278 matches
-
evoluția procesului de pace din Orientul Mijlociu, în baza unei cercetări realizată prin anchetă 1004 și studiu de documente 6.1. Perspective asupra procesului de pace din Orientul Mijlociu. Puncte de vedere oficiale și neoficiale privind soluționarea crizei israeliano-palestiniene Ideea acestui subcapitol concluziv a rezultat din dorința de a realiza o radiografie a nivelului de percepție asupra conflictului israeliano-palestinian, respectiv de a identifica modalități concrete de soluționare a acestuia. Având în vedere aceste considerente, am apreciat că pot realiza această investigație pornind de la
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
abilitățile necesare și suficiente în medierea/soluționarea crizei israeliano-palestiniene și deși numai un singur respondent s-a raportat la UE ca fiind un plătitor și nu jucător (payer not player), în esență comentariile celorlalți intervievați au condus către aceeași nuanță concluziv pesimista. În pofida faptului că acest conflict israeliano-palestinian excede cu mult problematică palestiniană (după cum remarcă Dl. Prof. Steinberg),1097 fiind unul din cele mai dificile conflicte etno-naționalo-religioase din perioada modernă, nu împărtășesc punctul de vedere exprimat de Dl. Daniel Pipes, potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
neorealismul a oferit un mod de a reapropia majoritatea cercetătorilor în spatele unei fațade științifice mai neutre. Acum, odată cu profesionalizarea crescîndă a disciplinei relațiilor internaționale, aceasta s-ar putea afla pe calea reunificării metodologice, dar, așa cum vom vedea în această secțiune concluzivă, cu prețul fragmentării realismului. Mai ales unul dintre scopurile majore ale realismului este dat deoparte, anume cel de a lega practica istorică de viziunea asupra lumii a politicienilor și cercetătorilor din zilele noastre. Discursurile celor care se ocupă de politica
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
expresie la nivelul elementelor de relație și cu ancoră în presupozițiile comune jurnalistului și cititorilor. Aparținând, sub aspect morfologic, clasei adverbelor și conjuncțiilor (incluzând locuțiunile aferente), conectorii textuali contribuie sub raport logico-semantic la stabilirea de relații variate: aditive, comparative, condiționale, concluzive ș.a. La nivelul arhitecturii transfrastice a articolelor eminesciene, remarcăm drept definitorii: organizarea simetrică a propozițiilor, frecvența ridicată a intercalărilor în interiorul frazei, cultivarea paralelismului sintactic și utilizarea inversiunilor topice. Fiecare dintre tipurile de texte cultivate de jurnalist (cronică dramatică, revista presei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu bănaturi, la mijloc pară de foc.", IX, 195; "vorba țiganului: ce-mi pasă mie că trăiește toată lumea, dacă mor eu.", IX, 499), fie prin încadrare diacronică a faptului particular în dimensiunile experienței și atitudinii colective, contextul paremiologic având valoare concluzivă ("Știut este: satul arde, baba...", IX, 129; Așadar sempre avanti! Ce dracu, ori caftan pân-în pământ ori ștreangul de gât.", IX, 119). Eminescu se detașează însă de model și sparge tiparul locuțiunii românești, al citatului savant sau al construcției
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
181 3.3. Schiță a strategiilor generale ale postmodernismului / 186 3.3.1. Logos-ul disprețuit / 187 3.3.2. Postmodernism și stil / 188 3.3.3. Filosofie sau literatură? / 190 3.3.4. Poetica postmodernismului / 199 3.4. Buclă concluzivă / 201 Partea a II-a. Cazul Baudrillard / 205 Capitolul 4. Baudrillard și postmodernismul / 207 4.1. De ce Baudrillard? / 207 4.2. Influențe / 211 4.3. De la modernism la postmodernism / 215 4.3.1. Explorarea modernității / 217 4.3.1.1
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
multiple posibilități) se poate înscrie ca o altă valență a scriiturii postmoderne. Aceste proceduri pot fi ușor detectate în scrierile filosofilor postmoderni, în special ca o consecință a refuzului discursului totalizator și a structurii ascunse a sensului. 3.4. Buclă concluzivă Ceea ce pare a caracteriza societatea contemporană este creșterea vertiginoasă a vitezei în toate domeniile de activitate, complexitatea relațiilor și a schimbărilor care instituie un ritm alert vieții în general. Dacă lumea exterioară ne bulversează prin rapiditatea cerințelor și a răspunsurilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
concluzii, a lui Boissier și a lui D'Elia, privite cu mai multă profunzime, includ fără îndoială și o mare parte de adevăr și noi niciodată nu am putea sublinia acest lucru cu mai multă forță și claritate. Acestei anticipări concluzive a noastre nu i se poate contrapune nicio altă afirmație ovidiană, care să fie de-a dreptul la antipozii celor discutate până în acest moment: potrivit acesteia din urmă, Arta poetului nu ar avea nicio legătură, sau aproape niciuna, cu exilul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
produce încă pusee indicibile de extaz), din această scurtă experiență am reținut ce era de reținut (nicicum eventuala convertire), adică energia frumos orientată, încă din adolescență, către un scop, un reper, fie ele și religioase. Nu pot, într-un subsidiar concluziv, să nu pun această infimă formă de toleranță, de permisivitate confesională, alături de vizita Papei în România, ca gest civilizat și mărinimos al Ortodoxiei noastre aflată, din nou, pe un început de făgaș normal. Și astăzi, în trecerile mele prin scuarul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ani, Jacqueline, trăgîndu-și un glonț în tîmplă, Dora Maar, amanta ce-l idolatrizase, murind curînd în mizerie, în mijlocul pînzelor Lui, pe care refuzase să le vîndă, să fie numai ale ei. Etc. etc. Urmărind momentele naufragiului, Marina avea să noteze concluziv în cartea ei: "Ar trebui ca și eu să fiu printre aceste victime. Dacă mă aflu încă aici, este datorită furiei de a trăi și de a lupta cu un bunic la care eu visam. Și care nu era aici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
etice, sociale și chiar familiale, pentru a nu lăsa loc decât sentimentelor egoiste în legătură cu necesitățile imediate (alimentație, tutun). Se observă foarte adesea un sentiment de nemulțumire pentru tot ce este nou, stări de anxietate și avariție"141. Chiar în sumarul concluziv al lucrării autorul insistă: "Patogenia demenței senile este aceeași cu a bătrâneții". Ca substrat biologic și anatomopatologic autorul menționează ipoteza unei intoxicații cu produse de dezasimilare. Tiroidele au un aspect hiperfuncțional (atrofia veziculelor, scleroza). Suprarenalele au un aspect hiperfuncțional. Testiculii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
discuțiilor spre studii empirice și demonstrarea cu exemple concrete a modurilor în care populismul poate fi o amenințare și/sau un remediu pentru democrație. Capitolele acestui volum oferă o bază solidă pentru o asemenea analiză. Prin urmare, în acest capitol concluziv, facem un prim pas în acest sens, cu scopul de evaluare și regândire a relației ambivalente dintre populism și democrație. Vom pune accent mai ales pe identificarea aspectelor care, pe de o parte, ar putea apărea doar în anumite contexte
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
aspecte ale relației dintre populism și democrație trec dincolo de particularitățile regionale. De pildă, forțele populiste promovează întotdeauna repolitizarea anumitor subiecte, care, fie intenționat, fie neintenționat, nu sunt abordate de establishment. În concordanță cu acestă perspectivă trans- și intraregională, acest capitol concluziv este elaborat pe baza celor opt studii de caz din volumul de față și este împărțit în trei subcapitole. În primul subcapitol ne îndreptăm atenția spre conceptele și ipotezele dezvoltate în cadrul teoretic al Capitolului I, pentru a le evalua validitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sentiment al ridicolului 14. Marele humor Capitolul al III-lea: Ironie și Humor 15. Satira 16. Ironia 17. Ironia artistică 18. Ironia ca formă a humorului Capitolul al IV-lea: Principalele forme ale humorului 19. Marele humor ca sentiment total concluziv 20. Superioritate și noblețe sufletească 21. Melancolie și nostalgie 22. Simpatie 23. Premisele intelectuale ale marelui humor Capitolul al V-lea: Tragic și humor 24. Comedie și tragedie 25. Humorul ca tip vital 26. Ipohondria (Acedia) 27. Humorul lui Shakespeare
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lucrulsuprem îl constitue autonimicirea în fața Domnului 40. O examinare a acestei concepții definitive a lui Kierkegaard despre humor va fi întreprinsă mai jos, în capitolul "Tragic și humor". CAPITOLUL IV PRINCIPALELE FORME ALE HUMORULUI 19. Marele humor ca sentiment total concluziv Sentimenetele individuale care vor produce ulterior, reunite, un sentiment total, pot proveni din direcții extrem de diferite. În legătură cu aceasta, este de mare importanță mai ales ca în atîtea alte locuri relația dintre autoafirmare și dăruire. Astfel, humorul capătă altă tonalitate cînd
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în domeniul psihologic, într-o situație similară cu aceea în care ne aflăm în fața tuturor formațiunilor totale din natură 43. Marele humor, așa cum încerc să-l descriu aici, are o posibilitate cu totul aparte de a fi un sentiment total concluziv. Ne lipsesc încă cercetări psihologice pătrunzătoarea ale diferitelor sentimente totale posibile, ce au drept scop să dea unei perioade din viață, ori poate unei vieți întregi, un caracter concluziv. Descrierea și analiza unui singur sentiment total nu pot face dovada
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o posibilitate cu totul aparte de a fi un sentiment total concluziv. Ne lipsesc încă cercetări psihologice pătrunzătoarea ale diferitelor sentimente totale posibile, ce au drept scop să dea unei perioade din viață, ori poate unei vieți întregi, un caracter concluziv. Descrierea și analiza unui singur sentiment total nu pot face dovada că acela ar trebuie să fie cel mai important sau cel mai nobil. Vreau doar să atrag atenția asupra a ceea ce am numit marele humor și să cercetez condițiile
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dovada că acela ar trebuie să fie cel mai important sau cel mai nobil. Vreau doar să atrag atenția asupra a ceea ce am numit marele humor și să cercetez condițiile ce-l fac potrivit pentru a fi un sentiment total concluziv. El se naște prin trăirea contradicțiilor vieții, prin conflictul dintre sentimentele individuale, cu colaborarea gîndirii și năzuinței spre un scop ce este păstrat de-a lungul timpului cu energie și fidelitate. Și are posibilitatea de a-și menține receptivitatea pentru
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
început ca scop, eventual ca unul final, ce limita orizontul dorințelor noastre, poate căpăta importanță ca mijloc în vederea unui țel și mai îndepărtat. Dar atunci, cum putem descoperi o valoare fundamentală absolută, pe care să se poată construi o evaluare concluzivă? Și este oare indiscutabil că toate valorile individuale vor putea fi măsurate cu acesta, chiar dacă am găsi un criteriu ultim? În al doilea rînd, valorile și realitatea nu coincid. Conceptul de valoare se naște în cadrul lumii psihice, dar pare să
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
diferite științe au ridicat, în diverse perioade, pretenția de a fi unica sau suprema știință. Astfel, pentru Hobbes, fizica însemna totul, pentru Moleschott chimia, pentru Hegel logica, pentru Bergsen biologia vitalistă, în timp ce pentru Leibniz și Lotze o concepție despre lume concluzivă nu se putea obține, în general, decît aplicînd analogiile psihologice la existență. Humoristul privește, în concepția sa despre lume, chiar și conflictele ce se nasc între diferitele tentative de a interpreta existența pornind de la una din laturile ei individuale, ca
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a spune inefabilul. Gluma capătă totuși un caracter de melancolie, pentru că se simte în ea mereu o contracdicție datorată faptului că ceea ce este mare e legat atît de frecvent de ceea ce e micși că nu reușim să găsim un cuvînt concluziv privind miezul vieții și condiționările acesteia. În spatele ironiei și al melancoliei va sta o mare resemnare, uneori mai mult practică, alteori mai degrabă contemplativă cînd amară, cînd curajoasă". În ce mă privește, m-am obișnuit să consider marele humor ca
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se îmbină în așa chip, încît numai fi separate, fiecare pentru sine. Tonalitatea contopirii sau legea de organizare decid acum în ce mod reacționăm la o nouă trăire. Subzistă mai ales o primejdie în orice rezultat obținut, în orice satre concluzivă, fie că are mai mult caracteristica sentimentului, fie pe aceea a cunoașterii.În loc să fie considerată ca un punct de vedere pentru o nouă orientare și o nouă activitate, o astfel de stare devine cu ușurință o încheiere pentru viață și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
e lagat de anumite condiționări istorice, este limpede că atunci cînd dispar acele condiții a trebuit să treacă și vremea sentimentului. În conformitate cu concepția problemei religioase pe care am dezvoltat-o în lucrarea mea despre filosofia religiei (și, ulterior, în capitolul concluziv din Der menschliche Gedanke), Chestiunea decisivă în ce privește filosofia religiei este tocmai aceea dacă va continua să existe mereu posibilitatea imboldului și sentimentului religios, după ce s-a renunțat la valabilitatea științifică obiectivă a reprezentării religioase. Metoda istorico-psihologică o înlocuiește aici pe
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
-l supraestimase. După părerea sa, humorul n-ar trebui să fie autocrat. În cele spuse pînă aici, nici eu nu m-am arătat orb față de îndoielile pe care le poate acoziona, întrucît am relevat primejdiile oricărui sentiment total cu caracter concluziv. Dar prin cercetarea raporturilor în care se află humorul cu înțelegerea, cu tragicul și cu acțiunea, am încercat să demonstrez că propria natură a humorului rezultă anumite limitări, ce n-au nicidecum nevoie să vină din afară. A fost ideea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
filosofică, H. Höffding ar fi răspuns, foarte probabil, că aceasta era una de amendare critică, în spirit neokantian, a tendinețlor pozitiviste. El credea sincer în unitatea și legitatea lumii, fără să-și facă o dogmă sau să propună vreo concepție "concluzivă" despre lume deoarece la asta ne obligă adevărul că nu vom cunoaște nicicînd decît doar o parte și nu întreaga existență, aflată într-o permanentă devenire. În sinteza pe care am tentat-o acum cîțiva ani despre Humor, principalele repere
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]