774 matches
-
câteva vâlcele scurte, care vara seacă. Lungimea totală a cursurilor de apă este de 67 km. Valea râului este în formă de „V”, cu lățimea de 2,5-5,5 km, între satele Târșiței și Dobrușa nu este exprimată. Pantele sunt concave și convexe, abrupte, dezmembrate de vâlcele și ravene, cu înălțimea de 100-200 m, versantul stâng este acoperit cu vegetație de stepă, iar cel drept valorificat (terenuri arabile).Lunca este bilaterală, cu lățimea de 100-150 m, în aval de s. Târșiței
Râul Dobrușa () [Corola-website/Science/314846_a_316175]
-
mandibulei. Înotătoarele dorsală și anală scurte, ultima lor radie simplă, neosificată. 7-10½ radii divizate pe înotătoarea anală și 7-8½ pe înotătoarea dorsală. Înotătoarea dorsală situată deasupra înotătoarei ventrale. Înotătoarea anala se inserează mult în urma înotătoarei dorsale. Marginea înotătoarei anale slab concavă sau dreaptă. Înotătoarea caudală net bifurcată. Solzii cicloizi, de dimensiuni mijlocii sau foarte mici, groși, bine fixați, care nu se suprapun, 46—93 în linia laterală. Linia laterală continuă și completă, puțin curbată ușor în jos, dispusă pe mijlocul pedunculului
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
firele de păr ale arcușului sunt unse cu colofoniu (numit și sacâz). În mod normal, se evită atingerea firelor arcușului cu mâna în timpul execuției. Construcția arcușului modern pentru viori (instrumente din familia viorii) folosește o vergea de lemn ușor curbată concav, pentru rezistență mai mare și asigurarea unei dinamici (intensitate sonoră) constante în toate punctele arcușului. Dimpotrivă, arcușele folosite în muzica veche, inclusiv în baroc, aveau lemnul convex, mai puțin rezistent, cu o dinamică aparte (intensitatea maximă se putea obține la
Arcuș () [Corola-website/Science/313462_a_314791]
-
Porcul Negru de Strei este de talie mijlocie spre mare, cu corpul turtit lateral, și se încadrează în tipul de producție mixt, de carne și grăsime. Capul este mijlociu spre mare, îngust, cu râtul lung și cu profilul foarte ușor concav, aproape drept. Urechile sunt mari și blegi (aplecate), asemănătoare cu ale rasei Marele Negru. Gâtul este de lungime mijlocie, îngust și cu musculatura destul de redusă. Trunchiul este potrivit de lung dar cu lărgimea redusă fiind turtit lateral. Linia superioară a
Negru de Strei () [Corola-website/Science/304579_a_305908]
-
Urechile sunt mari și blegi (aplecate), asemănătoare cu ale rasei Marele Negru. Gâtul este de lungime mijlocie, îngust și cu musculatura destul de redusă. Trunchiul este potrivit de lung dar cu lărgimea redusă fiind turtit lateral. Linia superioară a corpului este concavă. Pieptul este stâmt. Greabănul, spinarea, șalele și crupa sunt înguste, slab îmbrăcate în musculatură. Abdomenul este puțin descins și prezintă pe partea inferioară 10-12 sfârcuri. Membrele sunt lungi și subțiri, dar rezistente asigurând o bună mobilitate a animalelor pe pășune
Negru de Strei () [Corola-website/Science/304579_a_305908]
-
Menționăm printre acestea, fragmente de vase din pastă amestecată cu pleavă, bogat ornamentate cu motive pictate în spirală, care aparțin fazei B a culturii Cucuteni. Din același loc provin câteva vârfuri de săgeți din silex, de formă triunghiulară, cu baza concavă și bucăți de lipitură arsă cu urme de nuiele. Epoca bronzului (2000-1200 î. Hr.) În partea de vest a orașului, la punctul numit „Varnița”, situat pe terasa medie a Trotușului, au fost semnalate rămășițele unei așezări din epoca bronzului. Aceste resturi
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
extensie, rotație și latero-flexie, dar și glisări anteroposterioare ale vertebrelor unele față de altele. Coloana suportă craniul care cântărește aprox. 3 kg. C1 (atlasul) suportă craniul prin intermediul celor 2 condili occipitali ai craniului ce se articulează cu cele 2 suprafețe articulare concave de pe partea superioară a celor 2 mase laterale. C1 nu are corp vertebral ci 2 arcuri osoase, anterior și posterior. Articulația C1-C2 este sediul principal al mișcărilor de rotație. Ea împiedică subluxarea anterioară a C1 pe C2 în timpul flexiei coloanei
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
de șanțul vomerului ("Sulcus vomeris") cu direcție în jos și înainte și în care se află nervul nazopalatin ("Nervus nasopalatinus") și vasele sangvine care îl însoțesc. Marginea posterioară a vomerului se numește creasta choanală ("Crista choanalis vomeris") și este ușor concavă, subțire, și nearticulară; ea privește în jos spre faringe, este situată postero-inferiar și participă la delimitarea orificiilor posterioare ale foselor nazale (a choanelor). Marginea inferioară a vomerului se articulează cu creasta nazală ("Crista nasalis") mediană a maxilei și osului palatin
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
în radiația solară în scopul producerii de energie electrică s-au conceput mai multe metode. Tehnologiiile rezultate se impart în două mari grupe în funcție de utilizarea energiei radiației concentrate într-un spațiu restrâns, sau utilizare fără concentrare. Aceste centrale utilizează oglinzi concave pentru a concentra razele solare pe suprafața absorbantă. Oglinda sau suprafața absorbantă își vor modifica orientarea în funcție de poziția soarelui. Centralele solare cu jgheaburi parabolice colectează energia cu oglinzi distribuite pe suprafețe mari ce concentrează radiația pe suprafețe absorbante situate în
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
tibiei și fibulei, care realizează o formațiune comparabilă cu o scoabă, formată în sus de fața articulară inferioară a tibiei, iar pe lături de fețele articulare ale maleolelor medială (de pe tibie) și laterală (de pe fibulă). Rezultă astfel o suprafață articulară concavă, în sens transversal, acoperită în toată întinderea sa de un strat de cartilaj hialin gros de 1,5-2 mm. În scoabă pătrunde trohleea talusului, care dă articulației o mai mare soliditate. "Față articulară inferioară a tibiei" ("Facies articularis inferior tibiae
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
trohleei talusului, fața maleolară medială și fața maleolară laterală. "Fața superioară a trohleei talusului" mai largă în partea anterioară decât în cea posterioară, descrie un arc de circa 120° și are forma unui scripete convex în sens antero-posterior și ușor concav în sens transversal, mai mult lung decât lat. Elementele acestui scripete sunt următoarele: două povârnișuri inegale (cel mai mare fiind cel lateral), un șanț antero-posterior și două margini, dintre care cea laterală este mai înaltă. Fața superioară a trohleei talusului
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
și două margini, dintre care cea laterală este mai înaltă. Fața superioară a trohleei talusului se articulează cu fața articulară inferioară a tibiei. "Fața maleolară laterală a talusului" se articulează cu fața articulară a maleolei laterale a fibulei. Ea este concavă și triunghiulară, cu vârful în jos și baza în sus, care se continuă cu procesul lateral al talusului curbat spre exterior. "Fața maleolară medială a talusului" este ușor excavată și are forma unei virgule culcate, care are capul înainte și
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
solzi cicloizi relativ mari. Capul relativ mic. Ochiul situat în jumătatea anterioară a capului. Botul trunchiat, marginea sa anterioară fiind verticală sau oblică. Gura mică, dispusă subterminal. Înotătoarele pectorale și ventralele au vârful ascuțit. Înotătoarea dorsală și anală cu marginea concavă, înotătoarea caudală adânc scobită. Au și o înotătoare adipoasă. Coloritul corpului argintiu, mai întunecat pe spate; vârful înotătoarelor negru. Se hrănește cu zooplancton și nevertebrate bentonice: crustacee, moluște, viermi, larve de insecte (chironomide etc.) și insecte adulte. Exemplarele de dimensiuni
Coregon () [Corola-website/Science/332003_a_333332]
-
prim ciclu de meandrare a râului. Meandrele de rău nu coincid de loc cu ciclurile anterioare de meandrare. Prin eroziune laterală, care este inegala, râul creează coturi spre dreapta și spre stânga, spre care este atras curentul fluvial central. Malurile concave vor fi erodate, iar cele convexe aluvionate. Astfel apar niște bucle numite meandre. Orice meandru, după ce s-a format, se lărgește și se deplasează spre avale. Cand pantă este mai mare se accentuează deplasarea spre avale, iar la panțe mici
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
cauzale ale meandrelor se refereau la factori externi : devieri datorită rezistenței rocilor, a unor conuri de dejecție, căderea unor copaci. Ulterior se pune accent pe forță centrifuga (principiul lui Thomson) care duce la o ușoară înălțare a apei spre malul concav și la o erodare a acestuia spre avale și lateral (Emm. De Martonne, 1948). Mai târziu se dezvoltă și se demonstrează teoria scurgerii turbulențe, în spirală să helicoidala (Fargue). Ultimele cercetări atestă că orice rău tânăr are, la început, tendința
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
Fargue). Ultimele cercetări atestă că orice rău tânăr are, la început, tendința de a curge sinuos, atât din cauza dinamicii sale turbulențe și helicoidale, cât și din cauza rezistenței variate a mâlurilor. Firul apei se deplasează la coturi spre malurile cu aspect concav, pe care le „buclează” continuu. Pe masura ce râul se adâncește tot mai putin, eroziunea laterală se remarcă în modelarea mâlurilor, sinuozitățile din plan tind să se perfecteze; se ajunge la un echilibru dinamic transversal, la stabilirea unor raporturi între dimensiunile cursului
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
nervi zygomatici") și ramurile zigomaticofaciale ale arterei și venei lacrimale ("Arteria lacrimalis" și "Vena lacrimalis"). Pe fața laterală se inseră posterior mușchiul zigomatic mare ("Musculus zygomaticus major") și anterior mușchiul zigomatic mic ("Musculus zygomaticus minor"). Fața temporală ("Facies temporalis") este concavă și privește înapoi și medial. Ea alcătuiește partea anterioară a fosei temporare și peretele lateral al fosei infratemporare. Pe ea se găsește orificiul zigomatico-temporal ("Foramen zygomaticotemporale") prin care trec: ramura zigomaticotemporală a nervului zigomatic ("Ramus zygomaticotemporalis nervi zygomatici") și ramura
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
Pe ea se găsește orificiul zigomatico-temporal ("Foramen zygomaticotemporale") prin care trec: ramura zigomaticotemporală a nervului zigomatic ("Ramus zygomaticotemporalis nervi zygomatici") și ramura zigomaticotemporală a arterei zigomatice (care este o ramură a arterei lacrimale). Fața orbitară ("Facies orbitalis") este netedă și concavă, contribuie la formarea peretelui lateral și inferior al orbitei. Ea este delimitată de fața laterală a osului zigomatic prin marginea antero-superioară (orbitală). Se articulează cu marginea zigomatică a aripei mari a sfenoidului ("Sutura sphenozygomatica") și cu fața orbitară a maxilei
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
osului zigomatic se găsește orificiul zigomatico-orbitar ("Foramen zygomatico-orbitale"). Orificiul zigomatico-orbitar este deschiderea comună pe fața orbitară a canalelor, prin care trec nervii zigomaticofacial și zigomaticotemporal; uneori aceste canale au orificii separate pe fața orbitară. Marginea antero-superioară (orbitală) este netedă și concavă; formează porțiunea inferolaterală a aditusului orbitei și separă fața orbitară a zigomaticului de fața laterală a zigomaticului. Marginea antero-inferioară (maxilară) este rugoasă, groasă și se articulează cu apofiza zigomatică a maxilei formând sutura zigomatico-maxilară ("Sutura zygomaticomaxillaris"). O parte a mușchiului
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
groasă și se articulează cu apofiza zigomatică a maxilei formând sutura zigomatico-maxilară ("Sutura zygomaticomaxillaris"). O parte a mușchiului ridicător al buzei superioare ("Musculus levator labii superioris") se inserează pe această margine. Marginea postero-superioară (temporală) este sinuoasă, convexă în sus și concavă în jos, ia parte la delimitarea fosei temporale, se continue prin marginea posterioară a procesului frontal și marginea superioară a arcadei zigomatice. Pe ea se inseră fascia temporală ("Fascia temporalis"). Marginea postero-inferioară este groasă și rugoasă. Pe ea se inseră
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
mușchiul maseter ("Musculus masseter"). Marginea medială este dințată și se articulează în sus cu marginea zigomatică a aripei mari a sfenoidului ("Sutura sphenozygomatica") , iar în jos cu fața orbitară a maxilei ("Sutura zygomaticomaxillaris"). Între aceste suturi există o porțiune mică, concavă ce formează marginea laterală a fisurei orbitare inferioare ("Fissura orbitalis inferior"). Procesul frontal ("Processus frontalis") care este gros și dințat și este situat pe unghiul superior al osului zigomatic și participă la formarea marginei laterale a orbitei. În sus aceasta
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
un polinom de gradul doi, în care x reprezintă variabila independentă, y reprezintă variabila dependentă, iar a, b și c sunt coeficienți, numere reale, cu condiția ca a să fie nenul. Graficul funcției algebrice de gradul doi este o parabolă concavă sau convexă. În funcție de valoarea zeroului primei derivate, - b/2a, funcția poate avea un minim sau un maxim. Ba chiar mai mult, fiind unicul extrem (întrucât derivata întâi este o funcție de gradul întâi) este simultan și un punct de minim și
Minimum minimorum () [Corola-website/Science/298474_a_299803]
-
b/2a, funcția poate avea un minim sau un maxim. Ba chiar mai mult, fiind unicul extrem (întrucât derivata întâi este o funcție de gradul întâi) este simultan și un punct de minim și unul de "minimum minimorum" (dacă parabola este concavă) și, respectiv, un punct de maxim și unul de maxim maximorum (dacă parabola este convexă).
Minimum minimorum () [Corola-website/Science/298474_a_299803]
-
pe trompe din lumea musulmană, cupola deasupra mihrabului Marii Moschei din Kairouan în Tunisia ; cupola, datată în prima jumătate a secolului IX (spre 836), include în exterior, o calotă semisferică cu nervuri așezată pe un tambur octogonal cu fețele ușor concave, care se ridică pe o bază pătrată, decorată cu nișe. Pe plan intern, calota semisferică este decorată cu 24 de caneluri concave radiale în jurul cheii cupolei. Iwanurile s-au născut în lumea iraniană cu mult înainte de venirea Islamului, probabil, sub
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
spre 836), include în exterior, o calotă semisferică cu nervuri așezată pe un tambur octogonal cu fețele ușor concave, care se ridică pe o bază pătrată, decorată cu nișe. Pe plan intern, calota semisferică este decorată cu 24 de caneluri concave radiale în jurul cheii cupolei. Iwanurile s-au născut în lumea iraniană cu mult înainte de venirea Islamului, probabil, sub dinastiasasanizilor. Este vorba un coridor boltit (sau un portic mare arcuit), cu o fațadă dreptunghiulară deschisă printr-un arc mare. Piștakul este
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]