868 matches
-
ei, individului, este de fapt dominată de concepțiile sale filozofice”1. Bref, cele două teorii ale relativității, alături de exigențele teoretice fundamentale ale mecanicii cuantice, exprimă în mod neașteptat câteva realități apărate de hermeneutica ontologică a lui H.-G. Gadamer: imposibilitatea comprehensiunii obiective și articularea inevitabilă a cunoașterii în perimetrul cercului hermeneutic (ilustrat remarcabil în proiectul unei ontologii a nonseparabilității, sub semnătura lui David Bohm). Aceste evenimente din istoria științei au nutrit într-un mod copios discursul epistemologic relativist al sfârșitului de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
unor obiecte epistemice izolate, privite „în-sine”, deci scurtcircuitate semantic în raport cu totalitatea. În actul contemplației focale, nici unul dintre obiectele cunoașterii nu este integrat deja unui sens. Integrarea corespunde unei sinteze pe care numai conștiința subsidiară o poate realiza. Ea răspunde exigenței comprehensiunii întregului, corelând obiectele de studiu ale conștiinței focale unei totalități căreia, în mod oblic, acestea îi aparțin. Așa cum afirma și E. Husserl în analiza câmpului transcendental de experiență, „orice trăire individuală imaginabilă a conștiinței nu se profilează decât pe fundalul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
discută tema precomprehensiunii într-un mod congenial cu analiza fenomenologică operată de M. Heidegger în Ființă și timp (¬32). Pentru Heidegger înțelegerea este un atribut al Dasein-ului relevat în structura proiectivă a intenționalității, prealabilă oricărei explicitări hermeneutice. Interpretarea este recesivă comprehensiunii, forjată în câmpul revelației unui sens unitar al totalității, fără de care nu am putea înțelege în ce anume „constă inteligența oricărui lucru”2. Dacă Heidegger discută temporalizările conștiinței prin postulatul structurării lingvistice a comprehensiunii, M. Polanyi pretinde că acest comportament
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
oricărei explicitări hermeneutice. Interpretarea este recesivă comprehensiunii, forjată în câmpul revelației unui sens unitar al totalității, fără de care nu am putea înțelege în ce anume „constă inteligența oricărui lucru”2. Dacă Heidegger discută temporalizările conștiinței prin postulatul structurării lingvistice a comprehensiunii, M. Polanyi pretinde că acest comportament anticipativ al conștiinței se întâlnește și acolo unde elementul lingvistic al aproprierii pare să lipsească. Recunoașterea unei fizionomii, deprinderea îndemânărilor, sincronizarea organelor de simț ori stăpânirea unor unelte sunt toate procese care atestă rolul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
se vădește a fi supusă dialecticii cercului hermeneutic. Împreună cu Heidegger 5, Gadamer abandonase conceptul științific al adevărului qua adaequatio pentru a introduce noțiunea poetică a adevărului ca eveniment sau „survenire” (als Geschehen). Hermeneutul german a oferit o descriere fenomenologică a comprehensiunii în termeni care exclud obiectivitatea, descriind cunoașterea ca pe o „confirmare pe care o poate primi o preconcepție”1. Situat în aceeași perspectivă, M. Polanyi adaugă radicalei sentințe gadameriene (es gibt hier keine „Objectivität”) următoarea afirmație: „procesul descoperirii inductive este
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
înțelegeri a realității. Labirint autotelic al conștiinței, fondul tacit al cunoașterii asigură unitatea sintetică, dar și indeterminarea formală a înțelegerii. Acest fond tacit coincide cu dimensiunea aperceptivă a conștiinței 2, oferind printr-o „vagă și subtilă aluzie” ritmul și calitatea comprehensiunii. Dacă Polayni tematizează caracterul nespecificabil al conștiinței, Husserl evocă nedeterminarea orizontului intențional al acesteia 3. Prin urmare, cunoașterea euristică nu este integral categorială. Arhitectonica cunoașterii propusă de Imm. Kant în Critica rațiunii pure nu poate sta în picioare. Polanyi leagă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
incarnațional al epistemologiei teologice. Cunoașterea lui Dumnezeu și interpretarea lumii sunt evenimente corelative pe care Biserica le găzduiește printr-un apel sistematic la sursele tradiției, la adevărul istoriei și paradoxul revelației. Cercul hermeneutic este înțeles aici nu ca viciu de comprehensiune, ci ca mod holistic de existență al omului religios. Efortul teologiei de recuperare gramatologică a sensului creației în lumina revelației nu poate fi susținut fără acceptarea circularității credinței, rezemată numai pe rațiuni practice: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele” (Mt. 9
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
întâi tezele lui Foucault cu privire la semnificația corporalității în elenismul târziu și ecoul acestor idei în scrierile din primele secole creștine. Vom analiza apoi limitele interpretării orizontale a textelor creștine despre corporalitate, introducând argumentele lui Michel Henry în favoarea unei mai juste comprehensiuni, filozofice și teologice, a relației dintre trup, revelația sinelui și dilemele alterității. Ambiguitatea erosului păgântc "Ambiguitatea erosului păgân" Dorința sexuală este o constantă biologică universală. Stilizarea acestei dorințe (fie prin eroism ascetic, fie prin rafinament estetic) ține de specificul uman
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o instanță vie și inobiectivabilă. Rămânea de sesizat resortul prezenței sale - neglijată de Kant, tradiția idealismulului și a neocriticismului german, ratată de Husserl și Heidegger prin structurile de transcendență ale conștiinței (intenționalitatea), întrevăzută parțial de psihanaliză (rămasă la modelele de comprehensiune binare ale metafizicii), revizitată incoativ în fenomenologia franceză postbelică. Darurile marginalitățiitc "Darurile marginalității" Michel Henry este nu doar autorul unei inedite fenomenologii a vieții, ci și cel care a sistematizat istoria filozofiei europene, într-o manieră care-l apropie, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
scientistă pe care Milbank o deconstruiește prin reabilitarea cunoașterii narative. Cu alte cuvinte, pe urmele lui Paul Ricœur, teologul britanic recunoaște inevitabila mediere lingvistică a oricărui tip de cunoaștere. Conceptul de „narativitate” îi permite lui Milbank să integreze „explicația” și „comprehensiunea” într-un cerc hermeneutic complet. Conflictele generate de medierea lingvistică a cunoașterii impun recursul de ultimă instanță la hermeneutică. Caracterul indecidabil al anumitor propoziții științifice nu ține doar de limitele unui travaliu epistemic, ci și de barierele de comunicare. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
posibil în absența unei mitologii maligne, a cărei singură calitate constă în faptul că oferă o autodescriere a esenței fenomenului secularizării 4. Cultura emancipării de tip iluminist a inițiat „vânătoarea de vrăjitoare”. Mulți gânditori sociali s-au hrănit cu iluzia comprehensiunii exhaustive. Pozitiviștii secolului al XIX-lea n-au ezitat să afirme că înțeleg comportamentul „omului primitiv” (identificat de multe ori cu „omul religios”) mai bine decât acesta, lipsit de gândire conceptuală, s-ar fi putut înțelege pe sine. Pentru moderni
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
încinge coapsele. Fascinația pentru negativitate distribuie refuzul deliberat al poveștii. Semnele corporalității nu mai țes o intrigă, ci antamează un spasm. Acolo unde doar extazul clipei contează, sunt foarte puține lucruri de spus. Nu mai există un timp aparte dedicat comprehensiunii. Viziunea frumosului colapsează în vizuina obscură a experienței sublimului. Ochiul se fărămițează. Reapare, în schimb, nostalgia „tinereții fără bătrânețe”, ameliorată doar de legile televizuale ale iconoclasmului. Dimensiunea erotică a sublimului cu funcție de Ersatz nu este neapărat determinantă. Aceeași critică a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ci creator de mode. Rupt de categoria transcendentală a „binelui” sau „adevărului”, esteticul postmodern devine ambasadorul iluziei. Sublimul este promisiunea unui „dincolo” al diferenței pure sau - în cuvintele lui David Bentley Hart - „o limită mișcătoare, care nu doar descrie limitele «comprehensiunii», ci continuă să tulbure gândirea și limbajul la rădăcină; sublimul devine nu doar un alt sentiment decât percepția frumosului, ci chiar o abolire a frumuseții, o revelație a contradicției și futilității intrinseci frumosului”1. Bucuria vederiitc " Bucuria vederii" Pentru Ortodoxie
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
impuls, atât subiectul, cât și obiectul, selectând evenimentele conform idiosincraziilor unei structuri psihice date și suprapunând multiplicitatea aspectelor eterogene ale exteriorului și interiorului într-o unitate indivizibilă, lipsită de corespondent în lumea naturală. De aceea, spre deosebire de explicare - proprie științelor naturii -, comprehensiunea - definitorie pentru domeniile spiritului - are ca obiect întotdeauna ceva individual, propunându-și să identifice particularitățile „trăirii” (Erlebnis) în unicitatea și irepetabilitatea datului lor, singularitatea subiectivă fiind, în acest caz, singura valoare care poate fi afirmată dincolo de orice îndoială. De unde concluzia-program
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
fiecărui copil, antrenarea capacităților/resurselor personale și de grup ale specialiștilor, pentru a răspunde Într-o manieră eficientă la provocările diversității elevilor dintr-o clasă/școală. Toate acestea Îl ajută pe profesor să evalueze nivelul achizițiilor școlare și capacitatea de comprehensiune a fiecărui copil, să folosească rezultatele evaluării pentru adaptarea programelor curriculare și să valorifice la maximum potențialul fiecărui copil. Dintre autorii de referință care au anticipat și au susținut ideea educației diferențiate Îi enumerăm pe: - Maria Montessori a propus ca
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
dezvoltare ale fiecărui elev În parte. A răspunde diferențiat la diversitate Înseamnă a antrena capacitățile/resursele personale și de grup, având la bază individualizarea și colaborarea actorilor procesului didactic. Permanent, educatorul trebuie să evalueze nivelul achizițiilor școlare și capacitatea de comprehensiune a fiecărui copil, să utilizeze rezultatele evaluării pentru adaptarea programelor curriculare, să valorifice la maximum potențialul fiecărui copil. Pentru o mai corectă Înțelegere a conceptelor care se aplică În contextul strategiilor de adaptare a Învățământului la cerințele specifice diferitelor categorii
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
etwas mitteilen (außer sich selbst)“. Imaginea despre care vorbește Benjamin nu este una intențională, abstractă, ci o amprentă a divinului, pe care lucrul nu face decât s-o recepteze pasiv. Dialectica celor doi termeni constitutivi ai ima ginii se sustrage comprehensiunii, întrucât ea nu este „de ordinul conceptului“, nu reprezintă o schemă intelectuală: indexul istoric al sacrului și, corelativ, caracterul diferențial al profanului constituie caracterul metafizic al imaginii dialectice. În primul capitol al lucrării de față, acest caracter trimitea la o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
într-o construcție narativă se află în strânsă conexiune cu intenția de a oferi: „o mai bună înțelegere a fenomenelor interpretate”. Asta presupune că atunci când îmbracă veșmântul narațiunii, imaginea devine o formă de cunoaștere: „o formă majoră și ireductibilă a comprehensiunii umane”<footnote id=”194”><„a primary and ireducible form of human comprehension”, Louis O. Mink, Narrative Form as a Cognitive Instrument, în Geoffrey Roberts, The History and Narrative Reader, New York, Routledge, 2001, p. 214./footnote>. În acest fel, orice personaj
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
surâzător, în loc să fulgere a spaimă ca-n Apocalipsă, entuziasmului meu însă nu-i voi pune frâu și slobod îl voi lăsa să măsoare zările.” În viziunea criticului, aspirația de a înțelege literatura ar reprezenta facultatea dominantă. Dispunea pentru aceasta de comprehensiune, atitudine simpatetică și dezinteresare. Partizan al entuziasmului în aprecierea operei literare, a respins ideea de toleranță, precizând că sensul de „înțelegere” se arată „mai potrivit”. Entuziasmul său nu era unul scăpat de sub control, lesne deviabil înspre ditiramb și apologie, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
sau accesibilizare pentru deficienți de auz. Probele scrise le-am conceput sub forma unor teste de cunoștințe cu diferite tipuri de itemi (obiectivi, semiobiectivi și cu răspuns deschis) pentru a testa o gamă cât mai largă de capacități intelectuale. Verificarea comprehensiunii textului prin probă scrisă a avut ca obiective/competențe evaluate: - să demonstreze că a citit în mod conștient textul - să redea corect titlul și autorul textului - să răspundă corect la întrebări privind conținutul textului - să scrie corect toate cuvintele din
Aspecte privind formarea ?i evaluarea competen?elor de lectur? ale elevului deficient de auz by Gabriela Chirte? [Corola-publishinghouse/Science/83999_a_85324]
-
ce tematizează succesiv sau simultan lectura textului și textul însuși. Astfel am încercat să arăt copiilor că lectura literară are un statut dublu: de mediu al dezvoltării competenței de lectură (oferă suport pentru formarea și aplicarea conceptelor și strategiilor de comprehensiune și interpretare: învățăm să ...) și de operă (obiect estetic înregistrat de memoria culturală:devine experiență sau valoare la care ne putem referi de-a lungul vieții). Dimensiunea subiectivă a înțelegerii textelor literare se justifică prin profilul diferit al cititorilor : un
Aspecte privind formarea ?i evaluarea competen?elor de lectur? ale elevului deficient de auz by Gabriela Chirte? [Corola-publishinghouse/Science/83999_a_85324]
-
cu cel din etapa inițială (dramatizabile, adaptabile, cu mesaj clar, simplu și moralizator). Evaluarea s-a făcut pe baza lecturii literare ,, A venit un lup din crâng” de George Coșbuc. Am păstrat aceleași obiective pentru cele două aspecte urmărite. Verificarea comprehensiunii textului a avut ca obiective: să demonstreze că a citit în mod conștient textul - - să explice sensurile cuvintelor din text utilizându-le și în contexte noi - să redea corect titlul și autorul textului - să răspundă corect la întrebări privind conținutul
Aspecte privind formarea ?i evaluarea competen?elor de lectur? ale elevului deficient de auz by Gabriela Chirte? [Corola-publishinghouse/Science/83999_a_85324]
-
bună, persistă greșelile de ortografie, punctuație și exprimare (topică). Acest lucru impune consolidarea lor prin alte metode, mai accesibile, în cadrul lecțiilor de gramatică aplicată sau în cadrul orelor de terapii specifice. Se observă de asemenea că performanțele obținute după etapa de comprehensiune nu se îmbunătățesc vizibil după etapa de interpretare a textului ceea ce indică o limitare a posibilităților și a accesului elevului deficient de auz la semnificațiile textului literar. Greșelile cele mai frecvente sunt din aceeași categorie: - ortografie și ortoepie atât a
Aspecte privind formarea ?i evaluarea competen?elor de lectur? ale elevului deficient de auz by Gabriela Chirte? [Corola-publishinghouse/Science/83999_a_85324]
-
intens concordanța modurilor religioase autentice. Se va diminua atunci ispita expansiunii, credința că e de datoria unei religii să impună celorlalți propriul mod. în loc să să se manifeste ca expansiune a propriului mod, universalitatea unei religii se va putea exercita drept comprehensiune, ca înțelegere a Aceluiași descoperit în celelalte moduri religioase. Iată un posibil exercițiu de a te distanța de particularitățile propriului mod religios, ale oricărui mod, pentru a înainta spre Cel fără mod. Meister Eckhart face din această atitudine un criteriu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
creativitate”. Toate structurile creative (ca totalitate de părți în relație) conjugate, vor forma psihicul (persoana) ca sistem creativ integral. Ținând seama de cele expuse, se poate considera că la realizarea fenomenului de creativitate conlucreaza următoarele eureme: -eurema de acumulare și comprehensiune a informației, realizată de memorie, gândire, limbaj, interese, etc.; -eurema de asociativ-combinatorie realizată de inteligență, imaginație, memorie, inconștient, etc.; -eurema energetico-stimulatorie în cadrul căreia conlucrează pasiunea, sentimentele, motivația, interesul, curiozitatea, forța proceselor nervoase exprimate în tipul de activitate nervoasă superioară, efortul
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]