588 matches
-
ne conduce de obicei la considerații privind noțiunile de nimic, ceva și toate. Prin prisma acestei triple considerații, vrem să reiasă mai bine aspirația și rațiunea aspirației noastre. Nimic înseamnă, aici, totala lipsă de cultură: ceea ce constatăm, cu oroare și compătimire, la neamurile barbare, unde sărmanii muritori se nasc, trăiesc și mor ca animalele. Ceva înseamnă o oarecare cultură, referitoare la una sau la alta, pe care o constatăm la popoarele mai civilizate, care comunică în ceea ce privește științele, artele, limbile și celelalte
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
stăpân pe situație și ne așteaptă vremuri grele... Priveam pe furiș în stânga și în dreapta, trecătorii grăbiți nu se uitau spre noi, doar femeile de la țară, încremenite, ne priveau cu spaimă, își duceau mâna la gură, gest tipic de înțelegere și compătimire, apoi își făceau cruce... Ajunși la închisoare, aceeași atmosferă rece, apăsătoare. Nici o vorbă, nici un gest necontrolat al gardienilor și personalului închisorii. Ceva se întâmplă aici, gândeam. Am fost introduși într-o cameră mare, unde se găseau 29 de paturi de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
marionete pentru oameni mari, Sibiu, 1924; O bucată de pâne din Banat și alte schițe originale, Sibiu, 1925; Om nou se naște-n iaduri de dureri, Sibiu, 1925; Se-ntreabă mintea sănătoasă, Sibiu, 1925; „Meșterul Nicu”, Sibiu, 1926; Mila și compătimirea socială în literatură, Sibiu, 1926; Pacea de la Versailles, Brașov, 1926; Grivei și alte povestiri, Sibiu, 1927; Nicolae Bălcescu, Sibiu, 1927; Nunta amânată, Praga, 1927; Abatele Zavoral și Institutul Cehoslovac-Român din Praga, Sibiu, 1928; Ceva despre Cehoslovacia, Sibiu, 1928; Ultima audiență
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
burgheză de emancipare (adesea îndatorată unei mentalități colonialiste), tinerii excentrici ai deceniului șapte căutau rădăcinile universale ale unei centralități de fapt ontologice. Pasiunea pentru ostentație evocă dezgustul față de repetiția comercială a unei anumite imagini a „sinelui” - vid și vrednic de compătimire - în cultura occidentală. Excentricii de acum patru decenii se numeau în anii ’20-’30 „avangardiști”. Ei atacau dictatura modelor artistice, stabilite prin relații economice de putere și trafic de influență politică. Dar revoluția democratică a gustului instituie valoarea estetică printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bun caz, profesioniștii cunoașterii de tip istoric își justifică profesia. Sfântul trăiește experiența compasiunii într-un dublu registru. Trupește, el asumă durerea sub toate formele privațiunii, trăind fecioria pruncilor, sărăcia săracilor, foamea flămânzilor sau boala bolnavilor. Despre această experiență a compătimirii filantropice, Sf. Maxim Mărturisitorul (Mystagogia, 24) are câteva fraze extraordinare: Nici un mijloc nu ne duce atât de ușor la dreptate sau la îndumnezeire, ca să zic așa, la apropierea de Dumnezeu, ca mila arătată din adâncul sufletului și cu plăcere celor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lectură hristocentrică dinamica apocaliptică (i.e., revelatorie) a istoriei, vom putea înțelege „că Dumnezeu există în absența lui Dumnezeu”. Părintele Emilianos are ceva din gingășia fratelui starețului Zosima. Acest bătrân vedea în orice om pătimaș un copil bolnav „deosebit de vrednic de compătimire”. Emilianos Simonopetritul adaugă o ironie tipic grecească acestei perspective realiste. El tratează cu o afecțiune maternă frăgezimea minții omenești ce confundă trandafirul cu un mărăcine. Când vrem să scriem o epistolă și descoperim că stiloul s-a defectat, ne apucăm
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prin robie, foamete, boală sau din pricini de îmbuibare - toate acestea inspiră inima care L-a cunoscut pe Hristos să îndrăznească încă mai mult în rugăciunea de mijlocire, lepădând totodată pretextele cu care i-a nesocotit pe cei vrednici de compătimire. Nu întotdeauna rugăciunea va fi primi răspuns, iar părintele Sofronie vorbește chiar pe larg despre experiența retragerii harului Proniei pentru o îndelungată perioadă, în care credinciosul trece prin proba deșertului. Dar chiar și atunci când răspunsul întârzie, rugăciunea trebuie să continue
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doua veniri a Mântuitorului. Rugăciunea subțiază privirea și sensibilitatea duhovnicească a omului. Atunci, tristețea se ivește chiar și numai la întâlnirea cu suferința creaturii necuvântătoare (de la frunze sau păduri sălbatice până la animalele în captivitate ori domestice). La rândul ei, această compătimire universală aprinde în inima creștinului o mai puternică rugăciune, care îmbrățișează întreaga creație. Compătimirea universală este aici mult mai mult decât un sentiment spontan, asociat cu repulsia față de eterna injustiție socială. Atunci când depășește sfera psihologică, compătimirea nu se realizează de la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se ivește chiar și numai la întâlnirea cu suferința creaturii necuvântătoare (de la frunze sau păduri sălbatice până la animalele în captivitate ori domestice). La rândul ei, această compătimire universală aprinde în inima creștinului o mai puternică rugăciune, care îmbrățișează întreaga creație. Compătimirea universală este aici mult mai mult decât un sentiment spontan, asociat cu repulsia față de eterna injustiție socială. Atunci când depășește sfera psihologică, compătimirea nu se realizează de la om la om, într-o relație de intersubiectivitate asimetrică. Hristos este cel care, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
La rândul ei, această compătimire universală aprinde în inima creștinului o mai puternică rugăciune, care îmbrățișează întreaga creație. Compătimirea universală este aici mult mai mult decât un sentiment spontan, asociat cu repulsia față de eterna injustiție socială. Atunci când depășește sfera psihologică, compătimirea nu se realizează de la om la om, într-o relație de intersubiectivitate asimetrică. Hristos este cel care, ca Făcător și Mântuitor al omului, născut din Tatăl și pătimind pe cruce, mijlocește compasiunea pentru suferința trupească și ignoranța duhovnicească în care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Neființa este prevestită și de peisajul celest nocturn (De caelo, Seraphita), dar mai ales de cel autumnal (Brumariul, Rob Codru, Muza tragică, Toamnă, trimisul). Specifică e melancolia, ce seamănă tot mai mult cu jalea grea din doinele populare. Delicatețea suavă, compătimirea, duioșia învăluie acum codrul „frate” și „tată”, muntele „uncheș”, pământul „văr” etc. E un fel de fraternizare franciscană, ce corodează solipsismul inițial, existența însăși încetând a mai fi pură negativitate. Ca urmare, tonul elegiac câștigă teren, regretate fiind clipa pierdută
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
afectivă”. Să ne referim la suferință. Eu văd Suferința pe fața celuilalt. Ea se extinde ca expresie la Întregul corp (Îmi frământ mâinile, plâng, mă agit etc.Ă și prin aceasta neliniștea mea se transmite și celorlalți, fie ca simplă compătimire, fie ca act de contagiune psihică. Se poate conchide că există un anumit limbaj al apropierii dintre mine și celălalt, care transcede cuvântul. Acest element de legătură nonverbală, care mă apropie de celălalt, este cel care dă valoare realității umane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Îngrijire” corporală, dar și cu efecte morale și psihologice asupra stării de spirit a bolnavilor, a suferinței acestora. Este un act de susținere și de preluare coparticipativă a suferinței lor. Formele psihologice și sociale ale dăruirii constau din următoarele: susținerea, compătimirea, sfătuirea și apelul la exemple pentru persoanele aflate În dificultate; Încurajarea, oferirea de soluții sau de sprijin direct, aport emoțional și intelectual, comunicare, scoaterea din izolare, activități utile, Încurajare, redarea Încrederii și a demnității umane, a convingerii utilității sociale a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În spate, Vipsania distinge încă o siluetă cunoscută: cumnata ei, văduva lui Drusus. Dă să se scoale, dar Antonia o apasă ușurel pe umăr: — Stai liniștită! Îți curge nițel sânge din nas. Nici urmă de mirare în tonul ei. Nici măcar compătimire. Doar o tristețe resemnată. Plancina își mută toată familia cu un scaun mai încolo, ca să-i facă loc Antoniei. Cu o cârpă peste nări - nu știe de unde a apărut -, Vipsania își ascunde pentru o clipă fața la pieptul cum natei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și justiția religioasă, îl liniștește Asinius Gallus. Scribonius se sufocă de indignare, dar își regăsește instinctiv darul vorbirii: Adică mă pui să mă denunț singur că practic magia? Asinius cată lung spre el. Vino încoace! îl cheamă cu urme de compătimire în glas. ăsta nu gândește niciodată înainte să vorbească. Merge gura fără el. Ascultător, Scribonius Libo se dă jos și se apropie de patul lui. Asinius Gallus îi face loc lângă el. Se apleacă și începe să-i șoptească încet
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adâncul sufletului de mila pe care o arăta față de niște oameni de teapa lor acest străin pe care nici nu-l cunoscuse bine până atunci. Samuraiul se simțea încă o dată rușinat pentru că Velasco îi tratase pe însoțitorii săi cu acea compătimire pe care era de datoria lui ca stăpân să le-o arate. Lângă Yozō se afla ceva ca un șirag de mărgele. Yozō îl lămuri că era un rozariu creștin pe care Velasco îl uitase acolo. — Senior Velasco, zise Yozō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
seama că și eu sunt vinovat pentru greșeala japonezilor. Dar știind câte suferințe au îndurat până astăzi... Nu te-am chemat ca să te învinovățesc, îl întrerupse cardinalul. Sfinția Sa Papa a ascultat de la mine cum stau lucrurile și a arătat o compătimire adâncă pentru japonezi. Velasco stătea cu ochii în pământ fără să zică nimic. Mila sau compătimirea nu îi aduceau nici o răsplată. Nici el și nici solii nu traversaseră mări și țări venind până aici tocmai de la capătul celălalt al pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
astăzi... Nu te-am chemat ca să te învinovățesc, îl întrerupse cardinalul. Sfinția Sa Papa a ascultat de la mine cum stau lucrurile și a arătat o compătimire adâncă pentru japonezi. Velasco stătea cu ochii în pământ fără să zică nimic. Mila sau compătimirea nu îi aduceau nici o răsplată. Nici el și nici solii nu traversaseră mări și țări venind până aici tocmai de la capătul celălalt al pământului ca să fie compătimiți și ca să primească mila altora. — Te-am chemat, zise cardinalul privindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
așeza mai bine acoperământul de pe cap. După o așteptare ce parcă nu se mai sfârșea sunetul clopotului se auzi în sfârșit în depărtare, iar ușile se deschiseră. Liniște-te, Nishi! îi șopti Tanaka lui Nishi. Glasul lui era plin de compătimire, ceea ce nu aducea cu felul obișnuit de a fi al lui Tanaka. Pe ambele părți ale sălii de întruniri a cardinalilor unde avea loc întrevederea se înșiruiau fețe bisericești de rang înalt. În frunte cu Velasco, cei trei înaintară printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unde se întrunea Sfatul Bătrânilor. Dar aici n-a fost de față nici unul dintre oamenii de seamă din Sfat, doar trei slujbași le-au ascultat povestirea despre călătorie după cum le cerea datoria. Aceștia nu le-au arătat nici un pic de compătimire și nici n-au rostit vreun cuvânt de mulțumire pentru strădaniile lor. Pesemne că așa primiseră poruncă de la Sfatul Bătrânilor să se poarte cu ei. N-a sosit nici o veste de la seniorul Shiraishi sau de la seniorul Ishida? întrebă samuraiul nemaiputând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mesager la seniorul său Ishida înștiințându-l de moartea unchiului. Noapte după noapte, vântul sufla tânguitor peste zăpada înghețată din vale. Pe neașteptate sosi un mesager de la seniorul Ishida. Nici la moartea unchiului său, samuraiul nu primise nici un cuvânt de compătimire din partea seniorului Ishida, poate din pricină că Sfatul Bătrânilor îi poruncise să se înfrâneze. Riku își dădu cu părerea că seniorul Ishida îl chema pe nepusă masă poate pentru că i se ridicase porunca de a nu părăsi valea. Samuraiul credea și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Era îmbrăcat cu o pelerină de ploaie numită prin partea locului„velință”. Nu se despărțea de samurai după cum nu se despărțise de el nici în lunga lor călătorie. — Ce frig e, nu-i așa? zise samuraiul către supusul său cu compătimire în glas. Când ajunseră la Nunozawa, încă mai bătea vântul, dar cerul era senin. Sub văzduhul limpede, un lanț de munți se înșira până în depărtare, iar ogoarele erau acoperite de zăpadă înghețată cât vedeai cu ochii. Spre deosebire de cele din vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ai fost a lui? - Nu, m-am prefăcut bolnavă. Acasă ceilalți îi făceau aluzii, și el,săracul, n-a spus nimic!... Îmi închipuiam scena, regăseam conversațiile "strada Dudești" pentru care aveam repulsie. Acel "săracul", spus nu ironic, ci o reală compătimire, mi-arătă ca Irina începuse să-și examineze noul partener. - Și cum te-ai măritat cu el așa? Ai făcut ceva? Mi-a dat un răspuns artificial și grăbit: - Nu, n-am făcut nimic! N-am vrut să știu de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
până acuma, ofensează și tu pe nedrept, ca să redevii bun. Nici o durere nu e mai mare decât gelozia care nu poate găsi motive să învinuiască. Un roman stoarce lacrimi de admirație naturilor artistice prin pasagiile lui frumoase, și lacrimi de compătimire naturilor sentimentale prin pasagiile lui patetice. Nu uita un moment că în orice raport cu oamenii ești în stare de război. Cu dușmanii, cu prietenii, cu cunoscuții, cu străinii, cu femeia sau cu iubita ta - bagă de seamă ce vorbești
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Dar niciodată nu-mi fusese atât de scumpă femeia aceasta, pe care în alarma mea exagerată și ridicolă crezusem că am pierdut-o. Odată cu bucuria imensă că va trăi, izbucni, mai arzătoare decât oricând, durerea pasionată, comprimată un moment de compătimire și de spaimă și pe care acum o înăsprea insomnia, odaia ei de culcare, toaleta ei de intimitate, înfățișarea ei pasivă și senzația, abia acum conștientă, a corpului ei palpat în ziua trecută. Senzațiile, care ieri erau simple semne informative
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]