1,143 matches
-
asupra fenomenului ar dovedi o utilitate practică importantă, considerăm că, doar din rațiuni didactice, constituirea unei științe de sine stătătoare care să înglobeze într-un tot unitar multitudinea descoperirilor din aria comunicării ar putea fi productivă. O primă determinantă a conceptualizării fenomenului comunicațional ar fi deci aceea că, la drept vorbind, putem caracteriza ca una dintre specificitățile acestui câmp de cercetare (definind un anume mod de interdisciplinaritate, mai precis) faptul că fiecare aspect al comunicării este util în măsura analizei sale
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pe care o considerăm utilă pentru înțelegerea termenului: învățăm competența de comunicare în mod asemănător cu învățarea felului în care se mănâncă cu furculița și cuțitul: observându-i pe ceilalți, prin instrucțiuni oferite explicit, prin încercare și eroare etc. Alte conceptualizări ale competenței de comunicare se concentrează asupra abilității de a manifesta comportamente de comunicare potrivite în situațiile date. Continuând pe această linie, regăsim una dintre cele mai populare conceptualizări aparținând lui Spitzberg și Cupach (1984), conform căreia competența de comunicare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ceilalți, prin instrucțiuni oferite explicit, prin încercare și eroare etc. Alte conceptualizări ale competenței de comunicare se concentrează asupra abilității de a manifesta comportamente de comunicare potrivite în situațiile date. Continuând pe această linie, regăsim una dintre cele mai populare conceptualizări aparținând lui Spitzberg și Cupach (1984), conform căreia competența de comunicare s-ar referi la abilitatea de a demonstra comunicarea potrivită într-un context dat. Pentru a putea utiliza perspectiva celor doi autori, este evident că trebuie să identificăm elementele
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Putnam, 2001) a stabilit că fiecare act de comunicare competent trimite spre: (1) prezentarea unei exprimări care să poată fi înțeleasă; (2) afirmarea unor propoziții de cunoaștere; (3) stabilirea unor relații sociale corecte și (4) relevarea experienței vorbitorului. În contrast cu aceste conceptualizări, McCroskey et al. (1984) văd competența de comunicare ca fiind distinctă de comportament/performanță: „Competența de comunicare necesită nu doar abilitatea de a performa în mod adecvat comportamente corecte de comunicare, în același timp, ea necesită înțelegerea acelor comportamente și
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
este capabil să utilizeze procesul de comunicare; aceste resurse includ cunoștințe strategice (despre regulile și normele de comunicare potrivite) și capacități (caracteristici și abilități, cum ar fi, în general, abilitățile de codare și de decodare). În mod general, atunci când examinăm conceptualizarea competenței de comunicare, se poate face distincție între două perspective: comportament și cogniție. Studiile comportamentale caută să identifice specificul comportamentelor de comunicare și abilitățile necesare în acest sens, asociate cu competența, punând accentul pe „comportamentul potrivit”. Cercetările cognitive examinează tipuri
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
competenței de comunicare există mai multe perspective, cea mai simplă referindu-se la abilitatea de a demonstra comunicarea potrivită într-un context dat. Exerciții și teme de reflecțietc "Exerciții și teme de reflecție" 1. Pentru activitatea de dezvoltare personală a conceptualizării termenului de comunicare am imaginat o tehnică pe care am denumit-o liderul rotativ. Pe scurt, aceasta presupune împărțirea întregului colectiv de cursanți în grupuri de 4-6 membri. Fiecare grup își va alege de la început un lider și va discuta
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
trainerul va nota toate aceste caracteristici pe tablă/flip-chart și va încerca, împreună cu întregul colectiv de cursanți, să combine ideile în doar două elemente, unul pozitiv și altul negativ, ale comunicării. 2. Un al doilea exercițiu presupune maniera didactică de conceptualizare a comunicării și a importanței acesteia în activitatea de instruire și educare a cursanților. În esență, va fi dezbătut rolul educativ pe care patru medii educogene importante (școala, familia, grupul de prieteni, mass-media) îl au asupra dezvoltării elevilor/studenților. Apoi
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
fiecare dintre acestea- prin tragere la sorți - apărând una dintre formele comunicării împotriva celorlalte. La finalul dezbaterii, se vor strânge argumentele pro și contra identificate pentru fiecare formă de comunicare și se va alcătui o matrice care să conducă la conceptualizarea unei îmbinări a acestor forme în comunicarea eficientă. 2. Pentru a evidenția și practica ansamblul de dezvoltări propuse de gândirea pozitivă ca formă specifică de comunicare intrapersonală, vă propunem spre reflecție un exercițiu aparținând lui Sydney Shore, redactorul ziarului Creativity
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
canalului de comunicare) și despre bariere ce țin de proces (care sunt mai degrabă rezultatul interacțiunii din interiorul comunicării). În prima categorie, identificăm aspecte comune atât receptorului, cât și emițătorului; spre exemplu, deficiențele de transmisie și de recepționare a informației, conceptualizarea mesajului în funcție de situație și de scop, alegerea mijloacelor de comunicare, statutul social al comunicatorilor, limbajul și normele grupului sunt dimensiuni complementare ale unor astfel de bariere. Ele se pot datora unor factori fizici permanenți sau situaționali (în prima categorie se
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
acțională a conflictului, principiile sale de generare, precum și pe cele de stingere, în legătură directă cu modul în care această problemă poate să îmbrace forma unui instrument de lucru pentru formator/trainer. Am optat pentru o astfel de manieră de conceptualizare a fenomenului deoarece considerăm că, în caz contrar, riscăm să trecem cu vederea exact schimbările/transformările și progresul dezvoltat pe axa informativ-formativ, ca și elementele de risc, de barieră impuse de depășirea (în ambele sensuri - crescător și descrescător) ponderii optimumului
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Thomas (Steers, 1988, pp. 366-369); autorul ne propune patru stadii ale apariției conflictului: 1) frustrarea - conflictul apare în momentul în care, așa cum am văzut când ne-am referit la o posibilă definiție, cineva devine frustrat de acțiunea/inacțiunea altcuiva; 2) conceptualizarea - în cadrul acestui stadiu, părțile încearcă să stabilească natura problemei, caută o posibilă rezolvare a acesteia, încearcă să înțeleagă cum dorește cealaltă parte să rezolve conflictul; această stare este denumită de K. Thomas o stare de „rezolvare de probleme”. Etapa este
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ei se dezvoltă unele analize care vor conduce comportamentul partenerilor la pașii următori: competiția, colaborarea, compromisul, evitarea și acomodarea, pași deveniți clasici în literatura de specialitate prin utilizarea matricei care-i cuprinde pe axa afirmare-cooperare; 3) în continuitatea etapei de conceptualizare regăsim comportamentul, definind felul în care persoanele își exteriorizează modul de înțelegere a conflictului apărut în interiorul etapei precedente; 4) ieșirile reprezintă ultima etapă, situându-se pe un continuum extrem de larg, de la o rezolvare satisfăcătoare pentru părțile aflate în conflict (comportamentele
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în interiorul etapei precedente; 4) ieșirile reprezintă ultima etapă, situându-se pe un continuum extrem de larg, de la o rezolvare satisfăcătoare pentru părțile aflate în conflict (comportamentele acestora se află într-o complementaritate oportună) până la regresarea în cea de-a doua etapă (conceptualizarea), dacă această rezolvare nu este obținută. Uneori actorii unui conflict acționează greșit pentru a înlătura frustrarea, starea de tensiune indusă de către conflict. Astfel, ei aleg să facă apel la anumite mecanisme de apărare (vezi și cercetările lui Freud); prin astfel
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
încercat să surprindă interacțiunea dintre elementele componente ale conflictului (modelul STP). 3. Modelele procesului conflictului pot să se refere la latura generală a acestuia, la latura interpersonală, de grup sau organizațională. Thomas ne oferă un model în patru pași: frustrarea, conceptualizarea, comportamentul și „ieșirile”; modelul preocupărilor bilaterale combină două tipuri de centrare: pe interesele proprii sau pe interesele celeilalte părți; modelul oferit de Forsyth se definește ciclic pe intervalul a șase trepte: rutina de interacțiune în grup, apariția dezacordului, transformarea acestuia
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
nu pot fi măsurate prin cuantificare. Tendințele actuale în procesul instruirii semnalează trecerea de la pedagogia „comunicării valorilor” la educația pentru formarea la elevi a capacităților de personalitate, considerate ele însele valori, mai importante decât cele comunicate și conduc la re conceptualizarea domeniului evaluării școlare. Evaluarea nu mai este una pur constatativă și de control, ci și una formativă și formatoare, de diagnosticare și predictivă, ameliorativă și stimulativă, motivațională și de orientare școlară și profesională. Evaluarea încetează să fie o anexă a
ELEMENTE DE DEONTOLOGIE A EVALUĂRII ÎN CONTEXTUL CREŞTERII CALITĂŢII ACTULUI EDUCAŢIONAL. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Viorica Timofte () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_905]
-
curriculare, în scopul facilitării aprofundării fiecărui domeniu în parte; dimensiune consistentă acordată achizițiilor tehnologice; dezvoltarea de valori și atitudini care vizează impactul domeniilor Stiinte și Tehnologie asupra problemelor practice specifice vieții sociale cotidiene. Ce este un concept? Termenii “concept” și “conceptualizare” sunt utilizați în didactică fără a dispune de o definiție unanim acceptată. Ne putem întreba ce distincție este între concept, idee, noțiune, opinie, temă, teorie, categorie? Fiecare dintre ele reliefează o anumită sinonimie parțială, într un context care este variabil
Formarea conceptelor – particularitati ale disciplinelor tehnice. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gabriela Novac () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1162]
-
situații sau fapte particulare; “*” o imagine mentală, formată prin generalizare; “*” o noțiune generală, în jurul căreia se dezvoltă ideile. Câteva concepte frecvent folosite în științele naturii și în tehnologie sunt: forță, greutate, atom, reacție, specie, evoluție, produs, material. Cum se realizează conceptualizarea? Conceptualizarea este reprezentarea mentală pe care fiecare persoană și-o formează asupra unui ansamblu de concepte, asupra unei teorii, asupra unui domeniu de cunoaștere etc. Conceptualizarea presupune înțelegerea relațiilor dintre concepte în cadrul contextului vizat. Piaget gândește conceptualizarea prin intermediul ,,interacțiunii active
Formarea conceptelor – particularitati ale disciplinelor tehnice. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gabriela Novac () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1162]
-
sau fapte particulare; “*” o imagine mentală, formată prin generalizare; “*” o noțiune generală, în jurul căreia se dezvoltă ideile. Câteva concepte frecvent folosite în științele naturii și în tehnologie sunt: forță, greutate, atom, reacție, specie, evoluție, produs, material. Cum se realizează conceptualizarea? Conceptualizarea este reprezentarea mentală pe care fiecare persoană și-o formează asupra unui ansamblu de concepte, asupra unei teorii, asupra unui domeniu de cunoaștere etc. Conceptualizarea presupune înțelegerea relațiilor dintre concepte în cadrul contextului vizat. Piaget gândește conceptualizarea prin intermediul ,,interacțiunii active cu
Formarea conceptelor – particularitati ale disciplinelor tehnice. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gabriela Novac () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1162]
-
în tehnologie sunt: forță, greutate, atom, reacție, specie, evoluție, produs, material. Cum se realizează conceptualizarea? Conceptualizarea este reprezentarea mentală pe care fiecare persoană și-o formează asupra unui ansamblu de concepte, asupra unei teorii, asupra unui domeniu de cunoaștere etc. Conceptualizarea presupune înțelegerea relațiilor dintre concepte în cadrul contextului vizat. Piaget gândește conceptualizarea prin intermediul ,,interacțiunii active cu mediul”. Această interacțiune cu mediul implică asimilare (adăugare de noi experiențe și de reflectare a acestora în planul gândirii, fără schimbarea perspectivei) și acomodare (modificarea
Formarea conceptelor – particularitati ale disciplinelor tehnice. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gabriela Novac () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1162]
-
Cum se realizează conceptualizarea? Conceptualizarea este reprezentarea mentală pe care fiecare persoană și-o formează asupra unui ansamblu de concepte, asupra unei teorii, asupra unui domeniu de cunoaștere etc. Conceptualizarea presupune înțelegerea relațiilor dintre concepte în cadrul contextului vizat. Piaget gândește conceptualizarea prin intermediul ,,interacțiunii active cu mediul”. Această interacțiune cu mediul implică asimilare (adăugare de noi experiențe și de reflectare a acestora în planul gândirii, fără schimbarea perspectivei) și acomodare (modificarea punctelor de vedere, astfel încât să poată fi explicate atât situațiile anterioare
Formarea conceptelor – particularitati ale disciplinelor tehnice. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gabriela Novac () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1162]
-
Orizont”, „Poesis” ș.a. A făcut parte dintre autorii Dicționarului analitic de opere literare (I-IV, 1998-2003). U. e interesată cu precădere de fenomenul optzecist, pe care urmărește să-l supună unei contemplări de „a doua zi”. Cu toate acestea, evită conceptualizările autosuficiente, după cum rămâne imună la tentația impresionismului liricoid sau militant. Dimpotrivă, buna așezare teoretică și deschiderea comparatistă îi permit să demareze, dintr-o perspectivă holistă, situată dincolo de partizanatele generaționiste, o dezbatere privitoare la perspectivele pe termen mediu ale literaturii române
URSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290383_a_291712]
-
Abatoarele de greieri (1984, titlu păstrat și în ediția definitivă din 2001, unde procedează la o severă revizuire atât la nivelul textelor, operând adesea intervenții substanțiale, cât și prin renunțarea la numeroase poeme din volumele anterioare) un proces intens de conceptualizare. Figurația rustică nu dispare, ci își estompează din asperități, energetismul teluric, mai înainte vehement, e înlocuit de meditația asupra condiției umane. Memoria decantează emoția nostalgic, dezvăluind secvențe de amintiri. Nostalgia obârșiilor devine totodată speranță a continuității generațiilor: „Veți aduna toate
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
pozițiile poporaniste și țărăniste, aducând clarificări în ceea ce privește caracterul fundamental capitalist al acesteia, procesele de diferențiere, concentrare și pauperizare din lumea satului, necesitatea industrializării țării ș.a. Gânditorii de orientare poporanistă și țărănistă au introdus în circuitul de idei o seamă de conceptualizări privind mecanismele dezvoltării sociale, rolul și funcțiile instituțiilor politice și culturale în cristalizarea poziției clasei sociale țărănești. Vom schița principalele contribuții în acest domeniu: cercetările personale de mare probitate științifică și datele furnizate de monografiile sociologice ale Școlii de la București
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
olandeze, regiunile franceze și celelalte forme teritoriale de nivelul NUTS II existente în diferitele state europene. Acest al doilea concept schițează regiunea din punct de vedere geografic și instituțional, foarte aproape de modelul spaniol actual. Astfel, confuntată cu aceste dificultăți de conceptualizare, Uniunea Europeană s-a limitat la oferirea unor condiții generale de acțiune, lăsând în seama statelor realizarea unor politici naționale de dezvoltare regională. Această abordare este o alternativă la o definire standard, care nu poate fi decât restrictivă. Aceasta opțiune a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sunt considerate a fi slabe, ceea ce poate justifica apelul preponderent la programe administrate central sau la un apel excesiv la experți din afara comunităților pentru planificarea acțiunilor de dezvoltare. Îmi propun, în primul rând, să arăt că, beneficiind de o bună conceptualizare, participarea se dovedește mai puțin o resursă rară în România. Aceasta trebuie însă căutată în alte sfere ale existenței sociale decât cele propuse în literatura convențională și valorificată prin măsuri instituționale specifice. Studiul meu va începe prin conceptualizarea participării ca
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]