8,853 matches
-
duc să o aduc peste câteva ore, așa că... Atunci înseamnă că trebuie să mă retrag. Vă cerem scuze, dar fiica noastră nu ne-a spus nimic... Îmi pare foarte rău că v-am deranjat, se scuză ea, intuind încă în comportarea Doinei o rezervă produsă probabil de neplăcerea de a fi în preajma cuiva devenit nedigerabil. La ușă, îi mai spuse doctorului cu glas destul de tare ca să audă și soția sa: Chiar voiam, domnule doctor, să vă anunț că o perioadă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
au rămas perplecși. La o așa declarație deschisă, fără jenă, despre o problemă atât de intimă, nu se așteptase nimeni. Nici unul din cei prezenți nu a făcut nici un fel de comentariu. Dacă însă cineva ar fi avut timp să judece comportarea Simonei în clipa aceea de dezlănțuire, atât de dezinvoltă, libertinajul limbajului, cu siguranță ar fi putut să afirme, fără teama de a greși, că acolo sus, la etajele superioare ale acestei ființe, luminile sunt aprinse, dar nu e nimeni acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
porni pe drumul de întoarcere, mai întunecat de cum venise. Nu știa ce să creadă. * În acest timp, Doina, găzduită de verișoara ei Natalia, la doar două case de locuința ei, avea sub observație orice mișcare din preajmă. Descifră din întreaga comportare a lui Teo o neliniște exprimată în gesturi, în crispări, în izbirea dușmănoasă a portbagajului mașinii... Era răvășit. ,,Oare unde fusese o zi întreagă, în duminica aceea? E posibil s-o fi petrecut cu mândra lui!?" Acest gând îl simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
conduc până la grădiniță, Răducule, așa cum o făceam până nu demult? Nu, mămicuțo, ți-am mai spus de atâtea ori că nu e nevoie, cunosc drumul, știi și tu... Vrei să râdă copiii de mine!? Simona îl privi cu interes. Avea comportări de bărbat. Îl sărută, apoi îi zise: Fii atent, puiul mamei, fii foarte atent, știi ce erai să pățești odată! Da, mămico, n-avea nici o grijă! Bine, puiule, am mare încredere în tine. Cât au coborât împreună cele aproape 60
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
purta cu ea mereu o întrebare neliniștitoare: ,,Până când? Cât timp voi mai privi aceste ziduri care se interpun între mine și viața adevărată?" * Într-un spital specializat în boli ale sistemului nervos, pacienții sunt purtători ai unor tare. Aceștia au comportări în care controlul faptelor și acțiunilor pe care le întreprind sunt rupte de realitate. Se întâlnesc și cazuri, ce-i drept izolate, când unii dintre pacienți au momente de luciditate, asemenea unor străfulgerări, care-i trezesc și-i readuc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dracului în pace să-și aleagă de bunăvoie drumul și traiul pe care-l doresc, căci se știe că nu este nici sănătos și nici prudent să faci ceva împotriva vocii din inima ta. Oricum ar fi, felul acesta de comportare - cel bizuit pe speranțe - nu este deloc unul firesc. Întorcându-mă acum la tine, Adriana, calea de urmat îți aparține, știi asta. Atunci când vei fi pe deplin convinsă de înțelepciunea ta, abia atunci poți să începi a crede că ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
persaonă fizică sau juridică care posedă, folosește si se comportă ca un stăpân asupra unor bunuri mobile și imobile, pe care le-a dobândit În baza unui just titlu ( act juridic notarial, hotărâre judecătorească ori alte moduri de dobândire legală. Comportarea ca un bun stăpân asupra bunului presupune că acel bun se află În posesia sa de drept, putându-l păstra și folosi nestingherit ori Înstrăina În condițiile legii, având aspra lui un drept discrețional. În fapt, se pot Întâlni unii
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
Georgeta, Ungureanu Gheorghe,. Dascălii care timp de patru ani ne-au suportat și ne-au pregătit, prin arta lor pedagogică, pentru a înfrunta viața mai departe, atât prin bagajul de cunoștințe acumulat, cât și datorită educației primite pentru o bună comportare în societate, au fost: profesor de geografie, director, Gânscă Ștefan, profesor de matematică, diriginte Botezatu Dorin, profesor de fizică Adumitroaie Ioan, profesor de română Buliga Eugen, profesoara de chimie Latiș Lucreția, profesori de franceză Axentoi Dumitru și Ionescu-Cotlarciuc Eugenia, profesor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
interiorului”, dând Întâietate elementului psihic al acțiunilor; dreptul, dimpotrivă, consideră și evaluează totdeaunna acțiunea mai multor subiecți ca să instituie un raport Între ei pornind de la manifestările lor interioare și fixând apoi astfel „limita cerințelor reciproce”. Morala impune subiectului datoria unei comportări determinate și Înlăturarea oricărei comportări contrarii. Dreptul atribuind subiectului o facultate de a pretinde sau de a cere, și, prin corelație numai, impune celorlalți o obligație. Morala este deci unilaterală și ignoră categoria permisului, În timp ce Dreptul este esențialmente bilateral, iar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al acțiunilor; dreptul, dimpotrivă, consideră și evaluează totdeaunna acțiunea mai multor subiecți ca să instituie un raport Între ei pornind de la manifestările lor interioare și fixând apoi astfel „limita cerințelor reciproce”. Morala impune subiectului datoria unei comportări determinate și Înlăturarea oricărei comportări contrarii. Dreptul atribuind subiectului o facultate de a pretinde sau de a cere, și, prin corelație numai, impune celorlalți o obligație. Morala este deci unilaterală și ignoră categoria permisului, În timp ce Dreptul este esențialmente bilateral, iar violarea unei obligații juridice Înseamnă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
obligație resimțită și recunoscută intern DATORIE. Ea apare În conștiință Întotdeauna sub forma că pretinde subordonarea voinței proprii față de o normă generală, obiceiul sau legea morală”. Paulsen mai lămurește Înțelesul conștiinței (morale) astfel: „Funcția determinării și aprecierii propriei voințe și comportării potrivit acestei norme se numește Conștiință. Judecățile sale sunt judecăți de valoare, ele sunt exprimate prin predicatele bun și rău: Bună este o voință determinată de respectarea legii orale fără a ține seama de Înclinațiile naturale; rea este contrarul!” Sarcina
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu un „ar fi trebuit!” sau „nu ar fi trebuit!” dezaprobator și pedepsitor. Concepția istoric-teleologică a lui Paulsen este concretizată În: 1. filosofia dreptului și 2. filosofia moralei. Filosoful neokantian probează o viziune concretă și realistă, când relevă: „Moravurile și comportarea morală, sistemul moralității obiective, la fel ca și dreptul ca produs și funcție, nu sunt considerate ca fiind ale individului ca atare sau ale «rațiunii» sale, ci ca aparținând rațiunii generale imanente a structurilor sociale ale vieții istorice; individul participă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
funcție, nu sunt considerate ca fiind ale individului ca atare sau ale «rațiunii» sale, ci ca aparținând rațiunii generale imanente a structurilor sociale ale vieții istorice; individul participă, tot așa ca la limbă și credință, și la moravurile și la comportările morale ale Întregului social. Bineînțeles - subliniază Paulsen - moralitatea ca determinare subiectivă a voinței aparține vieții individuale ca atare; dar această moralitate subiectivă nu poate fi explicată fără referirea la moralitatea obiectivă, care se Înfățișează În obiceiuri și În drept, În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aceste relații ale vieții este infinit de variat, dar nicăieri soluția sarcinilor de viață ale acestuia nu este lăsată pe seama arbitrarului și alegerii acestuia, pretutindeni obiceiul și dreptul Îi prescriu singura cale pe care soluția justă și «morală» este posibilă. Comportarea indivizilor fiind determinată prin obiceiuri și norme de drept, În mod asemănător cu legile naturii, În viața lor intervine ceva din legitatea naturii; susține corect Paulsen, căci numai În acest fel devine posibilă, În genere, prevederea și adaptarea, acțiunea sistematizată
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
valutările morale sunt subiective și unilaterale, valutările juridice sunt obiective și bilaterale, scrie Giorgio del Vecchio. Norma etică, În primul sens, este normă numai pentru subiect, adică perceptul moral indică o directivă numai pentru acela care trebuie să acționeze. Chiar dacă comportarea unui subiect, căruia i se adresează norma, are efect față de alții, aceștia nu primesc nici o indicație din partea acelei norme, referitor la propria lor comportare. Din contră, În sens juridic, determinările acțiunii sunt Întotdeauna bilaterale și Înlănțuite, posibilitatea subzistă dintr-o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pentru subiect, adică perceptul moral indică o directivă numai pentru acela care trebuie să acționeze. Chiar dacă comportarea unui subiect, căruia i se adresează norma, are efect față de alții, aceștia nu primesc nici o indicație din partea acelei norme, referitor la propria lor comportare. Din contră, În sens juridic, determinările acțiunii sunt Întotdeauna bilaterale și Înlănțuite, posibilitatea subzistă dintr-o parte, Întrucât persistă necesitatea corespondentă de cealaltă parte (adică datoria de a nu Împiedica) și, viceversa, un termen Își trage sensul și eficacitatea sa
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
teme de o posibilă agresiune asupra fratelui dumneavoastră. Vă asigur cu toată sinceritatea că nu există o asemenea primejdie. Nu-mi rămâne decât să-mi cer scuze cu toată umilința și să sper că dacă, după cum mă tem, veți găsi comportarea mea impardonabilă, o veți găsi, dacă ați avut răbdare să citiți această scrisoare, cel puțin ceva mai inteligibilă. Rămân, cu sinceritate, al dumneavoastră, Martin Lynch-Gibbon Stimată doamnă Honor Klein, Mă tem că nu prea are rost să încerc să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai puțin să-mi cer scuze. Eram, cum bine ați observat, beat mort și m-am purtat ca un animal. Nu pot decât să vă spun că sunt, în aceeași măsură ca și dumneavoastră, șocat și uimit de propria mea comportare. Nu o pot justifica și nici pe dumneavoastră nu v-ar interesa să auziți o înșiruire de ipoteze puțin plauzibile despre starea mea sufletească. E destul că v-am agresat astfel, nu mai e cazul să vă și plictisesc. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai continua această scrisoare. Contrar previziunilor dumneavoastră, sper că ne vom mai întâlni, deși cu siguranță nu vă voi mai oferi compania mea într-un viitor previzibil și nici nu aștept un răspuns la această scrisoare. Regret din toată inima comportarea mea incalificabilă. Cu sinceritate, al dumneavoastră, Martin Lynch-Gibbon Dragă Honor, Îmi pare rău că m-am purtat cu tine ca un nebun și ca un animal. Nu-ți pot oferi nici un fel de explicație, iar scrisoarea mea nu este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
medii, și o voce bărbătească ne spune că doamna doctor Sara Lowenstein a fost o făclie a speranței și moralității în acest pustiu al vieții moderne. Doamna Sara a fost o moralistă nobilă și neabătută, care nu accepta decât o comportare virtuoasă și strictă. A fost un bastion al standardelor celor mai înalte, o torță care-și arunca lumina călăuzitoare pentru a vădi relele acestei lumi. Doamna Sara, zice bărbatul, va trăi de-a pururi în inima și în sufletul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice: Ia vorbește-mi despre Dumnezeu. Fotoliul reglabil e impregnat cu mirosul lui. Este din pluș auriu, cu brațele maronii de jeg. E cald. Și-i zic că Dumnezeu este un moralist nobil și neabătut, care nu acceptă decât o comportare virtuoasă și strictă. Este un bastion al standardelor celor mai înalte, o torță care-și aruncă lumina călăuzitoare pentru a vădi relele acestei lumi. Dumnezeu va trăi de-a pururi în inima și în sufletul nostru, fiindcă sufletul Lui este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ai și calități! rîde ușor Maria, rîs în care Mihai ghicește deja primele flăcări ale paharului băut. Vine lîngă fotoliu, se lasă pe călcîie și sărută mîna stîngă a femeii, într-un gest sincer, cuceritor: Te rog să-mi ierți comportarea necuviincioasă! Niciodată nu mi-am dorit să mă port urît, să te supăr..., dimpotrivă! Ca un mare pontif, așezat în strană, Maria și-a lăsat mîna stîngă să-i fie sărutată, acoperindu-l pe tînărul de lîngă fotoliu cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Am nouăsprezece ani, tata! Pentru mine ești tot copil! Dacă nu-i adevărat că tu ai denunțat-o pe bunica, atunci am dreptate eu! Tu?! Ce-anume? V-ați temut unul de celălalt, asta-i! Se mai vede încă în comportarea voastră cînd vă întîlniți. Sînt lucruri pe care un ochi atent le poate descoperi. Bunica n-a stat niciodată mai mult de două zile la noi, deși, singură, fără serviciu, n-avea nimic de făcut, iar tu te chinuiai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-nțeleg ce vrei... Cred că v-ați iubit foarte mult, dar apucaseși să te căsătorești cu mama... Căci dacă n-a fost ura aceea mare, din cauza denunțului, care să vă distanțeze, atunci numai o dragoste putea duce la o asemenea comportare... Surprinsă de propriile-i vorbe, Doina rămîne cu gura deschisă, gata să mai spună ceva, dar nu reușește decît să ridice mîna stîngă și să-și muște puternic arătătorul, așa cum făcea în copilărie, cînd voia să-și înăbușe plînsul. Hm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
leagănă încet cu scaunul lăsat mult pe spate, pînă atinge uneori peretele. "Cristina! tresare scuturat de neliniște, rămînînd rezemat cu ceafa de perete. Ce-a fost cu fata asta?! De ce-a venit?! Din dragoste? Poate, florile... Și-atunci, toată comportarea ei, ciudată de-a dreptul, din clipa cînd am întrebat-o... Prea repede mi s-a dăruit și prea violent a reacționat cînd, vrînd s-o feresc de un eventual necaz... Ia stai! Nu cumva... venise tocmai ca să aibă necaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]