irma. Că biiiine faaceți, tovarășe prim! Dacă ați ști ce cuvântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
indiferent de sens. Dar nici aceasta nu mai conta acum când simțea lipindu-se de el abdomenul plat și fierbinte al Iolandei. 18. Retras În penumbra scării ce ducea la mansardă, Flavius-Tiberius nu se putea lăuda cu o poziție prea comodă. După discursul Eleonorei, se trezi cu un picior bine proptit În noul an, și cu celălalt Înnămolit În 1986. Dacă nu ar fi fost destul de Înalt, ar fi fost un om mort. În plus, din amonte, venea peste el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
asta; nu destul de curajos. "Iordana, în viața obișnuită, nu-n basme, e acceptată ipocrizia. Riscul nu. Asumă-ți riscul și ești pierdut". Or, fostul meu coleg de facultate se comporta ca pisica din Cheshire: uite-o, nu-i. Era un comod și n-am spus leneș; un conformist și n-am spus oportunist. Să fi intrat Franga în rol de cal-cavaler? "Nu, Iordana, eu n-am suflu să mă bat cu Mistrie. E un coleric primar, un trivial, dar energic". Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să penetreze, fie și numai pentru o clipă, spațiul meu gonflat, lăbărțat, crăcănat în dimensiunea lui cea de-a treia! Pulcheria și Îngerul (Piesă în 12 sau 11 scene și 0 acte) (Rezoneur-ul se așază într-o poziție cât mai comodă pe un scaun în spatele scenei și-și duce microfonul la gură. Introduce primul personaj în scenă, care, după părerea lui, dorește să intre primul doar ca să se afirme în fața publicului. Prin urmare, încearcă să avertizeze spectatorii asupra farsei monologului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aibă timp să-i ia la țintă. Javre fricoase și împuțite, începu să se enerveze. Mai trase o înjurătură, lăsă să-i cadă din mînă bucata de cărămidă și se puse din nou în mișcare. Ia loc și fă-te comod, îi făcu Angelina semn să se așeze în unul din fotoliile imense care ocupau aproape jumătate din sufragerie. — Sigur nu mai aveți nevoie de nici un ajutor? zise Poștașul încercînd să fie cît mai amabil. Depinde la ce te referi, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vorba, de fapt, de o greșeală de gândire poetică, din care derivă și alte reprezentări aberante. Ce noimă are faptul că el, cerul, „disprețuise, până ieri, șederea, odihna bună, chiar și mierea“? Fusese mai... activ? Și a devenit, apoi, mai... comod, iubitor de odihnă bună și de miere? Cum arată un cer dedat la leneveală și răsfăț? Nu se înțelege nimic. Autorul descrie în continuare declinul moral al cerului: „În vremi de sus s-a resemnat / și începu să stea culcat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
arhimandritului Ioan, singurul monah pus pe slujire adevărată, fără cazier. Starețul era numai cu robinetul. Când tataia spunea "da", curgea; când "nu", era secetă pe toată valea Bistriței. Pentru cei evlavioși ascultările le împărțea părintele arhimandrit Ioan, pentru cei mai comozi, mai cârcotași, mai slobozi, părintele Visarion avea o altfel de rânduială. Tovarășul maior croia fără milă, cu o nuia, mogâldeața legată de hambar. Când îi obosea mâna, lovea cu picioarele; când oboseau picioarele, se urca cu genunchii pe capul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]