390 matches
-
Concesia"... Punctul 13 e "Filmați, băieți, numai filmați!". Cine poate ști cîtă voință de a face, cît patetism și cîtă disperare presupune acest cinema concesiv ?)... Așadar, nu sînt bani? Nu banii contează, ci "relațiile umane"! Și nu estetica (oricît de concesivă) contează, ci rezultatul! ("În lumea reală contează numai rezultatul", sună punctul 12, cel mai amar, al Manifestului)... Din fericire, rezultatul nu e o improvizație jenantă, cum ar fi avut toate șansele să fie; dimpotrivă, rezultatul e unul mișcător: se vede
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
palme, flori, Palma de Aur, Leul de Argint sau chiar un nou proiect de film cu finanțare solidă. La alegere"... În ceea ce mă privește, am ales altceva: ceea ce s-ar numi "o cronică bună" (și, molipsindu-ne de la film, oarecum concesivă). Dar, atenție, 3 păzește e o experiență irepetabilă, și nu o cale de urmat...
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
revista comunității românești din Geneva, Căminul românesc. Problemele pe care domnia sa le aduce în discuție nu privesc doar diaspora românească, ci și - sau, mai ales! - România însăși, înțeleasă ca partener real și ca prezență simbolică într-o Europă din ce în ce mai puțin concesivă în fața retoricilor obosite și a propagandismului abia camuflat. Că prezența noastră culturală în lume este o problemă complexă și plină de responsabilitate o dovedesc și desele discuții din mediile românești, inclusiv dezbaterea specială din cadrul unei întîlniri a României literare de la
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
efigie, pe care icoană-ntr-un altar s-o pui. Cu precauție, însă. Din păcate (morale!), românul îi cere acesteia simbrie. Dacă face nazuri, nu-i nicio problemă, găsește pe loc altă efigie. Mai disciplinată. Mai umană. Mai înțelegătoare. Mai concesivă. Mai devotată. Mai aproape de ceea ce și-a clădit el, în secret și culant, în mintea cea de pe urmă. În general, românul nu cunoaște. Și nu din ignoranță, Doamne ferește! Ci fiindcă, în mod normal, cunoașterea e o chestiune volatilă, care se
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
i se dispersează în poante, într-o puzderie de găselnițe formale. Pus în fața unor insatisfacții, criticul de la ,Vatra" e surprinzător de calm, mulțumindu-se cu punctarea obiecțiilor, cu notificarea ca atare a respingerii. Subtextul refuzului e o dispoziție mai curînd concesivă, ,înțelegătoare", de apropiere a pozițiilor divergente, frecvent de posibilă conciliere. Starea de spirit specifică nu e iritarea, ci mai curînd o amabilitate ușor întristată: ,Acuzîndu-și generația de frivolitate, de Ťtransformare a parodiei și ironiei în stindardeť exclusive, el (Vasile Baghiu
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
preopinentului său, ofițerul de securitate. Stelian îl recunoscu: acesta era Levi, mezinul familiei. Despre el știa doar că urmase studii teologice în străinătate și că servea la Templul Coral, dar nimic mai mult. O aură de mister îl învăluise întotdeauna. Concesiv și prudent, Aronică ridică din umeri și declară senin că așa ceva nu intra în domeniul său de activitate și-i depășea competențele. Câteva clipe mai târziu, discuția suspendată mai devreme reîncepu cu și mai multă însuflețire. (fragment din romanul Deșertul
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
Eu văd problema cam așa - zice el. O casă la țară. Acolo să existe o curte. Un copac. Din casă până la copac potecă cimentuită. Cât o să ne coste ca să cimentuim potecuța? - Eh, o potecuță... e ușor de cimentuit, admite doamna concesiv... - Ca s-o pot folosi și pe timp de toamnă. Altfel, atunci când plouă, s-ar încărca roțile căruciorului, cu noroi... nu se poate circula cu noroi pe roate! - Ai dreptate. Te-ai gândit bine... După un alt timp: - Ai plătit
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
japoneză. Combinația lor de culori, costumele lor sunt imitate și pe la noi”, după cum speră ca pe viitor, să vadă mai ales piese „cu subiecte eroice, din viața lor atât de bogată în amănunte de acestea”. Trebuie să fim înțelegători și concesivi cu modul lui Horia Petra Petrescu de a judeca lucrurile, ca unul care a văzut pentru prima oară un asemenea spectacol. Experiența trăită de el, și de alți spectatori din Transilvania, merită comentată însă, deoarece ne aflăm în fața unui eveniment
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
M-a bucurat mai ales faptul că nu mi-a închinat un articol encomiastic, un panegiric cum de atâtea ori întâlnim cu prilejul unor aniversări antume. Dens, scris cu un talent care se impune din capul locului, percutant și deloc concesiv ci dimpotrivă, articolul lui Șușară s-a dovedit de o eficiență promptă la care nu m-am așteptat, dar care m-a cucerit. Rămân totuși unicul personaj în măsură să constate, în modul cel mai obiectiv, o seamă de afirmații
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
la care literatura occidentală a ajuns prin evoluție firească, exces și epuizare" (p.237) Grupările cele mai influente sunt considerate Școala de la Târgoviște ("poate sfârșitul modernității") și optzeciștii. Aspirația la adevăr își continuă traseul chinuit marcat de dificultăți, stratageme, formule concesive al unei literaturi care oferă, până la urmă, un singur scriitor de "o probitate morală indiscutabilă": Marin Preda, "acest Toynbee de Gumești". Sistemul de culoare se diversifică într-adevăr iar literatura care continuă procesul dificil de revelare a adevărului politic, istoric
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
dintre valorile prezumtivului în diferite tipuri de enunțuri: de supoziție a locutorului - "M. V. (...) acum o fi radiată de prin toate hîrtiile și agendele de telefon" (EZ 2.06.2000) -, de relatare a opiniilor altora, cu marcarea unei distanțe, în construcții concesive sau adversative - "O fi vorba, așa cum zic ziarele voiculesciene, de un jaf la SNTR, dar..." (AC 23, 2000, 9) - sau pur și simplu de accentuare a dubiului presupus oricum de o întrebare - "oare dumnealui din ce categorie o fi?"; "O
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
adesea cu un interes care mă descumpănește. Nu-i interesează să fie citiți, ci comentați. Nu-i interesează adevărul - și gratuitatea - comunicării, ci minciuna reclamei. Un fel de târg care mă dezgustă. Cum însă rezist insistențelor, cum nu sunt nici concesiv, de la o vreme... mă abandonează". Fie zis în treacăt, ne abandonează și unii autori care ne-au asaltat inițial și despre care am scris, dar care, între timp, s-au... ajuns? într-o perspectivă mai largă, exegetul sucevean formulează o
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
de a trăi", avem proba materială în Cîteva păreri (1896), prin disocierea efectuată acolo între durabil și viabil: problema duratei este declarată oțioasă, întrucît condiția ființei este "viața, nu durata vieții". Cît privește moralitatea operei sale, Caragiale - surprinzător - e mai concesiv decît Maiorescu, ba într-un rînd chiar... autocritic; în interpretarea Cetățeanului turmentat, "dragostea sinceră cu care Brezeanu își motivează toastul este o culme teatrală. Cu două vorbe spuse cald, din adîncul sufletului, el pune un fel de pecete morală pe
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
combătînd lenininst „minciuna comunistă” și cerînd dreptul la cuvîntul realității așa cum este ea. Urmată de 12 ani de „șomaj intelectual”, așa s-a născut supraviețuirea cosașiană. Armata mea de cavalerie e Radu Cosașu cel dintotdeauna: el e și, și, meșterul concesivelor și al cumulativelor, timidul mîndru și pateticul plin de sobrietate. Ceea ce i se reproșează uneori lui Radu Cosașu numește el însuși drept fragedie: e refuzul tonului grav, al tragediei ca substanță ficțională; poate că aici stă secretul acestui mare povestitor
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
îndoielnică asupra lui Eminescu. Poezia cu mesaj social, în speță scrisorile, sau chiar poemul «Luceafărul» pentru vibrația sa luminoasă, umanistă, sînt astfel subestimate acordîndu-se întîietate de semnificație creațiilor inspirate din arhitectura misterioasă a haosului.” Nota se încheie pe un ton concesiv, făcînd în continuare economie la virgule și la claritate: „În ansamblu se poate considera că manuscrisul «Poezia română» cu meritele, dar și cu deficiențele de interpretare și de concepție se integrează faptelor literare care prin caracterul și sensul lor general
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
a simțit îndreptățit să ia cuvântul vreun vorbitor, nici o sugestie în acest sens nu s-a făcut auzită. Totul a decurs într-o deplină intimitate. La acest capitol socot binevenite câteva precizări. în măsura în care, împins de nevoi, Țuculescu s-a arătat concesiv - și asta s-a întâmplat în nu multe dar totuși repetate rânduri - Conducerea Uniunii Artiștilor Plastici nu i-a manifestat ostilitate. Este drept că au existat o seamă de regretabile excepții. Unii, cum a fost de pildă Boris Caragea, nu
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
național) pentru clasele a VIII-a din semestrul al II-lea al anului școlar 2008-2009. Ni s-ar putea, probabil, reproșa că, în paragraful anterior, facem prea mult caz pentru asemenea greșeli - inevitabile, s-ar zice. Am putea fi chiar concesivi și accepta inerentă unor atari greșeli, deși, când vin din partea unor specialiști, ele sunt descalificante. Totuși, câtă vreme ele rămân în spațiul didactic, mai ales când e vorba de un spațiu restrâns la o clasă, la o lecție, asemenea greșeli
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
fi nimic de adăugat în plus. De altminteri, lumea se mai schimbă." (p. 77) Se schimbă, din păcate, după a treia povestire (Cenaclul din Matache), și aura personajelor lui Constantin Mateescu. Din tinere, energice și imprevizibile, acestea devin tot mai concesive sau mai degenerate. Ultimele bucăți reprezintă o galerie de portrete ale unor foști nomenclaturiști, toți afectați de grave perturbări de memorie. E, aici, o urmă de tezism: acestor bătrâni purtători ai unor culpe ascunse li se interzice dreptul la amintire
Stilistica eschivei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6419_a_7744]
-
privire? Din sîrguința de a vedea, chiar cînd începi să repeți o ereditară, spuneam, oboseală. În negru, de bunăseamă: "Cineva întreba Ce faceți acolo jos în întuneric" (p. 77). E rîndul care încheie cartea. Și care poate fi citit subversiv, concesiv (biata realitate!), absurd. Piatra de la ușa unei lumi mai aproape, decît de peștera lui Platon, de peștera lui Ali-Baba.
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]
-
revista "Noua literatură" nu mai este finanțată și că nu se ocupă nimeni de difuzarea ei. Să afle d-l Gheo că revista este în continuare finanțată și că se difuzează normal prin Rodipet. Oricum, P.R.Gheo e ceva mai concesiv decât ceilalți analiști de caz. Admite că "USR trece la momentul actual printr-o perioadă de tranziție". A trece prin... tranziție, iată o concluzie-diagnostic pe cât de riguroasă pe atât de fericit formulată. Minte fără corp Neașteptată și competentă pasiunea lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9885_a_11210]
-
de tranziție", cu ciocniri care deocamdată se anulează prin foarte comode compromisuri: "nici o antinomie, nici o opunere flagrantă, nici o contrazicere definitivă (...) între două metode, între două realizări, între două sisteme de gândire și de practică". Păcatul mare este indecizia, uniformitatea, coalizările concesive, tergiversările echivalente cu sublima mediocritate. "Nici în domeniul politic (unde, cu o netă ignorare a termenilor și a datelor lor strategice, există un partid liberal și un partid conservator, complectând în realitate absolut același regim, absolut aceeași legislație și același
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
însemnărilor mele. Descoperă, chipurile, în textul meu inadvertențe grave, care ar fi trebuit să-i sară în ochi oricui. Nu vreau să-l plictisesc pe cititor insistând pe prezentarea unor divagații. Atrag numai atenția că redacția revistei - care nu era concesivă și avea în comitetul ei de lectură scriitori de prestigiu - s-ar fi sesizat în fața unei inadvertențe flagrante. Nu a contrariat-o însă nimic. Nici pe cititori. Desigur, ceea ce am scris în studiul de odinioară poartă într-o anumită măsură
Însemnări pe marginea cărții lui Mihai Pelin Deceniul prăbușirilor (1940-1950) (III) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11054_a_12379]
-
fundamentală: aceea că spiritul creator de cultură se definește prin integralitate, deci prin participarea, în actul creației, a inconștientului și conștiinței. Se cunosc rezervele filosofului român față de abordările psihanalitice (de tip freudian) ale inconștientului. Direcția psihanalitica, în raport cu care e mai concesiv e cea jungiană. Rezumînd (în cap. „Celălalt tărîm”, din Orizont și stil ) ideile jungiene, Blaga nu ezită să constate impregnarea lor cu anumite prejudecăți și un anume sentimentalism „care ne ține legați de luminozitatea conștiinței”. Blaga scrie: „Iată deci aria
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
lui), în vreme ce echivalentul pozitiv la locul lui "așa cum se cuvine" rămîne o expresie, înregistrată în cadrul articolulului loc. Tot Iordan (în Stilistica limbii române), culegînd din proza și presa epocii sale numeroase exemple de folosire a structurilor simetrice, repetitive (cu sens concesiv) voie, ne-voie; bun, ne-bun; nevastă, ne-nevastă ("nevastă, ne-nevastă, nu importă"), mai ales dintre cele fixate, cu pronume și adverbe - cine, ne-cine; de ce, de ne-ce; cum, ne-cum -, citează, după Tiktin, un "cumul de negații
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
nici o șansă de unu la un milion ca Mircea Mihăieș să-l caracterizeze drept "o nulitate poetică" pe amicul său Ioan T. Morar, deși acesta chiar o nulitate poetică este.) Jupiter Tonans seamănă în unele privințe cu omologul său din concesiva religie ortodoxă, Sfântul Ilie. El lovește cu biciul de foc în mulți păcătoși, dar... nu chiar în toți. Această inconsecvență nu prejudiciază însă valoarea literară a cărții. Discutabile din punct de vedere moral, articolele lui Mircea Mihăieș sunt admirabile din
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]