952 matches
-
viteza de reacție a bărbatului, ea nu a mai avut timp să reacționeze. Săruturile lui vulcanice i-a topit orice încercare de rezistență și de refuz, așa că fără să vrea s-a lăsat cuprinsă de această frenezie sentimentală a gazdei, complăcându-se în starea de intimitate creată instantaneu. Giacomo constatând că românca a răspuns pozitiv la atac, nu a așteptat ca aceasta să se dezmeticească și a începând s-o despovereze de haine pe tânăra fata, care devenise docilă în fața voinței
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
nenorocită de amantă, făcută curvă de toată lumea...n-am avut curajul...și nici el. Mereu îmi spunea că îi este milă de nevastă-sa și de cei doi copii...Că este...Că se simte responsabil pentru creșterea lor. Eu, mă complăceam în situația asta confortabilă de amantă. Poate am fost egoistă...sau comodă...nu știu, nu știu...nu vreau să-mi mai amintesc! Am făcut...da, sigur, patru avorturi. Mă bucuram de fiecare dată când scăpam de sarcină. El era șeful
CAP. 9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382986_a_384315]
-
la „cum este"...și-a făcut, cu încăpățânare, un modus vivendi al său. Sentimental, visător, sclav al propriei poezii, veșnic îndrăgostit, „de cursă scurtă”, așa cum afirma în ultima vreme, a beneficiat de un mediu artistic deosebit, în care s-a complăcut spre surprinderea prietenilor din activitatea sportivă. Aici s-a ascuns, de fapt, adevărul despre refuzul său de a se opri la vreo disciplină cu profesionalism. „Am fost, și am rămas un amator, precum cei din arta naivă, dacă mi-e
IN MEMORIAM: BORIS DAVID de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382978_a_384307]
-
înzestrat intelectual, putea foarte ușor să se înroleze ca activist UTM sau de partid. Dar aici se cam înghesuiau cei care nu erau buni de nimic, cărora nu le plăcea munca, cozi de topor de tot felul, cei care se complăceau să participe la ședințe zilnice, cu creionul în mână și carnețelul roșu în care-și notau indicațiile prețioase de partid. Sau, unii care-și făceau vocație din a persecuta, de a urmări pe unii bieți oameni, care mai răbufneau din cauza
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
am mutat noi. — Iar acum lucrurile stau cu totul altfel, am spus-o eu pe un ton sarcastic. M-a trecut un fior. O disprețuiam pe Mo. Liz și Judy erau exagerat de serioase, prinse în propriile intrigi și se complăceau în vorbărie cu tentă psihologică, dar nici una nu mirosea a parfum de paciuli și nici nu zornăiau întruna, acompaniate de clinchetul clopoțeilor cusuți de hainele lor. Mo le avea pe amândouă. —Și oricum, Sam, se auzi Ajay, tu nu trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în Lunca Filipeni, care a trăit la București. Mulți oameni politici și de cultură își dădeau seama că situația țărănimii și a rii întregi trebuie schimbată, făceau declarații, luau atitudine, dar n-au trecut de stadiul bunelor intenții. Alții se complăceau cu situația existentă, erau împotriva inovărilor, modernizărilor, să rămână toate „așa cum am apucat”. În agricultură, sistemul arendășescă și munca de clacă se constituiau în două rele care trebuiau extirpate din organismul social-economic. Aceiași țărani, rupți de muncă și de nevoi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
argăsită. — Parcă ar fi purtat o mască din piele, spunea ea. — Asta ai scornit-o tu, Clara. Clara se jura și se răsjura că era adevărat, iar eu capitulam, chinuit de imaginea acelui necunoscut cu o existență Îndoielnică, care se complăcea În a mîngîia acest gît de lebădă, și cine mai știe ce altceva, pe cînd mie nu-mi era Îngăduit decît să rîvnesc la așa ceva. Dacă aș fi stat puțin să mă gîndesc, aș fi priceput că devoțiunea mea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și a prosperității, care, după ce au fost, la optsprezece ani, nu numai primăverile fericite tipice, dar și, și poate mai ales, revoluționari curajoși, hotărâți să doboare sistemul din țară și să pună în locul lui paradisul, în sfârșit, al fraternității, se complac acum, cu o fermitate cel puțin egală, în convingeri și practici care, după ce au trecut, pentru a încălzi și flexibiliza mușchii, prin oricare dintre multele versiuni ale conservatorismului moderat, au sfârșit prin a se arunca în cel mai indecent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ai îndrăznit să te uiți la ea, lașule, ai privit-o pe furiș doar atunci când pleca și era cu spatele! am fost pedepsit suficient, am pierdut femeia vieții mele, o iubesc și acuma... iubești mai mult nefericirea în care te complaci, nefericirea puturoasă ca o mlaștină în care te tot scufunzi... Vezi tu, la sfârșitul fiecărei discuții plângeam amândoi... Puțină lume mai știe de noi, de Anita și de mine. Doar mama și strigoiul din mine. Anita, ca o lumină... — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
alcoolizate ale românilor. Pentru că am serioase îndoieli că știi să scrii, iată mai jos un model de comunicat: Eu, Halterofilul din Vitan, Mărturisesc că sunt un fals halterofil. Îmi cer scuze față de țară pentru minciuna mediatică în care m-am complăcut. Îmi cer scuze față de oamenii cinstiți și față de oamenii cu gust, îmi cer scuze față de adevărații sportivi și față de adevărații eroi care suferă în tăcere și mor de foame. Îmi cer scuze că am fost un căcănar. Eu, falsul halterofil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să fii tăiat În bucăți, Însă să știi că nu ți-a mai rămas o altă modalitate de a te valida pe tine ca persoană decât să te pedepsești singur. Încearcă măcar puțin să-ți depășești starea În care te complaci. Nu-ți cer imposibilul, adică să te ridici de două ori deasupra nivelului de-acum, dar fă măcar un pic de efort, oricât de mic... Poți face atâta lucru, nu? Am tras cu putere pe nas Încă o dată cocaină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
spatele îi erau mici, picioarele îi erau atât de lungi încât ea părea să fi fost creată de un proiectant de geniu. O mână îi acoperea sexul și această mică dovadă de timiditate m-a excitat foarte mult. M-am complăcut astfel un scurt răgaz, cât am privit la volumetria simplă a sânilor ei rotunzi. Aveau mărimea unor nectarine perfecte, iar sfârcurile erau aproape invizibile. M-am aplecat în față, am dat la o parte mâna aia modestă și apoi, apucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îl privi cu amărăciune la el: — Nu știu despre ce vorbiți, șuieră el. Triunghi roz? Ce înseamnă ăla, pentru numele lui Dumnezeu? — Paragraful 175 din Codul Penal German, am spus eu. Becker cită secțiunea din memorie: — „Orice bărbat care se complace în activități indecente ilegale cu alt bărbat, sau care participă la astfel de activități, va fi pedepsit cu închisoarea.“ Becker îl strânse în joacă de obraz cu degetele și adăugă: Asta înseamnă că ești arestat, grăsan futăcios în cur ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
poezie e nouă veșnic și multiplă ca fețele felurite ale creației. Personalitatea fiecăruia o colorează deosebit după eterogeneitatea senzației și modului propriu de a-i reacționa temperamental. Tocmai în excluderea acestei expresii temperamentale stă inferioritatea inspirației suprapământești în care se complace lirismul britanic. În contemplația cosmică sau reveria transcendentă, întocmai ca în actul rațional al abstragerii, spiritele se identifică. Cu acest înțeles poezia engleză e asemănătoare științei; și ea evoluează într-un cadru omogen și general. După cum o teoremă de geometrie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
R.S.S., el a avut curajul să spună ceea ce milioane nu au avut curajul să o facă, a demascat ceea ce alții încercau să mascheze. În occident, cărțile lui au reușit să demoleze mitul societății sovietice, să spargă zidul în care se complăcea intelectualitatea occidentală de stânga și marxistă. Ține conferințe, discursuri celebre, primește Premiul Nobel în anul 1970. A fost una din cele mai importante mesaje, intelectuale și spirituale, ale secolului XX. Occidentul l-a mediatizat, a vrut să-i creeze nimbul
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
Cum poate fi antisemit dacă nu s-a exprimat sau nu a acționat împotriva evreilor (cum să fie focul împotriva lutului, când de fapt îl întărește, pe ceară topind-o ?) ?! Cu toate acestea, încă este catalogat ca antisemit de către cei complăcuți în manipulare și structurile făurite de manipulare. Evreii, prin vocile legitime, cele mai avizate, ale comunității lor din România nu au a-i reproșa ceva lui Lucian Bolcaș, în schimb au adversarii binelui țăriii care aruncă invective fără legătură cu
LUCIAN BOLCAŞ. PIERDERILE, CA ALTERNATIVĂ CÂŞTIGĂTOARE A VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363811_a_365140]
-
afecțiune clinică în care oamenii „se zbat”. Potrivit definiției, simptomele includ de a sta on-line, permanent, Problemă fizică sau mentală, irascibilitate sau dificultăți de concentrare (neatent). • Televiziunea și schw-bizul victime fac Și-n aceste vicii mulți de adâncesc și se complac. • Mania cumpărătorilor sau ONIOMANIA Este un viciu modern ( jos pălăria). Răspândirea acestui obicei a fost determinată De faptul că mulți au găsit o metodă de relaxare din această activitate. Odată ce sacoșele de lucrușoare noi sunt pline, Starea cumpărătorului se schimbă-automat
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
cafenelei, din inspirație îi rămân exterioritățile disparate, firimiturile, pleava, mătreața unei idei, pielea jupuita a unei imagini...e ca un plisc farfuridi răzbit în simbolism...el cântă numerele paisprezece, douăzeci și unu și șapte; iahturile, castelele, mătasurile, săpunul Floră, fabricile de parfum..., complăcându-se în obscurități... imaginile lui sunt fie banale, fie imbecile... o elucrubație de cititor naiv și umflat...e plin de cuvinte străine... verbalism insipid și de prost gust...mahalagiu epatat și rafinat de cinematograf... Acest pamflet îl supără pe scriitor
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
era greu să înțelegi acum, după trecerea anilor. Îi lipsise Marietei nu timpul, cât curajul și, mai ales, sprijinul partenerului, chiar de-ar fi fost nematerializat, oprindu-se doar la stadiul de vorbe. Se lăsase strivită de nepăsarea lui Artemie, complăcându-se în anonimat, ascunzându-se după calitatea exclusivă de soție a lui. Constatările astea o durură pe Mira. De fapt, nu erau o noutate pentru ea și pentru oricine ar fi căutat răspunsuri la întrebări puse despre viața Marietei. Nu
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
suna că vrea să-l vadă sau se trezea cu ea la ușă la ore nepotrivite, în loc să o respingă definitiv, indiferent de consecințele ce ar fi urmat. Nu avea curajul să-și asume responsabilitatea gestului de a pune capăt relației, complăcându-se în această ambiguitate de a o respinge sau de a și-o apropia. Pentru a scăpa de aceste întrebări fără răspuns în acel moment, se dedica tot mai plenar straturilor sale, unde săpând, greblând, răsădind, udând, uita pe moment
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
poveste ca nu mai dorea să audă de iubire. Apoi, o altă prietenă, mi se plângea că nu știe ce să facă. Iubitul ei a întrebat-o dacă îl iubește iar când i-a mărturisit că da: -Atunci cum se complace ea dacă el pentru a primi adevăratul semn că este iubit, trebuie să facă dragoste cu alta și nu cu ea. Probleme grele. Dacă nu te culci cu el se duce la alta, dacă nu-l refuzi, totul e bine
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
trebui să iau o decizie și nu știam dacă și care ar fi cea mai bună. Sincer, eram derutată. Iubitul pe adevăratul nume amantul nu mi-a propus niciodată a schimba cât de puțin nici măcar printr-o aluzie statutul existent complăcându-se în cel actual perfect.De ce am încerca să modificăm ceea ce ni se potrivește ca o mănușă? Astea erau doar unicele șanse de viitor a continua să fiu mereu cu fundul în două paturi?. Noi până atunci ne dădeam și
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
să-i spun cu mici schimbări de la zi la zi și în timp am înțeles că asta mi-e viața, că ea curge pe un făgaș bine delimitat "casa și amantul." Desigur, viața mea sufletească suferise multe transformări dar mă complăceam în ea nedorind schimbări. Îl simțeam și pe el că se atașase de mine pe zi ce trecea dar nici unuia dintre noi nu-i trecea prin minte să schimbe în vre-un fel echilibrul, La fiecare despărțire cu toate că nu suferea
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
exclusiv al partenerului. Riscul: cuvântul fundamental poate fi rostit numai cu întreaga ființă: cine se decide s-o facă n-are voie să mai păstreze nimic din sine; căci opera nu permite, asemenea copacului sau omului, că eu să mă complac leneș în lumea lui Acela, ci mă șomează: dacă n-o slujesc după dreptate, ea se frânge sau mă frânge pe mine. Configurația care mi se înfățișează, eu nu pot nici s-o experimentez, nici s-o descriu; pot doar
,,EU ŞI TU”- MARTIN BUBER de DALELINA JOHN în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360972_a_362301]
-
situație, „Popoarele de bogății furate” - „Acuză prin blestem apoteotic/ Guvernele de crime vinovate” (Daciei nepieritoare). Poetul îi incriminează pe acei a căror credință e „doar praf și vorbe goale” (Unui confrate). De asemenea, el este necruțător cu acei care se complac în rugă deși continuă să facă păcate, închinându-se la sfinți, în timp ce au uitat „de glie și părinți”, „Cu gândul la pomeni și decorații”. Aceasta este o credință fariseică și nu folosește la nimic. (Unui confrate). Când ostenit de-atâta
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]