852 matches
-
meu” Sau fraze construite la fel în structura de suprafață: „Ion este de temut." „Ion este de compătimit” se dovedesc a avea o organizare sintactica și sensuri diferite în structura de adâncimei: CI „Lumea se teme de Ion” CD „Lumea compătimește pe Ion” De asemenea, prin apelul la noțiunea de transformare, sunt explicate ambiguitățile sintactice ca în: „Am lovit pe un om cu un băț” în care ultima sintagmă este, în structura de adâncime atribut al lui „om” („om cu un
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
cu greu ți-o închipui la paisprezece ani. Degetele, în gestul acela grăbit, îi strânseră mâna mutilată. Am simțit un tremur instinctiv, reflexul acela de pudoare pe care-l au unii răniți care nu vor să sperie sau să fie compătimiți. Mi-a zâmbit, mi-a vorbit cu o voce schimbată, care și-a regăsit tonul senin și exact. După câteva minute de mers, mi-am dat seama că uitasem, acolo unde ne oprisem, cartea pe care o luam cu noi
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o despuiere a emoției de afect, atipice pentru poezia anilor ‘60. Emoția neutră, impersonală, provine din zona unei cerebralități viscerale sau poate invers, a unei visceralități cerebrale. De aici și lipsa patetismului, a retoricii suferinței; eul vede, și văzând nu compătimește pur și simplu, ci trupul însuși se transformă, printr-o empatie neagră, într-o materie conducătoare de moarte, intrând în circuitul electrizant al morții: „M-au ascuns bătrânii, după obicei,/ Să nu uit de frica păsării tăiate/ Și ascult prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
naturii umane. Interpretarea stării naturale la Grotius era foarte diferită de bellum omnium contra omnes. Ca și Aristotel, Grotius admitea că omul are o înclinație naturală spre societate, manifestă în înclinația naturală spre a face plăcere altora și a-i compătimi atunci când sunt în suferință. Rațiunea se adaugă instinctului pentru a menține societatea; ea ne arată că există acțiuni oneste sau neoneste în funcție de coincidența acestora cu natura rațională și socială. Astfel, la originea dreptății și a echității nu stă utilitatea, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
numai paie! Nu vă cer decât furaje combinate și tărâță și am să fac și 6000 de litri de lapte". La Miroslava am muncit mult și am fost și apreciat, dar majoritatea oamenilor, știind pentru ce am fost condamnat, mă compătimea. Când a fost cu Cernobâlul acela, mulgeam laptele și-l dădeam la canal și pe urmă am zis: "domnule, ce facem?" Eram disperați. Și am făcut telemea. Ce să facem, în perioada aceea era foamete și la București. S-a
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
construirea detaliată a atmosferei este mai puțin importantă decît evenimentele și personajele (pretindem ca o narațiune să conțină o serie de evenimente ce determină schimbări și preferăm ca aceste modificări să implice sau să afecteze anumiți indivizi pe care îi compătimim sau cu care ne identificăm). Cînd citim o narațiune, ne place să știm unde ne aflăm și căutăm indicații spațio-temporale precise cu privire la locul și timpul în care s-a petrecut un eveniment. Dar trebuie subliniat că toate acestea se referă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pedeapsa (care poate însemna: tulburarea sufletului, împătimirea trupului, moartea). Părinții greci au putut afirma, astfel, că orice păcat este îndreptat „împotriva firii”. Biserica nu poate fi, din acest punct de vedere, decât acel Trup mistic în care mădularele sănătoase le compătimesc pe cele bolnave. Într-un mediu caracterizat de legile inseparabilității, așa cum este Biserica, se cere o precizie „cuantică” în oricare intervenție „chirurgicală”. În fine, „ontologia socială” a Bisericii depinde de o descripție teologică fundamentală. J. Milbank aduce din nou în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
conac este același duh al răului, ca și Spânul din Povestea lui Harap-Alb al lui Creangă; când este neutralizat, ca Aghiuță din Kir Ianulea, care a primit o misiune precisă din partea lui Dardarot, apare și mai uman și chiar de compătimit, fiindcă satanismul femeii, de natură congenitală, îl înspăimântă și-l înfrânge. Fantasticul vizionar este rar la Caragiale, lipsește din cele mai multe basme, iar viziunea din Calul Dracului are o intensitate neterifiantă a luminii, care dă cavalcadei vrăjitorești calmul feeriei. Putem remarca
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
meu” 67 Ibidem. op.citata, p.26l. 68 Ibidem. op.citata, p.261-262 46 c.c. de scop „Am comandat o haină fiului meu” Sau fraze construite la fel în structura de suprafață: „Ion este de temut." „Ion este de compătimit” se dovedesc a avea o organizare sintactica și sensuri diferite în structura de adâncimei: CI „Lumea se teme de Ion” CD „Lumea compătimește pe Ion” De asemenea, prin apelul la noțiunea de transformare, sunt explicate ambiguitățile sintactice ca în: „Am
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
meu” Sau fraze construite la fel în structura de suprafață: „Ion este de temut." „Ion este de compătimit” se dovedesc a avea o organizare sintactica și sensuri diferite în structura de adâncimei: CI „Lumea se teme de Ion” CD „Lumea compătimește pe Ion” De asemenea, prin apelul la noțiunea de transformare, sunt explicate ambiguitățile sintactice ca în: „Am lovit pe un om cu un băț” în care ultima sintagmă este, în structura de adâncime atribut al lui „om” („om cu un
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
iubirea noastră născută în garsoniera de la parter, însă tot de atătea ori a clătinat din cap negativ și mi-a aruncat cea mai ascuțită și mortală săgeata de care privirea ei era capabilă. Nu o spunea, dar știam că mă compătimește, pe mine, tovarășul ei la cafeaua de dimineață. Adeseori, răsfoia paginile scrise înainte și față i se umbrea de neliniște. Încerca să se regăsească, să respire fiecare cuvănt întinat de lacrimile șterse pe ascuns, sau să trăiască din prisma celor
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
care depind de mijloace exogene pentru a obține o senzație de împlinire și pentru a scăpa de dificultăți merită atenția și tot sprijinul nostru. O viață dependentă de droguri nu poate fi decât un mod de trai jalnic, demn de compătimit, de aceea este important să fim întodeauna atenți pentru că cei de lângă noi să nu fie nevoiți să apeleze la droguri; să fie suficient să respecte, să discearnă, să înceapă o acțiune, un proiect și să le finalizeze considerând că orice
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by ARSENI LAURA-BIANCA, POPA ANA-MARIA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2033]
-
Mama joacă rolul femeii și, văzând că merge și fiul se preocupă de interesele și capriciile ei, începe să-i ceară tandrețe pur și simplu ca o femeie unui bărbat. Cere să fie sărutată - pe obraz, bineînțeles -, cere să fie compătimită când nu se simte bine și să fie protejată uneori chiar împotriva intereselor fetei pe care acel băiat a început s-o iubească. Din câte am văzut eu, fetele nu prea știu să reînnoade tandrețea pe care mama o cerea
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
care le-au generat, tipul de cunoaștere pe care ele o ilustrează. Așa se face că anticii ne par niște eroi de benzi animate, iar medievalii, pe care îi plasăm cu obtuzitate într-o "epocă întunecată", au ajuns să fie compătimiți pentru "îngustimea" modului lor de a percepe lumea. Noi, oameni ai mileniului al treilea, știm, ne place să credem, mult mai mult. Oare? Sigur, priza noastră la realitate este una mai apropiată de exigențele științifice, am experimentat mai mult, am
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cunoscut pe cineva ce-și zicea creștin, dar care stăpânit de o ascunsă trufie, ducea un crunt război cu icoanele bisericii noastre, predicând oricând și oriunde prăvălirea la pământ a icoanelor, a acestor scumpe diamante creștine. Eu tăceam și-l compătimeam, știind bine că apucase pe căi greșite. Dar întâmplarea mă duse într-o bună zi în casa acestui om și, firește, după un început de convorbire, prietenul izbucni furios tot împotriva icoanelor: Ia, lăsațimă în pace cu icoanele voastre. Să
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
noapte nesfârșită care mi-a stins toată lumina și bucuria vieții. Te implor să renunți la studiul paralelelor... M-am întors când am văzut ca nici un om nu poate să dea de capăt acestei nopți nesfârșite. M-am întors neconsolat, compătimindu-mă pe mine și întreaga omenire." (citat în Gray 1998: 119) 20 Primul care a studiat această suprafață a fost Ferdinand Minding, care a observat că are o geometrie intrinsecă constant negativă. 21 Abe Shenitzer, de exemplu, scrie că " Realizarea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
împărtăși durerea îl ajută pe cel în suferință să se simtă înțeles. Stările emoționale îi sunt validate de răspunsurile celeilalte persoane și nu se mai simte însingurat. Emaptia este adesea greșit înțeleasă pentru că a comunica empatic, nu înseamnă doar a compătimi pe cel care își povestește neliniștile, ci a îl înțelege și a-i arăta susținere. Partenerul empatic trebuie să fie activ în interacțiune și conectat deplin cu interlocutorul sau. A asculta cu atenție și a simți nevoile și dorințele celeilalte
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Anei Aslan am dedus că cine vrea performanță de varf, ar trebui să renunțe la familie și copii; din biografia lui Kant am reținut că nu a fost căsătorit niciodată și nu a avut copii, dar nimeni nu l-a compătimit pentru asta, cum s-ar fi întâmplat cu siguranță dacă ar fi fost femeie, ș.a.m.d. Obișnuită cu respectul reciproc și spiritul de echitate din familia mea, începeam acum să văd dublul standard de apreciere a contribuției feminine și
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
făcând altuia un bine. Această tragedie morală înseamnă împietrirea inimii. Greu este pentru un păcătos ajuns la acest stadiu să-și mai vină în fire. Adică să intre în condiția în care firea însăși e rațională. Omul care nu poate compătimi cu cel în suferință a coborât sub condiția de om. El este legat, ca animalul, de satisfacerea instinctelor și poftelor. De aceea îi trebuie multe și niciodată nu i se pare că are de ajuns: „Cât de anevoie vor intra
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
trebui, domnule general, a întrebat micuțul Stamu. O friptură de vițel în sânge, un păhăruț de Cotnari și o fetiță de 16 ani, râdea zgomotos domnul general. Copiii s-au uitat unii la alții iar Nour i-a răspuns: Vă compătimesc, domnule general. Nu credeți că v-ar trebui mai degrabă o rugăciune de pocăință pentru aceste gânduri necuviincioase? Generalul Iliescu, ca și alții de teapa lui, considerau că în viață îți poți permite orice îți aduce satisfacții și plăceri trupești
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu erau vrednici de amintire. Și erau destui îngâmfați care credeau că sunt cineva! Într-o zi și țiganul turnător și-a gravat numele, cu litere mari, tăind peste toate celelalte semnele strâmbe ale alfabetului cunoscut de el. L-am compătimit în sufletul meu, în fața posterității, dar nu m-am putut opri să nu-i dau o replică, lui și celor de teapa lui, în câteva rânduri stigmatizatoare: Mulți și-au scris pe ușile Jilavei numele, posteritatea să le-aducă laude
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
definitivează. Așa se evită susceptibilitățile, omisiunile fără și cu voie, exagerările și neadevărurile. și aș dori ca Monografia noastră să nu dea loc la polemici inutile, de vreme ce nu se mai pot repara inadvertențele, ca să le numesc așa fără răutate. Îl compătimesc pe d. Nichita, căci are o ingrată muncă și toți Își vor Îndrepta lorgnetele spre dânsul, după apariția lucrării. Sunt sigur Însă, că față de cele trimise de mine - date care nu pot fi evitate - sarcina Îi va fi ușurată, mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
brațele mele. De fapt, la intervale disparate, și fără nici un fel de consecvență, reușeam să conversăm. Când încercam să-i amintesc de vremurile din tinerețe, uneori îmi răspundea; și câteodată, pe parcursul „tratamentului“ pe care i-l aplicam, iubind-o și compătimind-o atât de intens, simțeam că realizez un oarecare progres. O dată, absolut din senin, m-a întrebat: — Ce s-a întâmplat cu mătușa Estelle? Nu-mi aminteam să-i fi vorbit vreodată despre mătușa Estelle, întrucât făcusem din familia unchiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe măsura oamenilor de rând. Au avut visuri, speranțe, planuri de viitor, dar totul s-a năruit însă, când o boală năpraznică și nemiloasă, a lovit mica lor fericire. Desigur, Jan a plâns în singurătatea sa, nimeni nu l-a compătimit, nimeni nu i-a stat alături, nimeni nu s-a ocupat de sufletul lui. În vremea aceea, tuberculoza nu avea leac, ea a răpus mulți oameni, unii celebri, mulți alții doar oameni de rând. Tragedia și suferința umană a fost
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
rădăcinile Înfipte zdravăn În pământ, planta nu poate pleca În căutarea „alesului inimii“ și nici nu poate lăsa doar În seama vântului ori albinei Îndeplinirea celui mai important act al vieții ei, de fapt a speciei - regenerarea. După cum nu pot compătimi planta pentru familia ei monoparentală: Nu văd cum ar putea vreun „urzic“ să materializeze „generozitatea“ paternă, adică să meargă la muncă și să aducă bani acasă, la urzicuțe. Familia noastră e roasă adesea de un „dinte“: unul sau altul Îl
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]