275 matches
-
nu a ajuns niciodată pe teritoriul albanez. Acest fapt se va repercuta ulterior asupra centrului moscovit, cele două state devenind singurele din Europa de Est care s-au sustras tutelei ideologice și geopolitice a Uniunii Sovietice, edificând regimuri comuniste independente. Dacă procesul comunizării Albaniei s-a realizat în manieră sui generis comparativ cu restul "democrațiilor populare" (exceptând Iugoslavia) Partidul Comunit Albanez nu va fi scutit de rivalități politice intestine. Taberele aflate în confruntare erau cea a așa-zișilor "intelectuali", uniți în jurul lui Enver
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Groza se manifesta uneori vehement, neezitând chiar să-i amenințe cu pistolul pe unii lideri comuniști, ca de exemplu Lucrețiu Pătrășcanu, aflăm dintr-un raport secret al generalului sovietic Susaikov către Molotov (Ciuceanu: 1997, 213-217). Bineînțeles, după abolirea pluripartidismului și comunizarea integrală a țării, situația organizațiilor politice independente, în ciuda atribuțiilor lor de anticamere ale PCR, a devenit și mai precară. "Viitorul lor nu este de lungă existență. Când condițiile vor permite aceasta, sigur că vom merge la desființare. Asta este lege
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la lapidarea sa (Ciuceanu: 1997, 147-148). De asemenea, Schuyler a dat de înțeles ocupanților sovietici, încă de la începutul anului 1945, că partea americană nu este de acord cu preluarea puterii politice de către un singur partid, aluzie clară la tentativele de comunizare a țării inițiate de Moscova. Totodată, a propus ca, în eventualitatea unei lovituri de stat, Comisia Aliată de Control să redacteze un anunț public prin care să își declare fățiș dezacordul (Mocanu: 1995, 232-233). Comisia Aliată de Control, înființată în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Ana Pauker, secondată de Vasile Luca și de Teohari Georgescu. Primul grup este considerat a fi alcătuit din etnici români, atașați într-o anumită măsură valorilor naționale și ostil "moscoviților" ne-români, formați la școala post-revoluționar leninistă, adevărații arhitecți ai comunizării României și a represiunilor care au însoțit acest proces. Aflăm de la unul din promotorii cei mai importanți ai acestei teorii, Florin Constantiniu, că " Deși Gheorghiu-Dej vedea în Ana Pauker principalul său rival, în fapt, ea încerca să medieze în opoziția
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a trece astfel direct la sovietizarea țării. Etapa intermediară a "democrației populare" ar fi apărut ca urmare a inopinatei lovituri de stat din 23 august la care au participat și "autohtonii" și care ar fi anulat planurile Moscovei în vederea unei comunizări imediate. Mai mult, același plan ar fi prevăzut ""lichidarea" comuniștilor români încarcerați de regimul Antonescu, pentru a preveni formarea oricărei coaliții de guvernare înaintea sosirii Armatei Roșii și a comuniștilor "moscoviți" conduși de Ana Pauker, Vasile Luca și alți expatriați
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de 18,3% (Constantin în Cătănuș, Buga: 2006a, 278). Însă toate aceste formațiuni politice erau subsumate mai mult sau mai puțin explicit unui "Front Național" în care rolul central era deținut, bineînțeles, de către PMUP. De asemenea, pentru prima dată de la comunizarea Poloniei, la alegerile parlamentare de la începutul anului 1957, pe lângă faptul că au participat numeroși candidați necomuniști, care au obținut aproape jumătate dintre scaunele legislativului, numărul candidaților a depășit numărul locurilor disponibile, chiar dacă toți erau înscriși pe aceeași listă (Bromke în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
acord al procentajelor" încheiat între liderul sovietic și premierul britanic Winston Churchill. Un procent însemnat al populației se pronunța în favoarea comunismului sovietic, perceput ca o garanție a integrității teritoriale a țării în fața unei noi agresiuni germane. Stalin a decis însă comunizarea Cehoslovaciei utilizând același tipar ca în restul Europei de Est: lovitură de stat, teroare, subminare progresivă a opoziției. Odată devenită "țară frățească", Cehoslovacia a experimentat la rândul ei leninismul post-revoluționar și, ulterior, destalinizarea. A cunoscut, la fel ca ceilalți sateliți
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
varianta lor "burgheză", de către "lagărul socialist", odată cu semnarea acordurilor de la Helsinki în 1975. "Lagărul socialist", dominat în continuare de Moscova, a făcut astfel o concesie majoră filosofiei occidentale, obținând în schimb recunoașterea statu-quo-ului geopolitic postbelic, și anume acceptarea oficială a comunizării Europei de Est. Pe termen lung însă, prețul ideologic și politic plătit va exceda beneficiile geopolitice, pe măsură ce regimurilor leniniste, chiar dacă lipsite de acum în marea lor majoritate de fler revoluționar, le era tot mai greu să facă față cerințelor societăților
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care eurocomuniștii nu renunțaseră, cu pluralismul politic (Leonhard: 1979, 350-351)? În orice caz, nu se poate afirma despre eurocomunism că a reprezentat o pură strategie, o tactică politică în vederea cuceririi puterii adaptată culturii occidentale, după care ar fi urmat o comunizarea inspirată de modelul sovietic, așa cum consideră Bernard Brown (Brown în Schwab: 1981, 122-127). Deși fără o identitate proprie bine configurată, eurocomunismul a reprezentat fără doar și poate o inovație ideologică și politică foarte diferită de comunismul clasic (Leonhard: 1979, 351
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sale externe, cele care de altfel imprimă caracterul distinct politicii internaționale a României în perioada comunistă. Adică asupra procesului desprinderii parțiale de Moscova a politicii externe și internaționale a României comuniste, nu neapărat asupra întregii politici externe din această perioadă. Comunizarea României și politica externă a anilor '50 sunt discutate nu ca subiecte de sine stătătoare, ci pentru a oferi continuitate istorică și ideologică demersului propus. Apoi, pe de altă parte, de-a lungul celei mai mari părți a conducerii dejiste
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Vintage Books, pp. 109-122. Szajkowski, Bogdan (1981), "Albania, Bulgaria, Romania: political innovations and the Party", în Holmes, Leslie (ed.), The whitering away of the state? Party and state under communism, London and Beverly Hills, SAGE, pp. 33-50. Șandru, Dumitru (2007), Comunizarea societății românești în anii 1944-1947, București, Editura Enciclopedică. Șerbănescu, Ilie (2003), "Între C.A.E.R. și clauza națiunii cele mai favorizate", în Rusan, Romulus (ed.), Anii 1973-1989: cronica unui sfârșit de sistem, București, Fundația Academia Civică, pp. 763-766. Șerbănescu, Ion
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
iar azi doar obișnuința ne face să nu mai vedem ce s-a petrecut. Și dacă tot am vorbit de locuri stigmatizate, să observăm că și acesta, aflat în miezul orașului istoric, stă sub destin. După ce, în aceiași ani de comunizare masivă, curtea Teatrului s-a aliniat, și ea, modei (proletare) de a înlătura feroneria (burgheză) a gardului ce delimita această incintă elitară de vulgul străzii. Locul luîndu-l o mizerabilă improvizație artizanală, iată că și aceasta e intrată într-un ireversibil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
industrial al Europei de Vest și stagnarea rurală a ce-lorlalte două, mai puțin în Prusia și Boemia, unde existau orientări politice divergente, caracterizate la început prin dezvoltarea regimurilor reprezentative iar ulterior prin regimuri militaro-bi-rocratice, ce nu vor ceda decît în fața comunizării finale. Cît despre identitățile colective, ce vor urma să apară peste tot, acestea vor purta în mod necesar marca acestor antecedente contrastive, în Vest circumscrise unui principiu de consimțire voluntară relativă, iar în Est în cel al supunerii față de autorități
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
făcut pe mulți români-americani să recunoască starea lor ca «exil» și nu ca «diasporă»”. O asemenea disociere, motivată desigur, a devenit justificabilă, Întru totul, Începînd cu anul 1948, considerat primul an al exilului postbelic, după instaurarea Republicii Populare Române, prin comunizarea de facto a României. Este interesantă ideea după care „modul specific În care acești «nou»-veniți se comportă poate fi comparat cu comportamentul celor veniți la Începutul veacului, asemănările dar și deosebirile fiind extrem de interesante și conclusive”. Dar trebuie adăugat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
obiectivelor sale În această țară de două instrumente: 1) partidul comunist autohton și 2) Înțelegerea cu aliații, ceea ce permitea o libertate totală pentru Armata Roșie. Lunile care au urmat armistițiului nu au făcut decît să dea dreptate realiștilor: se prefigura comunizarea. Fără ajutorul URSS, PCdR (devenit PCR În 1945) ar fi rămas la periferia vieții politice românești. Partidul comunist a avut inițial două ținte majore: 1) distrugerea vechii ordini sociale și obținerea controlului asupra pilonilor de sprijin ai acesteia (armată, poliție
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
in Greece and the Russians in Romania and perhaps other countries. The British will attempt to retrieve a position of equal influence in Yugoslavia”. Diplomatul american se Înșela Într-o singură privință: deși Churchill fusese la Început alarmat de perspectiva comunizării Balcanilor, Între timp rezistența britanică s-a concentrat asupra Greciei, resemnîndu-se ca Tito să se substituie lui Mihajlovic În Iugoslavia. Răspunsul lui Roosevelt a fost cît se poate de limpede și el este tot atît de caracteristic și pentru politica
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
adevăratul nr. 1 În comunismul românesc al momentului); Iuliu Maniu, liderul Partidului Național Liberal (o convorbire foarte lungă; i-a făcut lui Ethridge o schiță a istoriei recente a României, insistînd pe instalarea guvernului Groza, nereprezentativitatea acestuia și lipsa libertăților, comunizarea accentuată; antisovietismul/anticomunismul, ca și filoocidentalismul lui Maniu erau nedisimulate, el credea că sovieticii ar putea să fie forțați să devină rezonabili doar prin amenințarea cu un război); Șerban Voinea, membru al Partidului Social-Democrat (era lipsit de dogmatism, un interlocutor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
al Partidului Social-Democrat (era lipsit de dogmatism, un interlocutor adecvat, capabil de a face un mare efort de obiectivare; adept al democrației, Înțelegea situația din țară; deși membru al unui partid care participa la guvernare, nu-și ascundea teama față de comunizarea accentuată, inclusiv față de tendința PCR de a distruge/scinda PSD-ul); Lothar Rădăceanu, membru PSD (lozincard, falsificînd brutal reliatățile); Jumanca și Brătfăleanu, socialiști (se situau pe linia democratică; sugestiv, Jumanca l-a elogiat pe Maniu cu mult bun-simț, chiar dacă ei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Mihail Romniceanu, membru PNL, fost director al Băncii Naționale și ministru de Finanțe (a avut În vedere jaful practicat de sovietici În România, haosul economic, inflația, sărăcia); dr. Angelescu, membru PNL, fost ministru al Educației (a vorbit despre acțiunile vizînd comunizarea/sovietizarea țării); C. Vișoianu, fost ministru de Externe (a dat lui Ethridge unele informații privind comunizarea țării; opina că rezolvarea problemei românești se afla În mâna anglo-americanilor, mai ales că avea În spate o dificilă „colaborare” cu sovieticii); Constantin Titel
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
vedere jaful practicat de sovietici În România, haosul economic, inflația, sărăcia); dr. Angelescu, membru PNL, fost ministru al Educației (a vorbit despre acțiunile vizînd comunizarea/sovietizarea țării); C. Vișoianu, fost ministru de Externe (a dat lui Ethridge unele informații privind comunizarea țării; opina că rezolvarea problemei românești se afla În mâna anglo-americanilor, mai ales că avea În spate o dificilă „colaborare” cu sovieticii); Constantin Titel Petrescu, președintele Partidului Social-Democrat (democrat convins, nu-i agrea pe comuniști; considera că partidul lui era
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
PCR controla „total” guvernul Groza. Credea că În cazul unor alegeri libere ar fi cîștigat PNȚ; identificarea cu URSS, cu abuzurile Armatei Roșii, Îi făcuse nepopulari pe comuniști, credea Șraer. Regele era văzut ca un simbol național, al rezistenței contra comunizării). În general, majoritatea interlocutorilor democrați vedeau ieșirea din impas a României cu ajutorul anglo-americanilor. Se observă diferențe Între interviuri care țineau de competențe politice și profesionale, ca și de interesul lui Ethridge de a obține o informație sau alta. O altă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din impas a României cu ajutorul anglo-americanilor. Se observă diferențe Între interviuri care țineau de competențe politice și profesionale, ca și de interesul lui Ethridge de a obține o informație sau alta. O altă anexă privește acțiunile guvernului Groza În dezorganizarea/comunizarea armatei române. Este anexat și un „Memorandum” privind situația existentă În România, pe care președintele PNL, C.I. (Dinu) Brătianu, l-a Înaintat Misiunii americane la București În timpul vizitei lui Ethridge. Acest document a fost transmis secretarului de stat James F.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fost prezentă În discuțiile dintre „greii” lumii, dar undeva la coada listei. Pentru dezamorsarea crizei, s-a convenit intrarea În guvernul Groza a doi miniștri din partea opoziției (un liberal și un țărănist), dar fără portofoliu. Regele renunța la grevă. Însă comunizarea țării a continuat În ritm alert: alegerile au fost falsificate În noiembrie 1946, dîndu-le comuniștilor „legitimitate”; anul 1947 a reprezentat eliminarea ultimelor obstacole În calea impunerii partidului-stat: desființarea PNȚ, autodesființarea PNL, Înlăturarea monarhiei și instaurarea „republicii populare” ș.a.m.d.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1 ianuarie 1918 care s-a referit la importanța Congresului de la Paris unde se specifica "se întâlnesc delegații din toate țările beligerante, ca să statornicească pacea în lume"612. Un material ce prezenta evenimentele importante ale vremii a fost cel dedicat comunizării Rusiei și ateismului manifestat de comuniști. Intitulat "Mișcarea celor fără Dumnezeu în Rusia", articolul oferea informații despre arestarea a 112 preoți și condamnarea lor la moarte (în anul 1936). Datele preluate de la Agenția de presă din Varșovia arătau că în
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
semnarea Acordului de la Geneva (1954), prin care peninsula era divizată pe linia paralelei 170. În anul 1962, Vietnamul de Nord a atacat Sudul, susținut de un Front de Eliberare format acolo. Intervenția americană (1964-1973) nu a putut împiedica reunificarea și comunizarea Vietnamului în anul 1975. 1973 ( războiul de Yom Kippour ); În anul 1964 a fost creată Organizația pentru eliberarea Palestinei, sub conducerea lui Yasser Arafat. În 1993, a avut loc recunoașterea reciprocă dintre Israel și OEP. c) Conflicte după 1989 Războiul
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]