10,974 matches
-
însăși existența ei". Unde mai pui că relația dintre originalitate și revoluție este, probabil, una cvasiosmotică: poți fi original fără a fi revoluționar (cazul tipic al compozitorului postmodern) și invers, poți fi revoluționar fără a fi original (ipostază frecventă a compozitorului modern), această din urmă situație zăpăcind, nu de puține ori, muzica savantă nemaioferind putința de a se reveni la făgașul normal. Prea a devenit estetizantă, spectaculară ori agrementală muzica de azi. Să ne gîndim că arta sunetelor era cîndva funciarmente
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
întărește contribuția epigonismului, impune absența vocației și actualizează prezența snobismului. Pe de altă parte, se acutizează dispariția muzicianului total, în egală măsură eminent interpret și creator, cronicizîn- du-se, în replică, hiperspecializarea ce duce la o defalcare categorică între comportamentele compozitorului și restitutorului, totodată la abdicarea semnificațiilor lui homo-musicus. Primordialitatea urechii a fost demolată sistematic pe parcursul ultimului secol, grație unor tentative (de multe ori reușite) de deturnare, erodare sau relativizare a intuiției auditive prin imixtiuni senzoriale extra-auditive sau intelectiv-speculative, afirmate de
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
rînd, abundența și imensa ei diversitate. O diversitate ca cea a imaginilor posibile developate de traiectoria unui glonț care, odată plecat de pe țeava puștii, nu mai poate fi oprit pînă cînd nu-și atinge ținta. De-a lungul istoriei muzicii, compozitorii au fost din ce în ce mai puțin atenți la circumstanțe și la conjuncturi: înainte de a compune au omis tot mai temeinic să se întrebe pentru cine, pentru ce și de ce o fac. Este motivul datorită căruia operele lor și-au risipit, vorba lui
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
este intelectualizarea, irosirea ei iremediabilă este răspîndirea printre cei săraci cu duhul și cu instrucția, iar cel mai mare cusur este acela că nu ajunge aproape niciodată la timp și acolo unde trebuie. Cîndva ethosul muzical dădea seama de starea compozitorului de la ora H, ora creației. Odată cu serialismul (și apoi cu tehnologiile așa-numite constructiviste) a apărut falsul ethos, cel care transmite, fie în alb-negru (și fără sonor), fie în infraroșu (și cu paraziți) imagini de la locul oficierii actului de creație
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
Nu tehnica ori limbajul zgomotului (concretului) și sintetizatorului, ci orientarea frustă ori rafinată (sofisticată) către culoare. Nu strategia înălțimilor și a duratelor, ci plonjarea în abisul timbralității, propensiunea pentru cutele cele mai mărunte de pe anvelopa sunetului. Din păcate însă, mulți compozitori au fost înghițiți de acest abis coloristic ori au rămas cusuți între aceste cute cromatice, fiind condamnați la grea recluziune. Iar muzica lor la asfixie. Incontestabil, timpul s-a comprimat în așa măsură încît, poate de frică, poate din inconștiență
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
cusuți între aceste cute cromatice, fiind condamnați la grea recluziune. Iar muzica lor la asfixie. Incontestabil, timpul s-a comprimat în așa măsură încît, poate de frică, poate din inconștiență, pentru a nu fi ajunși din urmă, urmăriți sau imitați (?), compozitorii au lansat mode una după alta, în serie, aproape instantaneu. O acută proliferare (dar și prolixitate) care ne îndeamnă, pe bună dreptate, să ne considerăm beneficiarii unei mode a modelor, ca cea mai ridicolă și ruinătoare dintre toate vanitățile, dar
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
tip de personalitate este pe cale de dispariție, așa cum se arată a fi și necesitatea ca o nouă creație de muzică savantă să aibă parte de întîmpinare și direcționare. Iar dacă privim cu atenție în ograda muzicii savante vom observa cum compozitorii sunt priviți constant ca niște indivizi vetuști și, în orice caz, nevrednici de atenție, fie această atenție ispășire ori, dimpotrivă, cinstire. Or, absența ispășirilor și a cinstirilor într-o colectivitate are toate șansele să dezvolte ambiții deșarte, stele căzătoare sau
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
de demonstrații, pe care apoi le-a prelucrat și filtrat ca niște uriași rinichi și ficați aflați permanent în stare de veghe și necesitate. Modernismul a cultivat, pe de altă parte, inteligențele limpezi, pe alocuri sclipitoare, dar ce este un compozitor dacă se comportă doar ca un înțelept frustrat de simțuri? Dacă este doar o părere și nu o ființă? Un creier fără suflet? Astăzi, în plină epocă postmodernă, spiritul, ca și sufletul, pare a fi o floare ce se unduie
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
de a urma o cură de dezintoxicare. De eliminare a indiferenței, convenienței, inerției. Și, de ce nu, a unor confuzii, parti-pris-uri ori gratuități. Mai ales că autorul nădăjduiește, prin aceste sprintene cuvinte despre sunete, să-și acrediteze opera componistică: "De ce scriu compozitorii texte? (...) pentru că vor să le fie ascultată muzica!"(pag. 5). De ce citim aceste texte? Foarte simplu: pentru că ființa fiecăruia dintre noi este în căutarea sublimului. Adică, a marii muzici.
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
să treacă Zidul, din Est către Vest. Devine astfel primul balerin român care ia calea exilului, cu tot ce implică acest lucru: cerere de azil politic, lagăr, derută temporară profesională, persecutarea familiei rămase în țară, în frunte cu tatăl său, compozitorul Filaret Barbu, căruia i se scot de pe afiș toate lucrările. Și totul trebuia luat de la început. Pentru a nu mai trăi din mila altora și a mai dormi pe unde apuca, intră mai întâi ca dansator la Televiziunea Bavariei. Apoi
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
școli și va forma un public deschis spectacolului de dans. Iar cheia acestui succes va consta în faptul că a reușit să se identifice deplin cu locul, cultura și civilizația spațiului care l-a adoptat. Se va inspira din muzica compozitorilor și a artiștilor plastici canarieni, cel mai elocvent exemplu fiind poate baletul său, creat în 1973, Omagiu pentru Millares, pe muzica lui Luis de Pablo, pe care îl evocă toate personalitățile culturale spaniole, ca pe o mare reușită, dar și
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
Valentina Sandu-Dediu Răsfoind o revistă germană (Neue Zeitschrift für Musik) ce conține un consistent dosar Stockhausen, primul impuls (reflex, clișeu?) este de a remarca faptul că doar un compozitor german poate avea voința și suflul pentru a lucra timp de un sfert de veac la un ciclu monumental de opere. Karlheinz Stockhausen a terminat anul trecut mult anunțata, așteptata și mediatizata lui Heptalogie Licht, o nouă variantă a genului
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
la îndemâna oricărei istorii a muzicii: Wagner a lucrat între 1848-1874 la Der Ring des Nibelungen, Stockhausen la Licht între 1977-2003. Ideea ciclului de opere apare în ambele cazuri, întâmplător sau nu, pe la vârsta de 35-40 de ani. În paralel, ambii compozitori și-au definitivat alte proiecte de creație, dar în aceste cicluri au inclus sintetic acele concepte componistice pe care le-au formulat, obsedant, pe parcursul vieții: Wagner -ideile dramei muzicale (leitmotivul, melodia infinită, sincretismul etc.), Stockhausen - compoziția serială, pe formule, spațialitatea
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
pe care le-au formulat, obsedant, pe parcursul vieții: Wagner -ideile dramei muzicale (leitmotivul, melodia infinită, sincretismul etc.), Stockhausen - compoziția serială, pe formule, spațialitatea sonoră, electronica etc.Viziune mitologică Epopeea Cîntecul Nibelungilor constituie doar unul din izvoarele mitologice pentru libretele wagneriene. Compozitor cu înclinații literare (ca și Robert Schumann sau Alban Berg), Wagner tinde ambițios spre o sinteză proprie a miturilor nordice - germanice, scandinave. La rândul său, Stockhausen pare a lansa o provocare: poate omul/ artistul secolului 21 să-și "aranjeze" propria
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
transmițătorul inspirației divine". Stockhausen intră în posesia unui exemplar din Urantia Book la un concert al său, la Londra, în 1971, cartea fiindu-i oferită de cineva din public. Influența cărții asupra sa, asupra creației sale pare a fi covârșitoare, compozitorul va vorbi adesea despre textul respectiv, îl va impune elevilor săi la compoziție etc. Critica, polemica, chiar sarcasmul care au însoțit adesea exegeza asupra lui Stockhausen, încă de la sfârșitul anilor 60, când muzicianul s-a dedicat muzicii "intuitive", și care
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
în Licht la o tehnică formulată prima oară în piesa Formel (1951). Este un procedeu asemănător cu cel definit de Hermann Hesse în Jocul cu mărgelele de sticlă, o tehnică a simplificării, generării, esențializării și simbolizării componistice. Pur și simplu, compozitorul definește trei figuri melodice corespunzătoare pentru Michael, Eva și Luzifer. Simultaneitatea lor conduce la o "Tripelformel" sau "Superformel" emblematică pentru întreg ciclul de șapte opere. Rolul său devine acela de cărămidă de construcție, care controlează unitatea Heptalogiei. Fiecare triplă formulă
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
Diferențe reies din experiența serială a lui Stockhausen și din posibila interpretare a formulei sale ca o "mostră de ADN", "o teoremă", ca un "joc cu mărgele de sticlă" (Gregg Wagner, Symbolische Aspekte der Formel-Komposition, NZfM 4/2003, p.42-45). Compozitorul ca inovator Wagner și-a propus, a teoretizat, a militat pentru "opera de artă a viitorului". Ambițiile sale au vizat un nou mod de a concepe nu doar lucrarea muzicală, ci un gen sincretic, o expresie artistică supremă. Inovațiile sale
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
atonalism, au decurs din acele ambiții. Ca tipologie componistică, Wagner se înscrie pe linia beethoveniană, este ultimul mare "super-erou" al istoriei muzicii, în accepțiune romantică. În secolul 20 s-a tins treptat spre demitizare, spre obiectivarea unor figuri mari de compozitori (inclusiv Beethoven sau Wagner), în fine spre deconstruirea miturilor respective. Stockhausen a fost unul din cei care au pus umărul la noua percepție asupra lui Beethoven, în anul bicentenarului nașterii acestuia. (A scris așadar, în 1970, Opus 1970, în care
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
des 21.Jahrhunderts“, ceea ce s-ar putea traduce cam așa: Muzica serioasă în societatea hedonistă a secolului 21. Problema fundamentală a simpozionului a fost marginalizarea muzicii contemporane serioase și inexistența vreunei influențe a acesteia asupra societății actuale. Faptul că rolul compozitorului s-a diminuat în ultimii 30 de ani, faptul că acesta a pierdut legătura cu societatea și că vocea sa nu mai are relevanță publică se datorează, după opinia lui Claus-Steffen Mahnkopf (care semnează un articol exploziv în Neue Musikzeitung
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
corespunde lui Thomas Pynchon?“ Răspunsul e la îndemână: ea nu a venit încă, deci trebuie să vină! Dar această critică a sistemului anchilozat al muzicii noi nu este folosită pentru demolarea, ci pentru primenirea lui, susține autorul, care este și compozitor, elev al lui Ferneyhough și Huber. Și anume, pentru transformarea acestui sistem într-un avanpost al luptei contra societății hedoniste a secolului 21. Tensiunea dintre societatea hedonistă și alternativa unei societăți serioase și demne propusă de oameni de știință, intelectuali
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
exemplificări, iar ura lui nemăsurată împotriva lui Boulez și a sistemului paternalist al muzicii noi este mult prea partizană, lucru care dăunează percepției cărții sale. Între timp, școala spectrală franceză militează pentru o „ecologie a sunetului”, cum spune Gérard Grisey - compozitor emblematic pentru această mișcare. Abraham Moles și Gilles Deleuze sunt mentorii spirituali ai acestui mod de a concepe și a face compoziție. De altfel, școala de compoziție spectrală reprezintă în contemporaneitate singura grupare consistentă de compozitori cu o estetică proprie
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
cum spune Gérard Grisey - compozitor emblematic pentru această mișcare. Abraham Moles și Gilles Deleuze sunt mentorii spirituali ai acestui mod de a concepe și a face compoziție. De altfel, școala de compoziție spectrală reprezintă în contemporaneitate singura grupare consistentă de compozitori cu o estetică proprie, o tehnică de lucru, o tradiție, o direcție și, de aceea, un viitor. Deși recunoscută, ea are toate șansele să dispară însă foarte curând, în cazul în care nu se reformează. Însă aceasta este altă discuție
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
el a fost un ferment, o necesitate care ne-a condus spre o regăsire de sine și spre o mobilizare interioară. Iar acesta e un lucru bun. Între timp au apărut alte posibilități, suntem obligați să ne mișcăm odată cu ceilalți compozitori, de pe alte meridiane, iar această realitate, deși dureroasă, ne va schimba radical. Rolul compozitorului în actualitate nu mai poate rămâne același ca până acum. S-a încheiat cu pasivitatea noastră. Cum vom acționa? Voi reveni curând cu câteva propuneri.
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
de sine și spre o mobilizare interioară. Iar acesta e un lucru bun. Între timp au apărut alte posibilități, suntem obligați să ne mișcăm odată cu ceilalți compozitori, de pe alte meridiane, iar această realitate, deși dureroasă, ne va schimba radical. Rolul compozitorului în actualitate nu mai poate rămâne același ca până acum. S-a încheiat cu pasivitatea noastră. Cum vom acționa? Voi reveni curând cu câteva propuneri.
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
60, noul centru mondial al avangardei muzicale. El e o instituție creată de Pierre Boulez, personalitate de orientare modernistă. Cercetările de vârf în câmpul tehnologiei muzicale au necesitat un aflux de creiere din Statele Unite. Aceștia sunt tineri analiști, programatori și compozitori ce posedă o altă orientare culturală (pop) sau estetică (sunt generația postmodernă). Ei intră în conflict cu Boulez și cu gusturile sale muzicale. Autoarea împarte trend-urile muzicii noi în modernism IRCAM, postmodernism IRCAM, postmodernism non-IRCAM (minimaliștii) și pop non-IRCAM
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]