414 matches
-
a Ucenicului. Într-o tăcere vrăjită l-au urmărit pe Donald Trump al Turciei ivindu-se din spatele perdelelor strălucitoare de satin ale unui birou spațios ce avea o vedere minunată spre Podul Bosfor. După ce a aruncat o privire rapidă și condescendentă celor două echipe care Îi așteptau ordinele, omul de afaceri le-a anunțat sarcina pe care aveau s-o primească. Fiecare echipă a fost instruită să proiecteze o sticlă de apă minerală, să găsească o cale de a produce nouăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
clar că nu-i plăcea ideea. Nu semăna cu ceilalți muritori. După atâta timp În Hollywood, probabil că nu mai credea În urmările filmelor de succes, și cine l-ar fi putut Învinovăți? — Dar e reversibilă, adăugă Matthew, simțind distanța condescendentă bruscă. Nu-i plăcea prea tare subiectul. — Povestește-mi mai multe despre tine. Kitty deschise ochii, se Întoarse spre el și Îl privi ciudat. Nu știa dacă să-i spună adevărul, dar nici nu-l putea minți. Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
uz, element fluctuant, instabil, subiectiv prin excelență, se situează prea jos sau prea sus în raport cu valoarea de schimb, Și dacă se întâmplă așa, ce faceți, întrebă Cipriano Algor ca să se afle în treabă, la care subșeful răspunse pe un ton condescendent, Dragă domnule, presupun că nu așteptați să vă dezvălui secretul albinei, Mereu am auzit că secretul albinei nu există, că e o mistificare, un fals mister, o fabulă care a rămas de inventat, o poveste care ar fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și „exasperat” al tînărului Geo Bogza, afin freneziei experiențialiste a lui Mircea Eliade. „Taxat” la rubrica de „revista revistelor“ pentru un atac dur la adresa lui Tudor Arghezi, tînărul Constantin Noica va fi și el găzduit la Contimporanul cu un scurt și condescendent comentariu despre mutarea la București a revistei Viața românească, apoi cu o recenzie elogioasă despre Isabel și apele diavolului a congenerului Mircea Eliade. Recenzia venea să contracareze atacurile din Gîndirea, pledînd - cu solidaritate entuziast-amicală - pentru originalitatea, exotismul și profunzimea problematică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spus... Fără a zăbovi asupra capitolului dedicat „moderaților” (care nu interesează direct abordarea de față), mă voi opri pe larg asupra celui în care este discutată producția „extremiștilor” de la Contimporanul, Punct, 75 HP, Integral și unu. Autorul însuși declară, fals condescendent: „Ne vom interesa, în primul rînd, de scriitorii cari intră direct și exclusiv în mișcarea anarhică. Numai un excesiv simț de obiectivitate și o sforțare de largă comprehensiune ne îndreptățesc să cercetăm așa de larg activitatea lor. Producțiunea unor asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
punea de fapt în evidență ambiguitatea atitudinii călinesciene față de scrierile lui Urmuz. Pe de o parte - atracție, chiar fascinație (dovadă atenția acordată în cadrul a două lucrări „canonizatoare”, dar și promptitudinea recenzării ediției din 1930). Pe de altă parte - atitudine magisterială, condescendentă în aparenta ei „generozitate”. Ceea ce Călinescu „refulează” este tocmai urmuzianismul, dar - după cum se știe - refulatul se întoarce. În plus, cu excepția lui Alexandru George și a lui Tudor Țopa, prozatorii din Școala de la Tîrgoviște (Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
capul” („Un enciclopedist”, Glasul patriei, reprodus din revista Contemporanul, nr. 14, 12 mai 1957, p. 2). Curînd, imaginea lui Urmuz va fi însă repusă în circulația publică prin intermediul cărții memorialistice Măscărici și mîzgălici a lui G. Ciprian (1958). Spre deosebire de tonul condescendent al lui G. Călinescu, fostul coleg și prieten al lui Urmuz îi dedică acestuia pagini afectuos-admirative. Strategie nu lipsită de abilitate. În 1922-1923, Arghezi îl publica pe Demetru Demetrescu-Buzău în Cugetul românesc, uzînd de un procedeu „urmuzian” — plasarea unor texte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zgomot. Fiica lui Îi adresă un zîmbet de copil cuminte și o șterse la etaj. - Ei, cu cine am onoarea? Cu fiica menajerei noastre sau cu fostul ofițer de poliție? PM nu se putea Împiedica să nu fie sarcastic și condescendent, gîndi Marie. Îl cunoștea dintotdeauna, Însă bariera socială și cei zece ani care Îi despărțeau Îi făcuseră să nu schimbe altceva decît cîteva saluturi sau cuvinte banale, deși se Întîlneau regulat. PM o conducea deja pe Marie spre bibliotecă, declarîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
voi. Melissa are un accent de fițe de internat, în armonie cu modul în care își flutură părul spre spate. Londra m-a megadeprimat. — Doamna Geiger a zis că ești avocată la... o mare firmă din Londra. — Îhâm. Îmi zâmbește condescendent. Sunt la Chelsea Law School. Poftim ? Nici măcar n-a terminat dreptul. E studentă la drept. E un copil. Ridic încet capul și-i întâlnesc privirea - dar nu văd nici un semn că m-ar recunoaște. O, ce bine. N-am de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
da. Mi-a distrus toată bucuria cadoului. — Pentru amîndoi, adaugă Kerry, ușor Încrezută. Și pentru unchiul Brian, firește. — Kerry ! spune tata Încîntat. Ești o minune de fată ! — Se spune că e o excursie destul de OK, spune Kerry cu un zîmbet condescendent. Cazare de cinci stele... bucătarul șef are trei stele Michelin... — Nu-mi vine să cred, zice mama. Răsfoiește surescitată broșura. Uite ce piscină ! Și ce grădini ! Felicitarea mea florală zace, uitată, pe hîrtia de ambalaj. Și, brusc, simt că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
răsucește pe scaun spre mine, și simt că-mi ia brusc foc fața. — M-am gîndit că aș putea... Înghit În sec. Aș putea să-l Întreb ce părere are... — Nu te supăra, Emma, spune Connor, cu un zîmbet aproape condescendent, bunicul tău nu prea e În segmentul de public țintă care ne interesează pe noi ! — În afara cazului În care n-a Început de foarte tînăr, se bagă și Artemis În propoziție. Mă fac ca sfecla și mă simt ditamai proasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
băieți, păreți că vă pricepeți. Nu v-am văzut când ați pus Marat/ Sade, dar Philip zice că ați făcut o treabă bună. Îmi amintii că Philip era directorul artistic al teatrului. Tonul pe care vorbea Steve era îndeajuns de condescendent încât să o pună și pe Regină la locul ei; o fi ea Elizabeth Windsor, dar el era director de scenă la teatrul Cross. Era clar cine bătea pe cine aici. Avea acea satisfacție absolută a celui care este convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ce s-ar fi întâmplat dacă ar mai fi întârziat o vreme alături de acel moșulică antipatic. Nu-și răspunse. Doar trase pe dreapta și coborî din mașină... În urma sa, pe bancheta din dreapta, Magicianul mișcă oglinda retrovizoare către el și zâmbi condescendent. Zâmbetul din oglindă aducea a rânjet, gingiile păreau stropite cu sânge, însă nu era nimeni care să vadă imaginea de coșmar și să se sperie corespunzător. În timp ce Detectivul se îndrepta către casă, neluat în seamă de cineva, Magicianul scoase bagheta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
extremiste și neprobate, gratuite, prin care Îi execuți pe cei mai mari poeți români și pe politicienii noștri cei mai de seamă, spunând despre dânșii, În cel mai bun caz, c-au fost niște spirite minore! 4) Fii credincios, blând, condescendent și respectuos cu toți oamenii, cu orice interlocutor, indiferent de vârsta ori de condiția lui socială sau culturală! 5) Renunță, o dată pentru totdeauna, la rușinoaseleți procese de reabilitare și la Încercările de publicare, sub ăștia, a scrierilor tale literare de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
așa-zisei revoluții române a fost intoxicarea cu informații false (despre genocid, „teroriști”, gropile comune de la Timișoara și cadavrele mutilate etc.). Ziaristul este atât de dezamăgit de ceea ce s-a întâmplat în România, încât cifra indicată a victimelor (689) este condescendentă și falsă. El minimalizează evenimentele din decembrie 1989, considerând că Securitatea a stimulat și tolerat revolta de la Timișoara, argumentele aduse fiind următoarele: 1. deși Securitatea era informată despre existența unor posibili complotiști împotriva lui Ceaușescu, în perioada revoltei și insurecției
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
temător că aceasta ar fi indignată dacă autorul ar nega revolta, circumscriind-o total comploturilor). Acuzând mai cu seamă conspirația externă, Coruț îi incriminează pe ruși, pe americani, pe unguri și pe evrei (Ivan, Sam, Ianoș și Ițic, după cum precizează condescendent autorul). Dacă până în 22 decembrie revoluția este totuși creditată, începând de la acea dată ea este invalidată și văzută ca o piesă de teatru în care România devine o națiune ocupată de „agenturile străine”, „dictatura locală” a lui Ceaușescu fiind înlocuită
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
un om matur, mergând pe picioarele sale, și să aibă un rost în viață. Nu poseda nici o idee despre ce este Ioanide acum, nici măcar nu se interesa, și de fapt nici n-ar fi înțeles, persista deci în ținuta lui condescendentă, ca un învățător informîndu-se de soarta școlarilor săi. În vorbirea sa calmă și bonomă intra o nuanță de comizerație neintenționată, explicabilă prin inocența și prin temperamentul simplist euforic, evident în fața rumenă și mustățile întoarse galic peste buze. - Măi Ioanide, ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nici nu vrea s-audă, se pare chiar că e în contra regimului. Și Gaittany, cu o gingășie exagerată, plecând capul ceremonios, întinse mâna lui Pomponescu și-l concedie în mijlocul străzii, urcîndu-se în mașină, de unde îi mai trimise un salut subtil condescendent. Această aroganță moale indispuse pe Pomponescu, pentru întîia oară în viața sa plantat în drum așa de expeditiv. Pe urmă află cu mult sânge rău că directorul său de cabinet, recomandat de Gaittany, se menținuse și sub noul ministru, în vreme ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de comportament relațional este un teren al răutății rafinate; ceea ce nu îi este dat oricui, fapt de care abuzează ironicii. Ironia este o armă; ca și disprețul, are drept sursă stările sufletești "în care coabitează sentimentul de superioritate și agasarea condescendentă față de aproapele său" (ibidem); ea se întemeiază pe "dorința de a înjosi sau de a ameliora, ea este toxică din punct de vedere relațional în măsura în care face să crească tensiunile și resentimentele fără să aducă o apropiere în căutarea soluțiilor" (idem
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ați acceptat șsă veniți în emisiuneț. Sunteți tineri, frumoși, ne punem multe speranțe în dumneavoastră... Victor Ponta: Mai mult Roberta, în mod sigur. Poziția de inferioritate a femeii politician, stabilită încă de la începutul discuției, este menținută pe parcursul dialogului de atitudinea condescendentă a interlocutorului său. Astfel, încercările Robertei Anastase de a fi asertivă și de a concentra discuția pe idei politice se izbesc de afirmațiile tranșante, apodictice, cu aer de superioritate ale lui Victor Ponta ă multe dintre ele cu potențial agresiv
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
destul de numeros și hotărât să-și vândă scump ficțiunile. Probabil că și riscurile unei atari implicări sunt foarte mari. „Acum va învinge candidatul care va avea un scenariu mai bun”, mi-a mărturisit un sforar al zonei „de centru stânga” - condescendent față de nepriceperea mea - pe un ton misterios și totodată hotărât, de maestru al conspirației și al diversiunii. Aceeași încrâncenare cinică există probabil și la ceilalți, pentru că această forță de muncă s-a răspândit generos pe întreg spectrul politic basarabean: ei
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
sau metaficțiunii, scriitorii fructificând orizonturile de regenerare intrinsecă a artei literare deschise de aceasta. În Antichitate însă, opinia general împărtășită nu acoperea și un sens pozitiv, parodia nu era invocată laudativ. Dimpotrivă, la începuturile sale pare să fi fost privită condescendent de către primii teoreticieni. Iat-o definită drept un gen comic minor, meritând o dezbatere amănunțită cu precădere în ceea ce privește etimologia sa și o prezentare detaliată a practicilor orale, discursive și prin urmare apropiate de retorică a căror haină a îmbrăcat-o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
următor, câțiva scriitori francezi printre care Bouhours, Rapin, Fontenelle sau Saint-Evremond au scos în evidență în numeroase texte superioritatea culturii franceze prin raportare la cea italiană care își pierduse de mult strălucirea pe care a avut-o în Renaștere. Atitudinea condescendentă a acestora l-a împins, astfel, pe Muratori să își scrie tratatul, printr-o încercare polemică de a demonstra că spiritul italian nu este încă mort din punct de vedere cultural. Însă, dincolo de această raportare combativă la contemporanii francezi, scopul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
buni studenți pe care i-am avut. Printre ei și Ștefan din Suceava, care, la tema despre finanțarea economiei și după o foarte rapidă cugetare, mă întrerupe, declarînd că el nu înțelege de ce e nevoie de bănci... I-am răspuns condescendent și foarte "științific". Ulterior, Ștefan a devenit jurnalist pe probleme economice, apoi a plecat să culeagă mere în Irlanda... El a plecat, dar, de cîtăva vreme, îmi revine obsesiv întrebarea lui pe atunci naivă: Totuși, de ce e nevoie de bănci
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
prin salon cu mâinile la spate, ridica bărbia, își țuguia buzele și grăia cu tremur în glas: «Eu cobor din ilustra familie a conților italieni Cavacioni». (Nu putea să pronunțe litera „r” și spunea „v”). Se oprea brusc, ne măsura condescendent, își ferea gâtul de gulerul înalt și scrobit, și continua să viseze cu glas tare la palatele strămoșilor din Urbine. Părea obsedat. Mi-aduc aminte cum, într-o zi, plimbându-se prin salon, repeta cu emfază: «Eu sunt ultimul descendentă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]