833 matches
-
politică conducătoare a postcomunismului (Buttiglione, 1997) în perioada de dinainte și de după instalarea dictaturii militare. Față de toate aceste țări, România a avut o trăsătură care a reprezentat un avantaj și, totodată, un dezavantaj competitiv: a rămas esențial comunistă - atât de comunistă, încât deseori a fost caracterizată ca un soi de „stalinism târziu” (Tismăneanu, 1992). Ca urmare, România nu a dezvoltat un sector economic capitalist în interiorul economiei socialiste, în ciuda absorbției masive de capital străin în anii ’70 și, mai redus, în anii
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
fac parte din rețeaua de relații care unește mica burghezie. Dacă ar fi vreodată să dăm crezare teoriilor conspiraționiste, atunci ilustrarea acestora trebuie căutată mai puțin la nivelul instituțiilor fostului comunism - Securitatea, Nomenklatura, activiștii de rang secund ai birocrației politice comuniste etc. -, cât în interiorul acestei mici burghezii foste socialiste și devenite neocapitaliste. Definirea acestei relații drept „corupție” este, însă, sociologic vorbind, îndoielnică. Mai degrabă avem de a face cu un mecanism de funcționare a societății care, deocamdată, nu poate fi înlocuit
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
adresa mai ales firmelor mici și mijlocii, în Ungaria (și în Cehia) se adresa mai ales marilor companii. În această perioadă inițială, profitând de faptul că nu se afla pe „lista de priorități” a expansiunii capitalului occidental în Europa fostă comunistă, România începe să-și creeze propria clasă de capitaliști. În schimb, Ungaria și alte țări central-europene, precum Cehia, pun bazele sociale ale „capitalismului fără capitaliști”. Începând cu 1997 însă, situația începe să se echilibreze. Între 1997 și 2002, media investițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
capitaliști de mărime mică și medie, construiți în mai puțin de un deceniu de clasa politică românească. În anii care vin, România va fi acoperită de val și va deveni una dintre societățile capitaliste, dar „fără capitaliști”, ale Europei foste comuniste. Iar structura socială actuală a societății românești se va reorganiza. Bibliografie ***, 1980, Anuarul Statistic al RSR, Direcția Centrală de Statistică, București ***, 1965, Constituția Republicii Socialiste România, Editura Politică, București ***, Decretul-lege nr. 54/1990, privind organizarea și desăfșurarea activităților economice bazate
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Versailles, Marea Criză Economică, precum și apariția și dezvoltarea naționalismului, rasismului și militarismului, a fascismului italian, nazismului german și imperialismului japonez. Deloc de neglijat printre cauzele principale se poate număra și amenințarea cu declanșarea „Revoluției Mondiale” pusă la cale de Internaționala Comunistă. Părțile aflate în conflict au fost Puterile Axei și Aliații. Axa a reprezentat, la început, o alianță între Italia Fascistă și Germania Nazistă, care s-a extins pentru a cuprinde Japonia și țări din Europa Răsăriteană precum România și Bulgaria
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
studii de caz extrem de profitabile pentru ceea ce înseamnă sau ar trebui să semnifice raportul dintre autoritatea ecleziastică și cea a statului. Textul lui Dragoș Petrescu "Biserica Ortodoxă Română sub comunism: o abordare instituțională" demolează multe dintre poncifele marxiste și post comuniste ale legăturii dintre Ortodoxie și comunism. Aceste stereotipuri vizând o anume mentalitate nedemocratică a națiunilor "ortodoxe" au fost alimentate și de comportamentul ezitant al unora dintre ierarhii BOR care nu au inițiat o abordare responsabilă, autocritică referitoare la compromisurile făcute
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
o surpriză de proporții. Uniunea Sovietică a renunțat brusc și neașteptat la rolul său de control asupra sistemului socialist. Țările socialiste au căpătat o libertate de mișcare absolută: căderea Zidului Berlinului, urmată imediat de dispariția Germaniei de Est, înlăturarea regimurilor comuniste conservatoare și reorientarea partidelor comuniste într-o direcție diferită de cea a modelului sovietic. S-au adăugat, ceva mai târziu, dezagregarea Uniunii Sovietice, abandonul definitiv al programului de reforme al lui Gorbaciov și evoluția Rusiei într-o direcție confuză, tot
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
acceptă inevitabilitatea performanțelor dezastruoase ale sectorului de stat. O asemenea teorie nu este însă de susținut. Sectorul de stat a funcționat relativ bine multe decenii în economiile occidentale performante. Chiar și în cadrul unei economii conduse irațional și politic, ca cea comunistă, întreprinderile de stat reușeau performanțe net superioare întreprinderilor de stat din perioada tranziției. Eșecul politicii de management al sectorului de stat a fost cauzat în mare măsură de o doctrină extrem de influentă în primii ani ai tranziției: retragerea statului din
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
in integrum a proprietății. O asemenea orientare se funda pe următorul principiu: socialismul a fost o cută aberantă a istoriei care trebuie complet eliminată, cu toate efectele/produsele sale. Este o lecție și pentru viitor: orice acțiune de tipul celei comuniste, cum e naționalizarea proprietăților, este istoric ilegală și va fi, mai devreme sau mai târziu, corectată. Pornind de la estimarea că naționalizarea a reprezentat un act ilegal, în raport cu un principiu universal abstract al dreptului la proprietate, a fost susținută retrocedarea proprietății
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
specificității culturale. În locul civilizației s-au impus alți termeni, care pun în valoare rolul statului, ca agent al modenizării. În societățile totalitare s-au făcut planuri anuale și cincinale. Există două mari tipuri de civilizație penitenciară: una capitalistă și una comunistă sau, mai exact, civilizații care au fost dominate sau influențate de marxism și civilizații care nu au avut de-a face cu marxismul. Caracteristicile care diferențiază cele două sisteme sînt bine cunoscute, dar trebuie amintite din cauza unor confuzii întreținute adesea
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Discuție. Evoluția efectivelor în învățământul superior românesc - cauze și efecte 44 1.8. Modele cauzale ale expansiunii sistemelor școlare 49 1.8.1. Factori demografici 49 1.8.2. Rolul statului 50 1.9. Discuție. Învățământul de masă în România comunistă 52 2. Istoria socială a universităților europene 52 Rezumat 57 Capitolul III. Manifest și latent în funcționarea instituțiilor educaționale. Funcțiile școlii 59 1. Justificarea construcției instituționale a școlii prin apelul la funcții - John Dewey 59 2. Geneza și evoluția concepției
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
123 5.2.1. Date pentru țările OECD 123 5.2.2. Situația țărilor foste socialiste 124 5.3. Raportul Coleman - SUA, 1966 125 5.4. Anchetele și rapoartele britanice 125 6. Aplicație. Măsurarea mobilității sociale - mobilitatea școlară în România comunistă 127 6.1. Calcularea mobilității sociale 127 6.2. Limite metodologice 132 7. Aplicație. Participarea școlară în România - indicatori, grupuri de risc și cauze 132 7.1. Indicatori ai participării școlare 133 7.2. Participarea școlară în România în 2005
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
toți europenii numai dacă răspundeau trebuințelor reale ale românilor. În europenizare un rol important îl aveau și îl au companiile multinaționale, proprietare ale industriei și ale resurselor naturale din România. Procesul de europenizare a continuat, însă în privința tuturor țărilor fost comuniste ale Europei Centrale și de Est, până la integrarea lor în Uniunea Europeană au existat și unele ezitări. Astfel, după o fază inițială de ezitări cu privire la forma viitoare a relațiilor cu aceste țări, Comunitățile și-au asumat foarte repede partea lor de
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
comunist, prin activitatea pe care o desfășoară la nivel național și internațional. Din punct de vedere civic Alianța Civică Iași, care este o organizație nonguvernamentală înființată în noiembrie 1990, pentru cinstirea eroilor muncitori de la Brașov care s-au opus dictaturiii comuniste, cere președintelui să clarifice care dintre afirmații legată de acest subiect este adevărată și care falsă: cea făcută în Parlamentul Romaniei în ședința de condamnare a comunismului sau cea făcută acum la televiziune. In cazul în care nu vom primi
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
din cei patru copii, nu a mai avut bani să plătească taxele și nici nu a mai putut să dea cotele (sau bani în contul lor). Atunci a fost „ridicată” și ea. A fost anchetată și agresată de o aprigă comunistă din Tecuci, care stătea nu departe de casa noastră și care o cunoștea pe mama mea. N-am să-i dau numele pentrucă s-ar putea să mai aibă rude în Tecuci și despre morți nu e bine să vorbești
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
țări ale „lumii a treia” sau în dezvoltare), îl formează, în concepția unor reputați economiști, economiile în tranziție - în tranziție de la comunism la un sistem de piață (se poate pune, desigur, sub semnul întrebării rigurozitatea criteriului departajării statelor lumii în comuniste și cu sistem de piață). (Joseph E. Stilglitz și E. Carl Walsh, Economie, Editura Economică, București, 2005, pp. 742-744). Produsul intern brut, total și pe locuitor, a fost considerat, multă vreme și încă mai este, drept indicatorul principal (dacă nu
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
Știam doar, ca toată lumea, că japonezii îl executaseră în ’44, după trei ani de detenție, asta e tot. Or, în acel minut de pe urmă, urcat pe eșafod, Sorge a strigat cu voce puternică și calmă: „Trăiască Armata roșie! Trăiască Internaționala comunistă! Trăiască Partidul Comunist Sovietic!“. Complet demodat, nu-i așa? Grotesc? I-am spus-o lui Șah, în termeni mai nuanțați, e adevărat. Iar el m-a uimit încă o dată. „Crezi, mi-a spus el, că Sorge nu știa câte parale
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Voiam doar să-i spun că, în minutul acela de pe urmă, pe eșafod, el, cel care pierdea, cu lațul funiei petrecut deja pe după gât, a știut să învingă. Da, scoțând acel strigăt care astăzi te face să râzi: „Trăiască Internaționala comunistă!“ Dar cine poate ști ce anume va atârna mai mult în balanță, binele sau răul: toate victoriile lumii sau pumnul înălțat al acelui agent trădat de toți... — Și Rusia? Am repetat cuvintele, cu voce neutră, voit distrată, dându-i posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se discuta problema morții lui, că nu s-a spânzurat singur, ci a fost spânzurat 13. Dar copiii nu erau făcuți responsabili și învinovățiți pentru faptele părinților. C. I.: Aceasta este una dintre chestiunile abominabile din Codul Penal din România comunistă: responsabilitatea colectivă, familială sau de clasă. Erai vinovat nu pentru că făcusei ceva, ci pentru că erai etichetat ca aparținând unei alte clase sociale. Iar eticheta asta ți-o putea pune oricine. Vă rog să mergeți mai departe cu evocarea colegilor de
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ANTONIO ELORZA, profesor de științe politice la Universitatea Complutense din Mandrid, specialist în problemele comunismului spaniol, ale Internaționalei Comuniste și ale ETA. A publicat în Spania numeroase lucrări referitoare la aceste domenii • America Latină; Castro; Dimitrov; Războiul civil din Spania; Internaționala Comunistă; Kominform; Revoluția garoafelor. OLIVIA GOMOLINSKI, istoric și specialist în limbi slavice. A susținut o teză despre liderul bolșevic Solomon Lozovski (1878-1952) la Institutul de Studii Politice din Paris. Predă la IEP din Paris și a publicat o serie de articole
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Troțki* sau Che Guevara. Au existat și alte comunisme, înainte de Lenin, precum și comunisme opuse lui Lenin, dar toate revendicau „Ideea” comunității bunurilor. Una din particularitățile comunismului leninist este proiectul său de revoluție mondiale și crearea unui partid comunism mondial, Internaționala comunistă*, cu secții în aproape o sută de țări. S-a încercat implementarea de partide comuniste în societăți foarte diferite - în Europa*, în Asia*, în America Latină* și chiar în Africa* - coloratura specifică fiecăruia constituind dimensiunea sa societală, adică tot ceea ce, în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și apoi în luptele duse în Rezistență sau pentru Eliberare*. Totuși implicarea comuniștilor în lupta pentru apărarea democrației, a progresului social și a independenței naționale, este imaculată de apartenența prioritară la sistemul comunist mondial. Afiliindu-se, în 1920, la Internaționala Comunistă (IC), Secțiunea Franceză a Internaționalei Muncitoare (S.F.I.O.) a acceptat cele 21 de condiții de aderare impuse de aceasta, orientate în mod expres către distrugerea societății „capitaliste” și a democrației „burgheze” prin pregătirea războiului civil. în cursul anilor 1920, bolșevizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
STASI sunt accesibile oricărui cetățean din fosta R.D.G., arhivele KGB sovietice rămân încă destul de bine zăvorâte. Punând la dispoziție o cantitate de informații precise asupra funcționării interne a regimurilor și a partidelor comuniste, această revoluție documentară dezvăluie ceea ce masca dezinformarea* comunistă și pune capăt legendelor care structurau memoria comunistă - cea a comuniștilor - și memoria comunismului - cea pe care o întrețineau neocomuniștii despre el. Ea favorizează reconstruirea unor identități naționale postcomuniste luptând contra amneziei colective și a amnistiei cu care numeroși foști
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cărora ni se pare e firesc să le adăugăm puternicele partide comuniste francez* și italian*, ce își exercită tutela asupra sindicatelor* și a organizațiilor de masă*. Astfel, între 1919 și 1943, comunismul a fost organizat într-un partid mondial, Internaționala Comunistă* (IC), curea de transmisie a strategiei* și a tacticii decise de partidul-stat* sovietic. Dar, cu începere din 1945, acesta se structurează într-un sistem comunist mondial - definit și analizat de istoricul francez Annie Kriegel -, format din trei subsisteme: cel al
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apărut o falie și între comuniștii ruși și cei chinezi: deja opus criticii „cultului personalității”, Mao Tzedun* consideră că opțiunea corectă este accentuarea cursului revoluționar și nu calea „revizionismului”; el prefigurează astfel conflictul chino-sovietic, aflat la originea sciziunii din mișcarea comunistă internațională*. Astfel, anul 1956 înseamnă prima blocare a expansiunii neîntrerupte a comunismului cu începere din 1917, atât pe plan teritorial, cât și pe cel al ideologiei și al opiniei publice. și, mai ales, el scoate la lumina zilei fracturile din
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]