325 matches
-
prezintă tipul (prelucrat) prefăcut în viață sensibilă, însă cu aparițiunea ei e transpusă îndată în imperiul fantaziei, la care se îndreaptă pentru a-și ațâța prin ea iarăsi viața pe care a primit-o de la ea. Trebuie să le-o concedem cu tot respectul vecinilor noștri transrenani, pe cari ni place de-a-i numi frivoli, că într-astă privință ei sunt dispuși mai artistice decât noi, pentru că lor li pasă mai puțin decât nouă de-a privi pe scenă și acel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
expresiuni cari pretind întreagă intensitatea tonului, spre {EminescuOpXIV 306} a înzestra ace[l]ea cu deplina putere a tonului cari, prin sensul și prin intuițiunea lor poetică, cer acea putere din motive estetice. Se-nțelege că pauza ce și-o concede oratorul nu poate fi decât foarte mică, și respirarea însăși nu poate să se-ntîmple decât neobservabilă. Mai puțină greutate este când tocmai finea versului colidează cu întretăierea (pauza) pe care si-o face oratorul spre a câștiga pentru cele următoare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însăși nu poate să se-ntîmple decât neobservabilă. Mai puțină greutate este când tocmai finea versului colidează cu întretăierea (pauza) pe care si-o face oratorul spre a câștiga pentru cele următoare deplina putere a tonului, pentru că finea versului ca atare concede deja o mică pauză în timp. 0 arte mai mare e de trebuință unde o asemenea întretăiare nu e favorizată de nimica și stă în mijlocul vorbirei or a versului. Și cu toate acestea o lege mai naltă ordonă în multe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
simte mișcat de ele va trebui cel puțin să vadă în ele oameni generici, organe a intereselor și simțămintelor celor mai sfinte - acuma orcît ar rămânea reproducerea în urma intuițiunii. La figurile acelea care s-anunță apriori de caractere generice va concede așadar orșicine că o concepțiune ideală trebuie să recunoască în ele pe purtătoarele unor direcțiuni generale a spiritului or a simțământului. Actorul în fantazia lui trebuie ca să le privească intuitiv tot în sensul acesta și apoi să unească mulțimea trăsurilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
schimbările sânt reale (aceasta o dovedește schimbarea proprielor noastre reprezentațiuni, chiar de am nega toate fenomenele exterioare cu schimbările lor cu tot). Acuma, schimbări nefiind cu putință decât în timp, timpul e prin urmare ceva real. Răspunsul nu-i greu. Conced tot argumentul. Timpul e-n adevăr ceva real, el e forma reală a intuițiunii interioare. Are deci realitate subiectivă în privirea experienței interioare, adică: am într-adevăr reprezentațiunea despre timp și despre determinările mele în el. Deci în realitate nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și nicidecum una empirică, și că cele din urmă nu pot fi în privirea noțiunilor apriorice decât niște încercări vane, cu cari se poate ocupa numai acela care n-a priceput natura proprie al acestui soi de cunoștințe. Dar, deși concedem singurul mod posibil pentru deducerea cunoștințelor pure apriorice, adică acela pe cale transcendentală, totuși din această concesie nu rezultă încă cum că o asemenea deducere ar fi de neapărată trebuință. Mai sus am urmărit cu acest mijloc al deducerei transcendentale noțiunile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-și ochii de jur împrejur. — Flaccus mi a povestit că Li..., omul acesta, nu știu cine e..., adaugă repede. Prea repede ca să nu stârnească și mai mult suspiciunea so țului. Nici nu vreau să știu, accentuează Livia. Atunci ducă-se pe pustii, concede principele. Asta nu-i convine Liviei. Într-o zi..., începe ezitant, când îl durea grozav o măsea, omul acesta... Insistă: — Zău nu știu cine e, dar l-a învățat să prepare o poțiune magică. — Pentru dureri de dinți? întreabă tulburat Augustus, uitând
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În totalitatea lui și să-l ducă la dezmembrarea definitivă, politică și religioasă, desigur, dar mai ales financiară. La un moment dat apare un document care e o capodoperă. Niște maeștri În teologie stabilesc că nu trebuie să li se conceadă condamnaților un apărător, pentru a-i Împiedica să retracteze: dat fiind că au mărturisit, nu rămâne nici măcar de instruit un proces, regele trebuie să procedeze din oficiu, proces se face atunci când cazul e Îndoielnic, iar aici nu e nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și începeau cu Creangă și Bacovia pentru a ajunge, trecând prin autorii evrei de limbă română, la Eliade, Scholem, Ricœur. Multe luni după aceea, mi-am povestit luminoasa experiență oricui voia să mă asculte. În sinea mea, a trebuit să conced din nou că faimoasa formulare cu valoare de dicton „nasc și la Moldova oameni” era justificată în anumite cazuri... Așa cum scriam la început, două au fost proiectele concrete asupra cărora convenisem cu Moshe: să deschidă seria Conferințelor Culianu; și să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
În care Mihail Sadoveanu simulează sau, mai exact, oferă senzația limbii vechi. Simplă iluzie estetică, stilistică. În acest decor de mucava, Înseși „costumele“ sunt o iluzie optică, oferită nouă după canon, În limitele verosimilului și ale necesarului. Asumând argoul, Borbioy concede, În planul unei deloc exagerate ingeniozități sintactice, rang stilistic evaziunilor lexicale și poeticii substitutive a argoului. În plus, și spre deosebire de Sadoveanu, Borbioy scrie astfel doar ca să se distreze, bucurându-se cu voluptate de propriul joc hedonist. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Tanizaki în sprijinul teoriei mele în fașă, ar fi un sondaj prin care s-ar dovedi că, într-adevăr, nu sunt decât una dintre mulți, un întreg popor solidar în actul solemn al așezării pe colac. Dacă sunt pregătită să conced o varietate a motivelor care ar determina acest mut, neștiut unison, refuz în continuare să cred că cineva ar putea găsi drept firească poziția japoneză. Totuși, dintr-o lașitate pe care mă văd nevoită să o mărturisesc în acest punct
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ideea că eliberarea de sub Îndelungata disciplină evreiască, instrucția ereditară pentru controlul legiuit, se putea obține pe bază de cerere individuală. Deși doctori ai spritului și ai minții, evrei moderni, pretinseseră a fi fruntași În erotism, Sammler avea rezerve. Acceptă și concede că fericirea se află În a face ce fac majoritatea oamenilor. Apoi trebuie să incarnezi ceea ce incarnează alții. De e prejudecată, prejudecată. De e furie, furie. Dacă e sex, sex. Dar nu-ți contrazice vremurile. Atâta doar, nu le contrazice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ihre Prinzipien und ihr Verhältnis zueinander, Dümmler, Berlin, 1855; Karl Vossler, Gesammelte Aufsätze zur Sprachphilosophie, Max Hueber, München, 1923.</ref> În tăcerea gramaticianului putem bănui intuiția sa justă că vorbirea dispune de o altă libertate decât cea care i se concede în mod obișnuit. Ea este ușor de recunoscut chiar în viața cotidiană. Dacă suntem atenți, de exemplu, la „modul în care îi vorbim unui străin care nu cunoaște bine limba noastră (sau dacă dorim să-l imităm pe acest străin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Ba vrei! Serios, o să te simți foarte bine dup‑aia, cum m‑am simțit și eu. A fost nemaipomenit! — Da, și nu mai aveai nimic de pus pe tine! A trebuit să‑ți împrumut eu chiloți, trei săptămâni. — Bine, OK, concede. Poate am exagerat un pic. Dar ideea e că treaba asta îți schimbă complet viața. — Ba nu. — Ba da! E feng shui. Trebuie să scoți unele lucruri din viața ta, ca să lași alte lucruri să intre în ea. — Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
19 {EminescuOpXV 20} ["FILOZOFIA ARE UN SCOP SOCIAL"] 2267 Orice filozofie având ținta de-a împăca pe oameni cu fenomenele ce le sunt neplăcute și cari neapărat răsar din viața socială;, din traiul lor la un loc, din deosebirile lor - concedem * că orice filozofie are un scop social, care e identic cu al statului, numai Sch[openhauer] n-are dreptate când condamnă *** statului pentru * această știință. Dar... est modus in rebus. ["ÎȘI CÎNTĂREȘTE PUTERILE SUFLETULUI, FILOZOFEAZĂ"] 2283 Cei mai mulți, când aud cuvântul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Plăcerea de-a trezi gelozia ["LEGILE NATUREI -LEGILE OAMENILOR"] 2287 Din legile naturei rezultă că și legile oamenilor trebuie să construiască un modus vivendi prin dreptul public, care să fie cel mai rău posibil. În lupta pentru drept partea tare concede atâta cât trebuie să conceadă pentru a nu se nimici pe ea însăși, prin urmare creează o stare de lucruri care-i cea mai rea din toate probabilitățile posibile. Ele apasă până-n punctul unde pot apăsa; apăsând mai departe, puterea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
LEGILE NATUREI -LEGILE OAMENILOR"] 2287 Din legile naturei rezultă că și legile oamenilor trebuie să construiască un modus vivendi prin dreptul public, care să fie cel mai rău posibil. În lupta pentru drept partea tare concede atâta cât trebuie să conceadă pentru a nu se nimici pe ea însăși, prin urmare creează o stare de lucruri care-i cea mai rea din toate probabilitățile posibile. Ele apasă până-n punctul unde pot apăsa; apăsând mai departe, puterea elementară, care-s ei, ce
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
avu senzația fizică a unei primejdii de moarte. Agrippina spuse că, pentru a evita riscul și scandalul unui proces public, juriștii împăratului jonglaseră inteligent cu legile. Găsiseră una, veche de peste cinci sute de ani, numită de patria potestate, care îi concedea tatălui, pater familias, putere de viață și de moarte asupra tuturor membrilor familiei sale. Prin urmare, Augustus își putea judeca fiica în taină, fără martori și fără apărători. — Ce și-au spus Augustus și biata mama în timpul unei asemenea judecăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și vizionare”). Opinînd că „Domeniul psicologic a fost invadat nu numai de fiziologic, ci și de patologic”, autorul se situează în linia adepților „sănătății” organice a operei, taxînd - în spirit dogmatic-clasicizant - „aspectul morbid al poeziei anarhice”. Deși uneori pare a concede că „arta anarhică” nu e demență pură, ci „simularea demenței, născută din tendința spre singularizare și epatare”, el alunecă totuși spre determinisme psihologice riscate atunci cînd diagnostichează „relația dintre literatura anarhică și consumarea drogurilor excitante”. Pe de o parte, Emilian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
disonanței „anarhice” în locul oratoriei romantice, a melodiei simboliste și a simfoniei poetice moderniste. Relevante sînt și cele privind omologiile dintre literatura anarhică și muzica primitivilor, jazz, compozițiile lui Stravinski ori Satie și baletele lui Djaghilev. Refuzîndu-i valoarea estetică, autorul îi concede anarhismului poetic doar o valoare documentară (ca formă de „reflectare” a fizionomiei lumii contemporane). Observațiile sale „sociologizante” sînt elocvente: „Dacă poezia anarhică nu are valoare estetică, ea are o valoare documentară, căci oglindește vieața socială și climatul moral al lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
G. Călinescu, poziția lui Nicolae Manolescu este însă exprimată într-un context favorabil „reabilitării esteticului” și a „poeziei pure”. De fapt, în virtutea concepției monumentaliste a lui G. Călinescu, Urmuz era condamnat la statutul de creator minor. Cel mult i se conced, amabil, influența în posteritate și rolul de inovator în sfera conștiinței artistice: „De bună seamă, acestea nu sînt decît glume inteligente, și nimeni nu are pretenția de a le vîrî în marea literatură. Ele au avut însă o neașteptată înrîurire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
altora urmează anumite reguli speciale care nu țin întotdeauna seama de valoarea absolută a operei primului. În genere, scriitorii se interesează de literatura altora mai curînd pentru a găsi un îndemn sau un catalizator pentru propria lor vocație”. Al. George concede că Urmuz a fost un scriitor „important”, dar... în sensul dat de Paul Valéry (adică nu neapărat „valoros”, ci „semnificativ”): un tip „steril și inovator”. Nu lipsește din galantar nici acuza de „patologie” (e drept, „artistică”). Iar concluzia e ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al acestei miraculoase impuneri?”. Viitorul exeget al tînărului Eugen Ionescu gafează însă afirmînd că „Urmuz nu a crezut în literatură”, iar creația sa a fost „spontan-inocentă (lipsită adică de conștiința scriitorului de profesie, a scriitorului ce-și cultivă vocația”). El concede că „opera” lui Urmuz este un document al unui caz care a intuit „o aventură complexă și patetică pe care secolul nostru o trăiește: aventura limbajului”. Nu îi acordă însă prea mult credit estetic: „între ce ascunde textul urmuzian și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anexe le aparțineau augustinilor. Dar, ulterior, ordinul le-a abandonat. Au rămas nelocuite pentru mai bine de cincizeci de ani, iar apoi au fost preluate În proprietatea Comunei, ca res nullius. Anul trecut, a venit de la Roma cererea de a concede edificiul ca sediu pentru Studium-ul general. — De la Roma? — Da, printr-un trimis al senatului Urbei. Călugării de la San Paolo fuori le Mura au făcut o cere În acest sens; ei intenționează să o Întrebuințeze ca sediu capitular pentru universitate. Papa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care mișună pe bulevarde seamănă cu niște spectre, efeminați, jalnici androgini, fluturând evantaie și degete Împovărate de inele, Îmbălsămați Într-un parfum Îndoielnic („de bideu”, scrie fără cruțare Edmond). Între toți, câteva figuri: Gramont-Caderousse, Adonisul sportiv („elegant, englez și distins”, concede memorialistul), a cărui primă calitate este de a se fi stins din viață la doar 30 de ani, din cauza unei ftizii blestemate. Sau companionul acestuia, contele Germain, celebru nu doar prin tenul smead, ca de prinț indian, prin zecile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]