304 matches
-
în schimbul unor numiri profitabile pentru aceștia și al altor daruri materiale (simonie). În urma acestui conclav Papa Iulius al II-lea a stabilit în 1503 reguli mai stricte împotriva simoniei. Din cei douăzeci și trei de cardinali care au participat la conclav, paisprezece fuseseră numiți de Papa Sixt al IV-lea. Cardinalii lui Sixt al IV-lea, denumiți și "cardinalii sixtini" în frunte cu Giuliano della Rovere, controlaseră conclavul din 1484, în care l-au ales papă pe unul dintre ei, Giambattista
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
împotriva simoniei. Din cei douăzeci și trei de cardinali care au participat la conclav, paisprezece fuseseră numiți de Papa Sixt al IV-lea. Cardinalii lui Sixt al IV-lea, denumiți și "cardinalii sixtini" în frunte cu Giuliano della Rovere, controlaseră conclavul din 1484, în care l-au ales papă pe unul dintre ei, Giambattista Cibo, sub numele de Papa Inocențiu al VIII-lea. Din 1431, structura Colegiului Cardinalilor se transformase radical, crescând numărul de cardinali-nepoți (de la 3 la 10), cel de
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
se îngrijeau de viața spirituală a niciune biserici latine cu membrii ei”. Când a murit Inocențiu al VIII-lea, numele cardinalilor Gherardo și Sanseverino (ambii numiți in pectore), nu fuseseră făcute publice, și deci erau ineligibili pentru a participa la conclav; numele ambilor au fost însă dezvăluite ca act al Colegiului în "sede vacante", Gherardo fiind anunțat de Orsini și Sanseverino de Sforza. Gherardo a fost numit la Santi Nereo e Achilleo, parohie despre care se credea că Inocențiu al VIII
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
împotriva tradiționalei distrugeri a reședinței noului papă de către populația Romei: da Costa, Fregoso, Michiel, Piccolomini, Domenico della Rovere, Savelli și Zeno. Nu există niciun indiciu că vreunul din cei patru cardinali absenți ar fi încercat să ajungă la Roma pentru conclav. Așa cum impuneau "Ubi periculum" și "Ne Romani", conclavul trebuia să înceapă la 4 august, la zece zile de la moartea lui Inocențiu al VIII-lea; el a fost însă amânat pentru a aștepta sosirea întârziată a vârstnicului Gherardo, cu o scrisoare
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
populația Romei: da Costa, Fregoso, Michiel, Piccolomini, Domenico della Rovere, Savelli și Zeno. Nu există niciun indiciu că vreunul din cei patru cardinali absenți ar fi încercat să ajungă la Roma pentru conclav. Așa cum impuneau "Ubi periculum" și "Ne Romani", conclavul trebuia să înceapă la 4 august, la zece zile de la moartea lui Inocențiu al VIII-lea; el a fost însă amânat pentru a aștepta sosirea întârziată a vârstnicului Gherardo, cu o scrisoare din partea Consiliului celor Zece din Veneția prin care
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
sosirea întârziată a vârstnicului Gherardo, cu o scrisoare din partea Consiliului celor Zece din Veneția prin care cerea acceptarea sa în Colegiu. Cardinalii hotărâseră încă de la prima lor întrunire la 24 iulie să folosească Capela Sixtină ca loc de întâlnire al conclavului și de numărare a voturilor. Johann Burchard, germanul maestru de ceremonii papal, care a prezidat acest conclav, ca și pe cel anterior din 1484, a ținut un jurnal detaliat, notând că fiecare cardinal a primit: Liturghia Sfântului Spirit (oficiată de
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
acceptarea sa în Colegiu. Cardinalii hotărâseră încă de la prima lor întrunire la 24 iulie să folosească Capela Sixtină ca loc de întâlnire al conclavului și de numărare a voturilor. Johann Burchard, germanul maestru de ceremonii papal, care a prezidat acest conclav, ca și pe cel anterior din 1484, a ținut un jurnal detaliat, notând că fiecare cardinal a primit: Liturghia Sfântului Spirit (oficiată de Giuliano della Rovere și nu de Borja care, în calitate de decan, ar fi trebuit să oficieze) și apoi
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
Giuliano della Rovere și nu de Borja care, în calitate de decan, ar fi trebuit să oficieze) și apoi un discurs al lui Bernardino Lopez de Carvajal, un spaniol ambasador la Ferdinand și Isabella, despre „relele care afectează Biserica” au precedat începutul conclavului la 6 august 1492. Un alt spaniol, Gonzalo Fernandez de Heredia, arhiepiscop de Tarragona, a fost numit prefect al Vaticanului. Două funcții importante din timpul sede vacante au fost ocupate de compatrioți ai cardinalului Borja, și se crede că ambii
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
Tarragona, a fost numit prefect al Vaticanului. Două funcții importante din timpul sede vacante au fost ocupate de compatrioți ai cardinalului Borja, și se crede că ambii au fost aleși de Borja în calitate de decan pentru a-și întări poziția în fața conclavului. Restul zilei de 6 august a fost dedicată redactării și semnării capitulației conclavului, care—deși nu s-a mai păstrat—se știe că a restrâns numărul maxim de cardinali pe care putea noul papă să-i numească. S-a spus
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
vacante au fost ocupate de compatrioți ai cardinalului Borja, și se crede că ambii au fost aleși de Borja în calitate de decan pentru a-și întări poziția în fața conclavului. Restul zilei de 6 august a fost dedicată redactării și semnării capitulației conclavului, care—deși nu s-a mai păstrat—se știe că a restrâns numărul maxim de cardinali pe care putea noul papă să-i numească. S-a spus despre primul tur de scrutin, ținut la 8 august, că a avut ca
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
Costa și Michiel, și cinci pentru Giuliano della Rovere, Sforza primind zero voturi. La al doilea tur, rezultatul a fost: nouă pentru Carafa, opt pentru Borja, șapte pentru Michiel și cinci pentru Giuliano della Rovere. Ambasadorul florentin, care a vegheat conclavul, menționează că până la 10 august fuseseră trei tururi de scrutin nevalidate, favorabile lui Costa și Carafa, dar că niciunul nu-l indica pe Borja drept favorit. Sigismondo de' Conti, cronicar și secretar papal, relatează că la al patrulea tur votul
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
confratele de la Ferrara: „căci prin simonie și o mie de fărădelegi și fapte necinstite s-a vândut titlul de papă, faptă rușinoasă și detestabilă”, adăugând că se așteaptă ca Spania și Franța să nu-l susțină pe noul pontif. După conclav, prin Roma a circulat o epigramă care spunea: „Alexandru vinde Cheile, Altarul, pe Hristos Însuși—are dreptul, căci le-a cumpărat.” La 10 august, după al treilea tur de scrutin, Ascanio Sforza a început să creadă că ambițiile sale de
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
urmat de Basso, se opunea ferm alegerii lui Borja. Astfel, Gherardo (care avea 96 de ani), Cardinalul Patriarh al Veneției, care a primit doar 5.000 de ducați, a constituit votul decisiv. Conform profesorului Picotti, care a efectuat cercetări asupra conclavului și a ajuns la concluzia că s-a practicat simonia, nu există relatări privind cheltuielile și veniturile papale în registrele "Introitus et Exitus" pentru luna august 1492, iar la scurt timp au apărut datorii ale Camerei Apostolice către cardinalii Campofregoso
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
iar la scurt timp au apărut datorii ale Camerei Apostolice către cardinalii Campofregoso, Domenico della Rovere, Sanseverino și Orsini. S-a spus că banca Spannocchi, în care Borja își ținea mare parte din avere, ar fi fost aproape de faliment după conclav din cauza vitezei cu care a trebuit să facă plăți. Unele surse spun că regele Carol al VIII-lea al Franței pregătise 200.000 de ducați (plus 100.000 de ducați de la dogele Genovei) pentru alegerea lui Giuliano della Rovere, deși
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
200.000 de ducați (plus 100.000 de ducați de la dogele Genovei) pentru alegerea lui Giuliano della Rovere, deși mai mulți cardinali altfel coruptibili erau ostili intervenției franceze. Alți istorici consideră că politica a jucat un rol mai mare în cadrul conclavului decât mita, rivalitatea personală între Giuliano della Rovere și Ascanio Sforza (care se întâlniseră să discute viitorul conclave la Castel Gandolfo chiar înainte de moartea lui Inocențiu al VII-lea) a ținut locul mai vechii rivalități între Napoli și Milano, aversiunea
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
deși mai mulți cardinali altfel coruptibili erau ostili intervenției franceze. Alți istorici consideră că politica a jucat un rol mai mare în cadrul conclavului decât mita, rivalitatea personală între Giuliano della Rovere și Ascanio Sforza (care se întâlniseră să discute viitorul conclave la Castel Gandolfo chiar înainte de moartea lui Inocențiu al VII-lea) a ținut locul mai vechii rivalități între Napoli și Milano, aversiunea dintre cele două părți făcând din Borja un candidat viabil. Când Giuliano della Rovere a fost ales papă
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
în 1272. Ștefan al V-lea a murit la câteva luni după acest eveniment și ca urmare a izbucnit un război civil între diferitele clanuri rivale, care încercau să obțină controlul asupra regelui minor și prin acesta asupra regatului. Un conclav al liderilor spirituali și seculari maghiari și cumani (mama lui Ladislau era fiica unui lider cuman colonizat în Ungaria centrală după invazia mongolă) l-au declarat major pe Ladislau în 1277, dar tânărul monarh nu a reușit să-și întărească
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
jucat un rol și mai mare în Curia Romană. El l-a susținut pe Cardinalul Antonio Zapata y Cisneros, a servit un prim mandat de ambasador al Spaniei pe lângă Sfântul Scaun (1616-1619), a participat la Sfântul Oficiu, a participat la conclavuri papale în 1621 și 1623, și a avut posturile de Camerlengo (șambelan) al sfântului colegiu al cardinalilor (1627-1628) și titlul de Episcop de Albano (1630-1645). Între 1631-1634 el a fost din nou ambasador al Spaniei pe lângă Sfântul Scaun și, la
Gaspar de Borja y Velasco () [Corola-website/Science/330818_a_332147]
-
a devenit episcop cardinal de Albano, păstrând în același timp titlul de la Santa Cecilia. La moartea sa, trupul său a fost înmormântat în Biserica Santa Cecilia din Trastevere. În perioada în care a avut titlul de cardinal, a participat la conclavurile următoarele:
Paolo Emilio Sfondrati () [Corola-website/Science/330339_a_331668]
-
iar fratele său, Giacomo, devenit un episcop. El a fost numit Cardinal de către Papă Ioan al XXII-lea în timpul Consistoriului din decembrie 1327 și i s-a acordat titlul de diacon de Sant'Angelo în Pescheria. El a participat la conclavul papal din 1334, în care Papă Benedict al XII-lea a fost ales și cel din 1342, în care a fost ales Papă Clement al VI-lea. În timpul conclavului din 1342, el a fost șeful cardinalilor italieni care au dorit
Giovanni Colonna () [Corola-website/Science/330354_a_331683]
-
de diacon de Sant'Angelo în Pescheria. El a participat la conclavul papal din 1334, în care Papă Benedict al XII-lea a fost ales și cel din 1342, în care a fost ales Papă Clement al VI-lea. În timpul conclavului din 1342, el a fost șeful cardinalilor italieni care au dorit întoarcerea sediul papalității la Romă. În același an, 1342 a fost numit protopop al Bazilicii Sf. Ioan din Lateran. El a fost, de asemenea, canonic al Catedralei Bayeux în
Giovanni Colonna () [Corola-website/Science/330354_a_331683]
-
17 martie 1484. El a intrat în Roma pe 23 august același an, la doar câteva zile după moartea lui Sixtus. Ceremonia oficială de numire nu a avut loc și unii cardinali au exprimat obiecții la participarea sa în viitorul conclav. Datorită intervenției cardinalului Rodrigo Borgia cu toate acestea, Ascanio a fost primit cu drepturi depline de cardinal și a contribuit la alegerea lui Giovanni Cybo ca Papa Inocențiu al VIII-lea. Sforza a fost administrator al Novara din 25 octombrie
Ascanio Sforza () [Corola-website/Science/330357_a_331686]
-
cu inferiorii săi. Sforza a fost numit administrator al Scaunului din Cremona, la 28 iulie 1486 și a ocupat acest post până la moartea sa. El a devenit, de asemenea, administrator al Scaunului din Pesaro în 1487 până în mai 1491. În Conclavul din august 1492, după ce nu a reușit să obțină tiara papală pentru sine, Ascanio a promis votul său lui Rodrigo Borgia, în schimbul titlului de vicecancelar al Curiei Romane. Acesta din urmă a fost ales la tronul papal, parțial din cauza lui
Ascanio Sforza () [Corola-website/Science/330357_a_331686]
-
Ioan, și totodată și un număr de membrii ai Cavalerilor Sfântului Lazăr. După primirea pălăriei de cardinal, în 1489, fiind numit cardinal diacon de S. Adriano, a fost numit și Legat "a latere" a întregii Asii. Nu a participat la conclavul papal din 1492, în cadrul căruia a fost ales Papa Alexandru al VI-lea. Papa Alexandru al VI-lea a eliminat custodia lui prințului Cem de sub tutela cardinalului, în anul următor, 1495, Papa acordându-i Cardinalului d'Aubusson titlul de "Generalissimo
Pierre d'Aubusson () [Corola-website/Science/330407_a_331736]
-
a fost întrunirea cardinalilor pentru alegerea succesorului papei Benedict al XVI-lea în funcția de episcop al Romei și papă al Bisericii Catolice, după ce acesta s-a retras din funcție în data de 28 februarie 2013. Conclavul s-a fost desfășurat în Capela Sixtină între 12-13 martie 2013. Numărul cardinalilor întruniți în conclav a fost de 115. Alegerea noului papă necesită o majoritate calificată de două treimi. Conclavul a fost prezidat de cardinalul cu drept de vot
Conclavul din 2013 () [Corola-website/Science/328684_a_330013]