30,218 matches
-
dumnezeu prin darul divin al nemuririi, conferit ca răsplată pentru ascultare și supunere, nu prin separarea sufletului de trup și înălțarea sa spre tărâmul divin. După Teofil, eșecul lui Adam de a se dezvolta până la maturizarea divină deplină nu a condamnat întreaga specie umană. Dumnezeu, prin darul slavei, le-a conferit celor care i se supun nemurirea pe care prima ființă umană o pierduse. Pentru că „Dumnezeu ne-a dat o lege și porunci sfinte, care pot mântui pe om dacă le
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
va fi călăuză?/ Căci pînă-n Hades chiar nimeni n-ajuns-a cu nava cea iute!" (10, 501-2). Trecerea-dincolo a lui Apolodor nu este o katabasis, ci o anabasis. Tîlharul din Connecticut reușește să-l înhațe pe pinguinul călător, iar șefii Ku-Klux-Klan îl condamnă la pedeapsa capitală prin expulzare în cosmos. Apolodor ajunge astfel pe Lună la bordul unei rachete. Faptul este extraordinar, incredibil, nemaivăzut. Semnificația ieșită din comun a întîmplării este subliniată apăsat de poet, care găsește de cuviință să-i închine eroului
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
politice, acesta e îndreptățit. Comunicatul îi viza pe liberali, care s-au solidarizat cu Patriciu, protestînd împotriva abuzurilor Parchetului. Băsescu nu-i putea aplauda pe liberali, de la Cotroceni, fiindcă asta ar fi însemnat că încurajează cînd e la putere ceea ce condamna în opoziție. Poate că totuși Băsescu ar fi trebuit să adauge în comunicatul său că și Justiția are datoria să-și facă treaba corect. Liberalii, partid de guvernămînt, puteau găsi altă cale pentru a-și face public sprijinul față de Dinu
Țara lui Ilie Botoș by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11662_a_12987]
-
crimei și încercam să aflăm mai mult despre Holocaust, despre ce s-a întîmplat într-un spațiu al morții, al exterminării, despre ce simțeau sau ce visau oamenii acolo. Era și un soi de fugă față de realitatea în care eram condamnați să existăm. Fuga prin citit, prin dialog, prin vis, evadarea în lumi, în spirit. N-am să uit un pasaj din Mai este oare acesta un om? al lui Primo Levi, tradus recent la Polirom, în care acesta încearcă să
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
dumnezeu prin darul divin al nemuririi, conferit ca răsplată pentru ascultare și supunere, nu prin separarea sufletului de trup și înălțarea sa spre tărâmul divin. După Teofil, eșecul lui Adam de a se dezvolta până la maturizarea divină deplină nu a condamnat întreaga specie umană. Dumnezeu, prin darul slavei, le-a conferit celor care i se supun nemurirea pe care prima ființă umană o pierduse. Pentru că „Dumnezeu ne-a dat o lege și porunci sfinte, care pot mântui pe om dacă le
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
între timp, adversar al regimului nazist, el îi informase pe sovietici despre iminența atacului german. Iar ulterior, când ralierea sa la cercurile opoziționiste a fost descoperită și de autorități, a fost arestat, judecat de un Volksgericht (Tribunal al poporului - n.n.), condamnat la moarte și, la 20 noiembrie 1944, executat în sinistra închisoare de la Plötzensee. ichifor Crainic justifica, însă, speranțele investite (ăsta-i cuvântul, nu?) în dânsul. Publicistica lui din anii care au urmat o atestă cu prisosință. Și, numit, la 27
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
la cele mai josnice pasiuni și rari sunt acei cari au răspuns prin desinteresare și sentimente nobile chemării ce li se adresa. Morala societății e garantată de coduri cari pedepsesc omorul, furtul și înșelăciunea. N-ar trebui oare să se condamne astfel și rapacitatea colectivă? De ce n-am decide că fericirea este condiționată de sinceritate, înțelegere, ascultarea legilor morale? N-am simplifica oare multe probleme și n-am da un scop anumit vieții spre fericirea tuturor? Dar ceea ce expun aici sunt
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
din urmă, ne plimbă, aici, și printr-o altă lume, a celor care și-au construit, din date (biologice, nu sociale) mai puține, o altă "normalitate", restrînsă. Ei sînt "copiii unui Dumnezeu mai mic". Copii suferind de paralizie cerebrală, oameni condamnați la negru, jucîndu-se neîncetat de-a baba oarba, locuitori ai "țării B (bătrîni și bolnavi)". Adică toți cei de care nu (mai) vrem să știm... Urmează, la rînd, cei care nu vor să știe de noi și de regulile noastre
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
strategia înălțimilor și a duratelor, ci plonjarea în abisul timbralității, propensiunea pentru cutele cele mai mărunte de pe anvelopa sunetului. Din păcate însă, mulți compozitori au fost înghițiți de acest abis coloristic ori au rămas cusuți între aceste cute cromatice, fiind condamnați la grea recluziune. Iar muzica lor la asfixie. Incontestabil, timpul s-a comprimat în așa măsură încît, poate de frică, poate din inconștiență, pentru a nu fi ajunși din urmă, urmăriți sau imitați (?), compozitorii au lansat mode una după alta
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
pornografie? Din moment ce mai toți marii scriitori au încercat marea cu degetul publicînd cărți pentru "ulița din spate", de ce nu s-ar strădui și critica să descifreze misterul acestor cărți pe care (mai) toată lumea le citește acasă, în tihnă, și le condamnă cu neostoită indignare în fața publicului. Spiritul tot mai dezinhibat al scriitorilor de ultimă generație pretinde o altfel de abordare din partea criticii. Ea trebuie să-și adapteze metodele la lumea în care trăim și la problematica ei. Nu prea știu să
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
al patimilor ascunse în suflet. Dacă cineva suferă vreo scurgere în timpul somnului trebuie să se învinuiască pe el însuși, adică nepăsarea și lenea, pentru că, după Sfântul Ioan Casian, scurgerile naturale au loc o dată la câteva luni188. Scrierile duhovnicești răsăritene nu condamnă, ca fiind patimi, ispitirile din timpul somnului, dar avertizează că ele sunt semne ale alipirii noastre puternice de cele lumești, trupești și materiale 189. Scurgerile, care se produc fără voie, sunt consecința a trei cauze: prea multa mâncare, lipsa de
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
patriei socialiste. în 1975 în ziua când să se pronunțe sentința Camil Demetrescu, având o experiență bogată în materie, s-a prezentat la tribunal și cu o lădiță cu lucruri personale; și a avut dreptate, deoarece președintele completului l-a condamnat la zece ani de pușcărie. Apoi însă a urmat o scenă la care nu se aștepta, o scenă demnă de teatrul absurdului: toată lumea s-a retras, condamnatul rămânând singur în sala de judecată. După un timp apare un măturător; când
Absurdul și grotescul unui sistem by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11783_a_13108]
-
teatrul absurdului: toată lumea s-a retras, condamnatul rămânând singur în sala de judecată. După un timp apare un măturător; când l-a văzut în sală pe Camil Demetrescu l-a întrebat sec: "ce cauți aici?"; "aștept să mă aresteze, sunt condamnat"; "du-te domnule acasă" a urmat replica omului muncii socialiste. Camil s-a conformat și s-a mai plimbat nestingherit vreo două săptămâni prin București. Apoi a fost arestat. A fost reținut scurtă vreme la București, cred că la Jilava
Absurdul și grotescul unui sistem by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11783_a_13108]
-
of consciousness". Oricum, nici Woolf, nici Potter nu cred în măsurătoarea unei adaptări în funcție de fidelitatea față de original. Regizoarea afirma într-un interviu că o ecranizare care se comportă ca un sclav față de roman, care încearcă să-i dea viață, e condamnată să plictisească spectatorul, cel puțin din punctul de vedere al scenariului. Woolf, care a fost contemporană cu începuturile producției cinematografice, era de părere că filmul nu poate trăi de pe urma literaturii, pentru că, fiind un mediu sincretic, are la dispoziție nenumărate simboluri
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
totodată întreaga avere. Calman permite familiei Iampolsky să continue a locui în conacul moșiei, chiar și după amnistierea contelui și întoarcerea sa. Helena, fiică a contelui, prietenă cu Miriam-Lieba. Lucian, fiu al contelui, sosit în ascuns la moșie, deși fusese condamnat în contumacie la moarte, ca participant și el la răscoală. Miriam-Lieba s-a îndrăgostit de dânsul. Ioheved și Șeindl, alte fiice ale lui Calman Iacobi. Întâlnirea Helena și Miriam-Lieba patinau într-o după-amiază pe lacul înghețat al moșiei, când, deodată
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
poate fi o expresie a slăbiciunii, omul poate minți din rușine, din teama de pedeapsă. Faptul că minciuna a căpătat, în limbile moderne, accepțiunea de manipulare a adevărului într-un sens pervers. Nu trebuie să minți, spunea și Kant, care condamnă în mod absolut minciuna, nici dacă minciuna ta ar scăpa un om nevinovat de la moarte. Un text de o extremă sinceritate intitulat Să minți! își asumă Gabriela Melinescu. Spune ea, și demonstrează convingător: "Pentru cel care minte și e conștient
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
Fenomenul - recunoscut și comentat chiar de criticii muzicali și de public - merită însă mai multă atenție, pentru că pune în discuție o chestiune lingvistică neglijată sau chiar evitată conștient în cultura românească. Varietățile regionale ale limbii române au fost minimalizate și condamnate la dispariție de teoriile și programele educative centralizate în jurul "limbii literare unice"; trăsăturile dialectale din operele unor scriitori importanți din trecut au fost puse sub semnul "popularului" și rezolvate prin glosare. E drept că nici nu s-a dezvoltat la
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
caz cu totul special în spațiul artei rom�nești, pe care doar vecinătatea lui Br�ncuși sau, mai curînd, o anumită convergență a operei lor, ca să ne referim doar la reperele imediate, îl salvează din excesiva singurătate la care părea condamnat prin însuși metabolismul subtil al gîndirii sale și îl plasează într-o tipologie artistică din ale cărei resurse s-au hrănit, mai mult sau mai puțin vizibil, nenumărate energii ale artei europene și din care au derivat tot atîtea aspirații
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
și tristețe care apoi se pierde, fiindcă vorba și cîntul nu mai reprezintă același lucru. Viața practică nu permite această suprapunere. E privilegiul nașterii de a se desfășura melodic. Iată de ce am numit-o Cecilia, după sfînta protectoare a muzicii, condamnată la moarte prin sufocare în propria ei baie și decapitată abia după trei tentative nereușite ale soldatului roman care a lăsat-o să agonizeze trei zile încheiate. Dăm nume ca să exorcizăm. În 1972 m-am căsătorit cu cea de-a
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
memoriei lui Nizan, un prieten din tinerețe al scriitorului, învinuit de dezertare, șeful secției de agitație din Comitetul Central era Roger Garaudy, un pretins erudit, care mai târziu va trece de la comunismul ultraortodox la fanatismul islamic. A ajuns să fie condamnat la tribunal pentru afirmații rasiste în conflict cu legea. Pe o pagină întreagă a unui ziar de mare tiraj el a demascat atunci cu delicii de pamfletar pe un „fals profet”, un stâlp al diversiunii. Ținta era Jean-Paul Sartre. Un
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
sunt interesați de trecutul țării și nici de nenumărații care au suferit. Statistic, este foarte puțin probabil ca nimeni dintre apropiații acestora să nu fi fost și victime ale fostului regim. Aforismul filozofului George Santayana: “cei care uită trecutul sunt condamnați să-l repete” se poate adeveri. La Moscova, la sărbătorirea unui “7 Noiembrie” recent, cu ocazia aniversării Revoluției bolșevice, rebotezata astăzi „Ziua reconcilierii și înțelegerii“, au defilat fluturând steaguri roșii un numar de comuniști bătrâni, publicul rămânând indiferent. Cu acea
Relatia ales-alegator: o incompatibiliate? (Ajutor nesolicitat pentru cei care ajung la putere). In: Editura Destine Literare by Claude Matase () [Corola-journal/Journalistic/75_a_303]
-
fixat de creațiile și de autorii supuși revizuirilor, în dorința de a-i minimaliza și jigni pe operatorii acestora? Mai afirmă dl Guțan cu învederată contrarietate și cu aceleași acuze umorale: “Călinescu, Sadoveanu, Arghezi, Preda, Nichita Stănescu sînt judecați și condamnați în contumacie, cum se spune, fără ca întregul lor dosar - opera în totalitate - să fie adus în instanța cercetării critice cu metode oneste și cu instrumente corecte”. După știința noastră nu s-a întîmplat așa-ceva. Acești scriitori fără discuție importanți
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
fandacsia-i gata... Am mai văzut, tot în pachetul “sprijinit de CNC”, un film de 39 de minute, care ar fi meritat să fie un lungmetraj de debut: Visul lui Liviu, de Corneliu Porumboiu. Liviu e “un tînăr al zilelor noastre”, condamnat la sărăcie, bișniță și promiscuitate, un tînăr care, “din cînd în cînd”, se gîndește că “putea să nu se nască”, și care, “încet încet”, simte că începe să nu-i mai pese de nimic. Din modul în care știe să
Restanțe și invazii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12988_a_14313]
-
de civism sau de etică nimănui, să diabolizez pe cineva, nici să excomunic ereticii sau să fiu un gardian al templului care deține cunoștințe superioare. Nu a fost în intenția mea de a emite judecăți de valoare sau de a condamna pe cineva - ad hominem - nici chiar pe informatori. Știam că au fost oameni condiționați, șantajați, speriați, supuși unor presiuni morale, sociale ori au fost ispitiți pentru obținerea unor interese materiale. Și în special, le cultiva orgoliul! Ținînd cont de toate
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
în Internaționala? Orice ai face, chiar dacă îți dai foc, este greu să miști opinia publică românească. Cine își mai amintește de studentul Liviu Babeș care și-a dat foc pe pista de ski de la Brașov? Judecătorul militar care l-a condamnat pe tatăl meu la opt ani închisoare, Gheorghe Șerbănescu, a fost ridicat în gradul de general pe timpul cînd M. Ionescu-Quintus era ministru de Justiție. Vasile Ciolpan, comandantul închisorii de la Sighet, a fost de două ori înaintat în grad și era
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]