1,296 matches
-
care ieșeau aburi ca dintr-o locomotivă. Nu puteai să-i dai nici o vîrstă; poate avea acasă zece guri de hrănit sau trăia singur cuc Într-o odaie mobilată cu sticle goale. Omul ăsta mi-a făcut cel mai frumos compliment... auzi, Împărăteaso! Nu am putut pătrunde nici În cealaltă lume importantă. Mă refer la cei de origine sănătoasă, dar cu funcții. Aici era și mai rău. Dacă lumea bună mă privea cu simpatie și Îngăduință ca pe un exemplar pitoresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cunoșteau toate florăresele eh a tras-o și el cîțiva ani că n-a fost numai chestia aia cu cazanul de țuică au mai fost și altele da s-a descurcat azi la unu mîine la una cu bancurile cu complimentele e fermecător a făcut ce-a făcut și s-a reabilitat acum e cineva trebuie să știi ce vrei de la viață nu ca mototolul ăsta al meu pentru orice fleac Își face o mie de scrupule doamne ce a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a trecut pe lângă mine, cu motorul torcând confortabil. M-am urcat în dubiță și m-am dus acasă. 17tc "17" L-am găsit pe Nat pe scări când am ajuns acasă. Mi-a spus că îi place căciula mea. în schimbul complimentului i-am oferit jumătate din sendvișul meu cu humus pe care tocmai îl cumpărasem de la un magazin cu kebab, dar a refuzat, adormind instantaneu pe canapea, cu capul în poala mea. Am terminat sendvișul, cu gura arzându-mi de la sosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se mărite cu Cascorro. — A, nu? Și de ce avea față, ia să vedem? Fermín se apropie de mine cu un aer confidențial. De boală, zise el, Înălțîndu-și sprîncenele cu un aer misterios. Și ia seama că spun asta ca un compliment. Ca Întotdeauna, Fermín avea perfectă dreptate. Învins, am optat pentru a trimite mingea În terenul lui. — Vorbind de boală, povestește-mi de Bernarda. S-a lăsat cu sărut, au ba? — Nu mă jigni, Daniel. Îți amintesc că stai de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe sub fard. S-a ridicat în picioare și. a spus: — Monsieur n’est pas poli. Și a ieșit din cârciumă. Eram cam supărat. — Nu văd de ce a fost nevoie s-o insulți. La urma urmei, nu-ți făcea decât un compliment. — Asemenea lucruri mă fac să vărs! îmi răspunse el cu asprime. L-am privit cu multă seriozitate. Pe fața lui se citea într-adevăr un dezgust adânc și totuși chipul lui era al unui om grosolan și senzual. Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
niște tălpi de lemn. Ciupitu încetase să mai ia notițe, ce ar fi putut scrie, de altfel? Totul fusese spus. — Bine, bine, bine... spuse iarăși Mierck, legănându-se pe vârful picioarelor. Apoi, se întoarse deodată spre jandarmul orașului: — Transmiteți-i complimentele mele! Și celălalt, luat pe nepregătite: — Cui, domnule judecător? Mierck îl privi ca și cum acesta ar fi avut un bob de mazăre în loc de creier. — Cui! Celui care a preparat ouăle, prietene, au fost excelente, la ce te gândești, revino-ți! Jandarmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-i servi. Colonelul își aruncă trabucul în șemineu și se așeză primul, după ce o-ntrebase cum o cheamă. „Louisette“, răspunse ea. Atunci colonelul îi spusese: „Un prenume tare frumos pentru o fată frumoasă“. Iar Louisette zâmbise și luase de bune complimentele, fără să-și dea seama că celălalt înfumurat râdea de ea, căreia îi lipseau trei dinți din față și care se uita cruciș. Apoi vorbi judecătorul. Îi ceru să coboare în pivniță și să-l anunțe pe jandarm că doreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
anul Întâi, de Collar și Daniell, a compus un răspuns: „Dragă domnișoară St. Claire, A fost pentru mine o adevărată Încântare să primesc azi dimineață invitația dumneavoastră pentru serata de joia viitoare, seara. Sunt fermecat și Încântat să vă prezint complimentele mele joia viitoare, seara. Preasupus, Amory Blaine“ Așadar, joi a Înaintat meditativ pe trotuarele alunecoase, curățate de zăpadă cu lopata, și a ajuns În dreptul reședinței St. Claire la cinci și jumătate - o Întârziere pe care Își Închipuia că mama sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din tupeul pierdut. — O, sigur sigur! Îi prindem sigur. Să ne grăbim. Amory a devenit conștient de stomacul său. Intrând În mașină, a aruncat rapid vopseaua diplomației peste un plan improvizat pe care-l concepuse. Acesta se baza pe niște „complimente“ ajunse la urechile sale la școala de dans, pe ideea că era „strașnic de chipeș și de englez, Într-un fel“. — Myra, a spus el, Îngroșându-și vocea și alegându-și atent cuvintele. Îți cer mii de scuze. Oare vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a inspectat bibliotecile personale ale colegilor săi, găsind-o pe a lui Sloane tipică: seturi de opere de Kipling, O. Henry, John Fox Jr. și Richard Harding Davis, Ce ar trebui să știe orice femeie, Vraja Yukon-ului, un exemplar „cu complimente“ din James Whitcomb Riley, un amestec de manuale hărtănite, adnotate, și la sfârșit, spre marea lui surprindere, un volum descoperit și de el recent, o antologie cu poemele lui Rupert Brooke. Căuta, Împreună cu Tom D’Invilliers, printre stelele de la Princeton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ar reduce la mediocritate. Probabil mai mult decât orice viciu sau defect concret, Amory Își disprețuia personalitatea - ura faptul că știa că a doua zi și Încă o mie de zile după aceea Își va umfla pompos pieptul la orice compliment și se va posomorî la un cuvânt mai aspru, ca un muzicant de mâna a treia sau ca un actor de prima clasă. Îl rușina faptul că de obicei oamenii foarte simpli și cinstiți nu aveau Încredere În el că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În nici un caz dovada că aș fi homosexual. - Ce-ai la picior? - Nimic. - E o ciupercă! - Nu mi-am dat seama. Credeam că mă gâdilă amintirea părului tău. Mariana s-a înmuiat puțin. La urma urmei era cel mai frumos compliment pe care-l primise vreodată. - Trebuie să te dai cu alifie de două ori pe zi. Cere-i lui Popa. - Are Popa? - Da, are și ciupercă. De la el ai luat-o. - Serios? - Păi la bazin nu m-ai dus toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
peste un costum de culoare lila, cu o servietă Louis Vuitton În mână. — Eu sunt Joanna, spuse cu un zâmbet. Ce cameră drăguță, adăugă ea pe un ton care lăsa clar să se Înțeleagă că voia să-mi facă un compliment. A rămas În picioare, Într-o poziție elegantă, În fața unui fotoliu pe care am invitat-o grăbit să ia loc. — Aș bea ceva, a spus Joanna, iar eu am deschis frigiderul și am scos o sticluță de șampanie. — Îți convine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în jos la mâna mea ca și cum ar fi fost o cârpă murdară de spălat vase. — Celebrul psihoterapeut? i-am zis. El zâmbi. — Mă îndoiesc că m-ați putea numi celebru, zise, dar cu ceva satisfacție totuși. Vă mulțumesc însă pentru compliment. — Sunteți austriac? — Da, de ce întrebați? Îmi place să știu câte ceva despre bărbații cărora le strâng mâna, i-am întins eu mâna, strângând-o cu fermitate pe a lui. — Într-o clipă, zise Weisthor, îl voi ruga pe prietenul nostru Otto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
înmuia inimile bunicilor pe vremea lui Ion Ghica, la o poezie de experiență și transfigurare, nu se poate sări într-un singur veac. Să ne înfundăm, fără regrete, în acest tabiet al romanței și elegiei. Pace Poeziei leneșe! Poeților implicați, complimente. Cu Craii de Curtea-Veche în sul și Cetatea de Argint transcrisă, e nimerit să mă eschivez la timp în celălalt univers de curății și semne. Viața literară, 10 martie 1928 LEGENDA ȘI SOMNUL ÎN POEZIA LUI BLAGA Poemele luminii apărură
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mi s-au risipit șoaptele din vis ale misterului privesc prin perdele arătura trandafirie a cerului ulița spre deal se desenează cu chemari spre alte zări pe arterele urbei curge cu stil sânge de automobil tim hortons-ul se scaldă-n complimente și-n “far niente” de-abia mai tarziu când se lasă umbrele pe răcoare vin pictorii-n sat cu pânzele doldora de fapte de culoare. Weekend De bunăvoie orice lucru Se-mpătură doar până la șapte; De piepteni cu grijă orice strigăt
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
sărbători Pascale, stațiunea aproape că s-a umplut. Printre turiști, chiar și români. M-am bucurat când i-am auzit vorbind. Îi șimțeam de-ai mei. Mami, la bar, glumea în românește și primea zilnic de la compatrioți tot felul de complimente. Chiar și Tabitha era destul de admirată. Pentru români, părea un fel de țigăncușă de-a noastră, însă una apetisantă și foc de frumoasă! Bărbații o sorbeau din ochi. Deși eu, o fâță fără funduleț bombat și sânișori, ea mă făcea
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
fii vesel când vezi atâta frumusețe în jur? Hernanda cercetase deja, în viteză, întreaga sală. - Dar ce-i atâta liniște? Și de ce-i așa de puțină lume? - Dacă ai venit tu, Hernanda, au venit toți! îi aduse din nou un compliment Maximilian. Apoi, nu vedeți și voi, acolo, mai deoparte, profesori și studenți stând la un pahar de juice, clădind lumi peste lumi? Iar și mai încolo, un grup de chineze frumoase, stând liniștite pe o canapea și ascultând muzică? - Hai
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
zglobii în sunetele muzicii, formând perechi pe arenă. Toată lumea era fericită. Numai eu arătam nefericit, fiindcă toate privirile erau ațintite asupra Hernandei. Toți voiau să patineze alături de ea. Amicul meu Maximilian, “western“-ul, era foarte spiritual și-i făcea mereu complimente, dintre cele mai alese, iar Hernanda părea că le savurează din plin. După o vreme Hernanda parcă a uitat de mine, patinând mai tot timpul cu “mexicanul“. - Signore Mark! Îmi permiteți să patinez cu domnișoara Hernanda? - Cum să nu!... E
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
Peste câteva momente pătrunde sfios, Ursuz. Ea nu-l bagă în seamă și continuă să cânte. URSUZ: (cu glas măgulitor )Prințesă, sunteți atât de frumoasă încât străluciți mai tare ca astrul nopții! PRINȚESA:(fără să se întoarcă) O, mulțumesc pentru compliment! Tu mă compari cu luna de pe cer! URSUZ: Aveți inima plină de viață și bine dispuneți pe oricine... Vampirica surâde în oglindă și-și aranjează buclele aurii. PRINȚESA: De gheață, vrei să spui! Ursuz se apropie tiptil de fată. URSUZ
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Zeiță a frumuseții feminine. Ceva mă îndeamnă într-una, Să plec acum spre tine în zbor, Da, privind la tine întotdeauna, Voi deveni un veșnic visător. Eu am aceleași clare sentimente, Care pe tine mereu te înconjoară, Îți transmit curate complimente, Senine ca această zi de primăvară. Aș vrea să știu de vei rămâne, Întotdeauna aceeași iubitoare, Căci frumusețea-ți trecătoare, Din ea prea puțin va fi și mâine. Baia de Arieș 1963 Referință Bibliografică: ENIGMATICĂ / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
ENIGMATICĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362381_a_363710]
-
ce s-ar face amintirile bătrâneții? • Pentru exact aceleași motive, ai și prieteni și dușmani. Cine se întinde, pierde din înălțime. • Și fructul victoriei poate fi pădureț... • Absurd nu înseamnă imposibil. • Nenorocirea unora este că dacă li se face un compliment, chiar îl cred. • Trist: ca să împarți dreptatea, trebuie s-o faci bucățele... Și focul dragostei scoate fum. • Unora nu le remarci prezența decât atunci când lipsesc. • Nu întotdeauna e ușor să-ți alegi trecutul. • Omul modern nu se mai poate întoarce
FRUCTUL VICTORIEI & BANCA REZERVELOR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362398_a_363727]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > MINCIUNI CONVENȚIONALE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 742 din 11 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului De câte ori nu s-a întâmplat să auzim în jurul nostru minciuni convenționale, complimente fardate, tocite și în care nu mai crede nimeni, de genul: - Vai ce bine ați făcut că ați venit pe la noi, chiar ne plictiseam să știți, când musafirii deschid pe neanunțate ușa gazdelor. Sau: Plăcinta asta de mere a fost
MINCIUNI CONVENŢIONALE de ION UNTARU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361175_a_362504]
-
și nu a altor femei de a-și găsi un amant. A mai urmat un timp în care nu am mai discutat problema noastră și în care un vechi prieten pe care l-am întâlnit ocazional, mi-a făcut multe complimente aducându-mi aminte cât a fost el de îndrăgostit de mine în așa zisa tinerețe. Am înțeles că ești fericită cu cel care l-ai luat de bărbat și totuși, citesc în ochii tăi nemulțumirea care cu greu reușești să
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
Ascultă la mine!” mă încurajă consilierul, bătându-mă bărbătește pe umăr, când află că-s divorțată. “ Tu ești grasă ca soră-mea!” mă complimentă cel care ședea în spatele meu, în autocar. Îmi mușcam buzele să nu râd. Da, e un compliment, că se zice la mine în sat nu doar că femeia trebuie să fie „albă, grasă și frumoasă”, dar și că “bănățeanul care-i slab...ori îi prost, ori îi beteag!” După câteva ture de magazine, am constatat că nici
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]