312 matches
-
las totul și să vorbesc cu el ? Ei, bine, poate că sunt ocupată. Poate că am Încheiat acel capitol din viața mea. La asta nu s-a gândit ? — Adevărul e că... sunt cu cineva, spun pe un ton politicos, ușor compătimitor. — Serios ? — Da. Foarte serios. Așa că... Ridic vag din umeri și aștept să plece. Dar el n-o face. — Cu cine ? zice. OK, nu mă așteptam să mă Întrebe asta. O clipă, nu știu deloc ce ar trebui să fac. — Ăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lui Antoniu, Întinsă sub nasul rarilor trecători, e crăpată de frig . Din crăpături țâșnesc bobițe de sânge care, Închegat, seamănă cu un rug de mure. O fetiță de vreo zece-doisprezece ani, Îi pune cerșetorului, un bănuț În palmă, zâmbindu-i compătimitor și privindu-l cu multă curiozitate copilărească. Bunica o cheamă cu o voce tandră. Antoniu mulțumește, vârând bănuțul În buzunarul paltonului. Trec minute bune, până când simțurile exersate vor pipăi iarăși metalul aruncat de un trecător grăbit. -Lasă că vine Uniunea Europeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sunt demnă să vorbesc cu el. Mi-era teamă ca ceilalți pacienți să nu-și dea seama că mă simt atrasă de Chris. Din fericire, atenția lor era îndreptată în altă parte: Neil prezida zgomotos asupra unui cerc de dulăi compătimitori care-l aprobau dând din cap. însă eu nu mă puteam hotărî să-mi mișc fundul și să-l abordez pe Chris. Ridică-te odată, m-am îndemnat singură, fă patru pași până în partea cealaltă a încăperii și vorbește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am ajuns în sala de mese, somnoroasă din cauza șocului și a zahărului, mi s-a părut că lipsisem multă vreme. Nenorocitul de Neil era în continuare în centrul atenției, fiind înconjurat de un cerc de oameni care dădeau din cap compătimitor, murmurau și scoteau tot felul de exclamații aprobatoare. Am tras concluzia că toți erau niște bețivi mincinoși care-și băteau nevestele. Chiar și femeile. îl auzeam plângându-se: —Mă simt așa de trădat. Nu-mi vine să cred ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fie și un pachet de zece batoane Bounty. Am căutat din nou. — Nu cred că sunt. Le-am pus înăuntru, a sărit mama. Sunt sigură. îmi aduc aminte că le-am pus în geantă azi-dimineață. —Aaa, mamă, a spus Helen compătimitoare cu fețișoara ei de pisicuță nevinovată, te-a cam lăsat memoria. —Helen, a zis mama tăioasă, dă-mi înapoi ciocolata. Bosumflată, Helen și-a deschis geanta. —Eu de ce nu pot să iau una? Știi de ce, a spus mama. Pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
frumoasă. —... amândouă sunt așa de sucite, a continuat el. Mai ales Helen. Uneori te și întrebi cum de se mai obosește cineva să stea cu ele. Te scot din minți! Tata se aștepta ca lumea să izbucnească într-un râs compătimitor, dar cuvintele lui s-au stins într-o tăcere deplină. Ceilalți pacienți își studiau vârfurile picioarelor, iar eu îmi doream să fi fost oriunde altundeva în lume, mai puțin în camera aia. O închisoare turcească ar fi fost de preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
personaje, aceeași morală. * Revelionul se face la mine acasă. Sunt bolnavă, în pat. Aceiași oameni, același film video, All That Jazz, același small talk. Salată bouef, sarmale, șampanie la 12.00. Din când în când, cineva îmi aruncă o privire compătimitoare și un mesaj încurajator: hai, dragă, revino-ți, am învins! Zâmbesc. Oare cine sunt oamenii ăștia?... Aici și acum începe tranziția! Un fel de club cu 22 de milioane de membri, în care fiecare se crede mai bun decât ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să-l domolească. „Stai jos, Rodico, când îți spun, ia și mănâncă niște parizer, zi mersi că n-am prins « Nici o masă fără pește!» și la Gambrinus...“ Rodica lăsă ochii în jos, și-i șterse discret, în privirile înduioșate și compătimitoare ale celorlați cinci, șase clienți ai terasei cu halbe de bere stătută în față, mai mult prilej să petreacă după-amiaza prăfuită sub teii bătrâni... Ar fi vrut să-i vorbească despre cerul negru-rozaliu și mirosul de flori de tei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
a anihilat orice iluzie de eficiență a votului. Sau uluirea lor când mărturiseam francezilor că nu numai că nu-s feministă, dar că treaba asta mi se pare o porcărie, o invenție ca să ațâțe pe oameni unii împotriva altora... Privirea compătimitoare pentru netoata care se lasă călcată în picioare de bărbatul asupritor de secole al femeii - echivalentul bogatului asupritor al săracului -, al cărui scop în viață este de a găsi calea cea mai perversă și eficiență pentru a o menține într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
o pedeapsă de la Dumnezeul în care nu credea, pentru cele douăzeci de chiuretaje pe care le făcuse înainte de a mă avea pe mine. În cazul ei, fericit, nu era vorba despre intervenții obscure, făcute de medici miloși sau de moașe compătimitoare, prin nu știu ce unghere și subsoluri. Ea nu trebuia să se ascundă, să încalce legea și datoria de a aduce pe lume fiii și fiicele partidului, întru prosperitatea orfelinatelor. Bolnavă cu inima, nașterea în sine era considerată un pericol pentru sănătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
au vărsat atâtea lacrimi încât refuz să mi le mai irosesc și pe ale mele. Dna Strickland, în schimb, își folosea cu mult efect talentul. Simțeai că pur și simplu că îți va rămâne îndatorată dacă îi vei accepta înțelegerea compătimitoare. Când, în entuziasmul tinereții mele, am comentat acest lucru față de Rose Waterford ea mi-a spus: — Laptele e foarte gustos, mai ales dacă pui și o picătură de coniac în el, dar vaca domestică se bucură din plin să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
învăța din experiență și, de îndată ce-i trecea durerea, își vâra cu tandrețe reptila din nou în sân. Viața îi era o tragedie scrisă în limbajul farsei funambulești. Pentru că nu râdeam de el, îmi era recunoscător, și turna în urechile mele compătimitoare nesfârșita sa listă de necazuri. Lucrul cel mai trist în privința acestora era caracterul lor grotesc, și cu cât erau mai patetice, cu atât parcă-ți stârneau mai tare râsul. Dar cu toate că era un pictor atât de prost, avea un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spre cimitir cu buchețelul de flori... S-a deschis ușa și a apărut, pe neașteptate, după obiceiul lui, amicul Coco. Sprinten, zvelt, grațios. Coco este un tânăr agreabil, superficial, ușor paradoxal, serviabil când nu i se cer servicii prea complicate, compătimitor pentru durerile vizibile, spiritual și amuzant întotdeauna. Poartă costume ultima modă, nu lipsește de la plajă vara, și la cazino este un punct luminos, de la ceaiuri dansante, iarna. Știe perfect toate dansurile noi, la nevoie chiar acompaniază la piano, improvizează cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
albastre, roșii și mai păstrând o urmă din mirosul corpului... La "Carul cu bere" mi-am povestit toate durerile lui Radu. Radu este un adolescent, dar cu umerii destul de puternici ca să suporte o astfel de povestire. Tandru, fără întrebări iscoditoare, compătimitor. Căpătase obiceiul să mă caute săptămânal la gară, cum făcuse odinioară Ioana, și venirea mea nu mi se mai arăta așa de pustie, aveam pe cineva ca să mă sprijine. Cum îmi devenise imposibil să mai tac, confidențele către el nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
psiholog și incredibil detectiv ce mă aflu, încep să întrezăresc și alte probleme, deloc matematice. Bon. Deci nimic extraordinar până aici, pentru că, dacă mă gândesc bine, chiar și după mintea mea secată, asta nu este o problemă dificilă. Îl privesc compătimitor și, n-o să vă vină să credeți, poate că ăsta este unul din rarele momente când n-aș vrea să fiu în locul lui. - Bogdan, zic, cu tot respectul pe care ți-l port... dar asta nu este o problemă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Soția lui nu se afla acolo, deși la ora respectivă ea nu lipsea niciodată. Mai mult decât atât, colegii și colegele ei aveau niște fețe cu totul și cu totul nelalocul lor, privindu-l din păcate într-un fel absolut compătimitor. - Sabina Kaly nu este? întrebă el, încet. Tăcerea care urmă îi dădu însă o senzație neplăcută, care se accentua pe măsură ce observa că persoanele prezente refuză să-i vorbească. Conștiința faptului că se întâmplase ceva rău începea să prindă din nefericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
da. Dar nu te lupți cu un bătrân. Nu în felul ăsta. Nu cu pumnii. Și dacă ai fi bătut? Ce ai zice? Sau dacă i-ai trage una-n cap cu o cheie de mașină? Se uită la mine compătimitor, cu gura posacă deasupra bărbiei mari. — Așa ceva nu se va întâmpla niciodată, spuse el. Îl voi scoate din acțiune altfel. Există alte tehnici... hipnoză, puterea minții. Oricum, putem aranja împreună chestia asta. Herrick mi-a spus că veți face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să se răzgândească. Dacă încerca să-l rețină cu forța pe navă îngreuna și mai mult situația. Nu avea nici un rost să încerce să îl salveze cu forța. Pe de altă parte îi admira în secret curajul, uitându-se totodată compătimitor la el, știind cât îl va costa gestul lui tineresc. Confederația nu se uita la vârstă când era vorba de astfel de probleme. - Am renunțat să mă mai gândesc la astfel de probleme. Dacă nu le găsești răspunsurile, fie ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
s-a lepădat de taică-su, ca să-l primească în miliție!... sfârși Ticu, uitându-se spre celălalt frizer, care stătea întors cu spatele la ei și moțăia cu capul pe o măsuță așezată într-un colț. Impresionat de cele auzite, Stelian clătină compătimitor din cap. Ticu se schimbă de halat și se duse să-i spună ceva celuilalt frizer, apoi plecară amândoi spre fosta cârciumă de pe Splai. Era o zi însorită, dar rece, și când ajunseră în Calea Victoriei cei doi frați avură surpriza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
față. Asta-i chiar bună!... N-ajunge cât l-au ținut degeaba la pușcărie? Ce dracu mai vor acum de la el?!... Glasul său răsună în tot antreul și din camera vecină se auziră niște zgomote. Îmi pare rău..., zise Stelian compătimitor. Dar poate că nu e ceva serios și o să-i dea drumul... În timp ce vorbea, ușa încăperii alăturate se deschise fără să scârțâie și din dosul ei apăru, în mod neașteptat, chipul binecunoscut al lui Mișu Leibovici. Era o surpriză, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
obligație, fiindcă vor să-l umilească și îngrijitor la o sinagogă voluntar, fiindcă vrea să facă penitență... Așa că, domnule Teodorescu, el nu mai poate să facă nimic pentru noi acum, chiar dacă ar vrea!... Stelian scoase un fluierat ușor și dădu compătimitor din cap. Cum se mai învârtește roata lumii, îi stătea pe buze să spună, dar preferă totuși să păstreze acest gând doar pentru sine, din delicatețe. În acel moment, în liniștea care se așternuse, se auzi, cumpănit și înțelept, glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
obsesie. Nu mai rezistă și azvîrli cartea cît colo. Ieși Încetișor, scoase din buzunar șperaclul pe care-l „luase cu Împrumut“ de la recepție și se Îndreptă spe camera lui Lucas. După ce făcu ochii roată prin Încăpere, deschise dulapul și zîmbi compătimitor la vederea șirului perfect aliniat de pantofi de oraș, identici, luxoși, bine lustruiți, impecabil rînduiți, cu excepția unei perechi complet distruse de apă și de noroi. Continuîndu-și scotoceala tăcută, nimeri peste o valijoară pe care o deschise fără să șovăie. Conținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de cînd te afli pe insulă? continuă Yvonne Le Bihan Înșfăcînd-o pe Marie, care Încerca să-și facă loc printre oameni. - De ajuns! tună Lucas, dînd-o la o parte pe mama lui Gwen. Duceți-vă acasă! Toți! Puse o mînă compătimitoare pe brațul Mariei și, coborînd vocea, o sfătui să facă la fel. - N-am să fiu mereu aici ca să veghez asupra dumitale. - Nu te lăsa Înșelat, replică ea fără menajamente. Dumneata ai nevoie de mine, nu invers. Ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cele două laturi, se așeză cu bună știință de-a curmezișul drumului. Avu o mișcare de enervare văzîndu-și soțul coborînd, cu ziarul În mînă. - Hotărît lucru, nu e ziua ta norocoasă, biata de tine, decretă Philippe, cu un aer fals compătimitor. După amantul găsit Într-un năvod, e rîndul maică-tii să cadă În plasă. - Nu știam că te interesează bîrfele. Îi smulse ziarul din mîini și-l azvîrli pe scaunul de lîngă ea În timp ce se așeza la volan. - Mișcă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cele zece cărți pe care le moștenisem de la cel mai recent demisionat coleg. În ultimele cinci luni, începusem să mă simt mult mai apropiată de restul echipei - prin intermediul unei grimase reciproce pe hol, în fața biroului lui Lulu, al unui zâmbet compătimitor, în timpul unei ședințe editoriale, al unui e-mail rapid cu textul „ești bine?“ după ce ne fusese aruncat în cârcă un nou morman de proiecte moștenite - dar momentele în care ne luam rămas bun unii de la alții erau complet lipsite de ceremonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]