6,839 matches
-
Învățământului nr. 84/1995, republicată, art. 9, alin. (1): „Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinților sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia și confesiunea. - La solicitarea scrisă a părinților sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără această disciplină. În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective
Ora de religie din şcolile româneşti – factor al discriminării sau mijloc şi operă culturală a spiritualităţii?!… [Corola-blog/BlogPost/93769_a_95061]
-
întreagă rețea de școli sătești pe teritoriul fostului comitat Sătmar, printre care și localități ce aparțineau de plasa Baia Mare, între ele fiind amintită școala din localitatea Țicău, cu vechime de un an, avându-l ca învățător pe Gabriel Pop, de confesiune greco-catolică. A fost prima școală atestată documentar pe teritoriul comunei. Învățământul în limba română va lua avânt în Transilvania în special după intrarea în vigoare a celebrei “Ratio educationis” (1777) a Mariei Tereza, o reformă ce avea să pună în
CULTURĂ ȘI SPIRITUALITATE LA ULMENI-MARAMUREȘ [Corola-blog/BlogPost/93961_a_95253]
-
învățătorul, fără ca numele acestuia să fie precizat. Se știe astăzi foarte sigur că este vorba de școala confesională greco-catolică, aceasta având o singură sală de clasă. Pentru a-și exprima acordul în legătură cu beneficiile morale ale învățământului confesional, locuitorii români de confesiune greco-catolică din Ulmeni, au trimis o declarație în acest sens episcopului din Gherla, prin protopopul Noțigului, Vasile Gheție. Școala confesională a funcționat la Ulmeni până în anul 1912. Cel mai vechi învățător român din localitatea Ulmeni a fost Cristea Gheorghe ; tatăl
CULTURĂ ȘI SPIRITUALITATE LA ULMENI-MARAMUREȘ [Corola-blog/BlogPost/93961_a_95253]
-
În ce privește violența - temă esențială la Pinter - autorul însuși afirma în 1966: Lumea chiar este un loc extrem de violent, așa că violența din piese e firească. Mi se pare un factor esențial și inevitabil.' Interviul din 1966 conține una dintre foarte puținele confesiuni ale dramaturgului privind violența din viața lui (în afară de mult repetatul episod cu periuța de dinți): îCu toții cunoaștem într-un fel sau altul violența. Eu am cunoscut-o într-o formă extremă după război, în East End, când reveneau fasciștii
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
În ce privește violența - temă esențială la Pinter - autorul însuși afirma în 1966: Lumea chiar este un loc extrem de violent, așa că violența din piese e firească. Mi se pare un factor esențial și inevitabil.' Interviul din 1966 conține una dintre foarte puținele confesiuni ale dramaturgului privind violența din viața lui (în afară de mult repetatul episod cu periuța de dinți): îCu toții cunoaștem într-un fel sau altul violența. Eu am cunoscut-o într-o formă extremă după război, în East End, când reveneau fasciștii
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
al }iganiadei. Gândirea progresistă îi înlesnește o înțelegere foarte actuală a noțiunii de patriotism, care în concepția sa "cere dezinteresare și sacrificii pentru patria întreagă, chiar dacă aceasta stă din mai multe naționalități, pentru binele tuturor, fără distincțiune de naționalitate, de confesiune și de alte câteva diviziuni ce se pot afla într-însa". Râvna sa, memoria fenomenală, ușurința extraordinară în însușirea celor mai diverse limbi i-au conferit o aură legendară, inspirând opere literare și memorialistice. Odobescu descrie în culori vii manifestația
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
o dată, sub presiunea reproșurilor de a fi dezertat din adevărata profesie) asupra condiției de scriitor. Explicînd cum și de ce a ieșit din literatură, prozatoarea face prețioase mărturii (cu atît mai interesante cu cît aparțin unei autoare austere în materie de confesiune) despre felul în care a ales și a practicat profesiunea de scriitor. Născută în 1942, ajunge să scrie relativ tîrziu, în jurul vîrstei de 28 de ani, situîndu-se într-un dialog stimulativ cu un grup de prieteni "fără de care nu aș
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
Pagine 2003). Afinitățile spirituale și prețuirea profundă a traducătorilor față de personalitatea umană și poetică a Anei Blandiana răzbat inclusiv din prezentările din finalul antologiei: traducerea unui eseu al poetei, intitulat semnificativ La poesia, tra silenzio e peccato, apoi o sensibilă confesiune a traducătoarei italiene (Verso una poesia povera) și scurtul dar esențialul studiu semnat de Bruno Mazzoni, cu modestie numit Nota, însoțit de un profil bio-bibliografic cu rol nu numai de prezentare, ci și de recuperare. Căci acesta mi se pare
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
de secretar de redacție, publicat în două volume după 1990, i-a dezamăgit pe toți cei ce așteptau de la aceste pagini, previzibile revelații. Din teama de a nu supăra pe cineva, autorul "îndulcise" asperitățile, pusese surdina. Dar în ciuda prudenței extreme, confesiunile sale au demontat câteva tabuuri și unii dintre cei cărora Bacione le-a rămas, totuși, devotat până la capăt, i-au întors definitiv spatele. A trăit cu frenezie schimbarea din decembrie �89, pe care, bun cunoscător al istoriei, a înțeles-o
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
umană; primejdia unor metafizici și mitologii ce pun ziduri între oameni, etc... Peste două zile mă duc la țară, la "Moară" de la "Chapelle-Anthenaise". Am să stau, o săptămînă sau zece zile. Voi lua cu mine Jurnalul lui André Gîde și Confesiunile Sfîntului Augustin. Cumpărarea acestor două cărți atît de opuse, si a acestor oameni ce nu se pot compară între ei, îmi va fi, cred, revelatoare. (continuare în numărul viitor)
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
epeneag, Bianca și Nicolae Balotă, Mălăncioiu, Marco Cugno, Sanda Stolojan, Roberto Scagno, Al. Paleologu, Breban, Patrice Bollon, Reichman, Zaciu, Cornel Regman... Și Vona, într-un costum gri-argintiu, elegant, ținîndu-l în picioare pe Ion Vartic vreo trei ceasuri, în timp ce-i făcea confesiuni... La Muzeul de Artă - Palatul Bánffi -, pe treptele tocite de piatră, îl apucam automat de cot, să-l sprijin; mi se părea că e fragil, poate chiar de sticlă. A protestat. Așa am învățat că occidentalii sînt veșnic tineri și
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
fie în Castelul regal, ci într-o zonă care să nu confiște semnificațiile evenimentului - Tușnad. Și nu în 1949, 1950 sau 1951, ci în 1952. Imaginarul va confisca mereu amintirile lui Marin Preda, dacă e să ne luăm doar după confesiunile lui Sergiu Filerot (Reîntâlniri, Cartea Rom., 1985, pp.119-125). Dar prietenul mai mare? El ar fi putut fi Moraru, Novicov, Paul Georgescu, dar și Petru Dumitriu, și el în 1952 era în centrul evenimentelor politice, cu opțiuni oficiale energice. Nu
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
oară într-un roman românesc, îi prilejuiește tinerei autoare un pariu dificil, cîștigat cu brio: reprezentarea obscenă, scabroasă uneori a relațiilor sexuale e pusă pe seama unor voci anonime, care se individualizează doar prin discurs. Raporturile imaginare bestiale, mecanice, dar și confesiunea sulfuroasă sau inocentă au ecou în inteligența și luciditatea Andreei, care investighează la rîndul ei în spațiul fără limite al nevoii de dragoste și al puterii cuvintelor și imaginației de a suplini realitatea. Capitolele romanului, purtînd numele zilelor dintr-o
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
cu locatari jegoși, ignari, obraznici, sau despre succese obținute la cozile la carne, își împărtășeau rețete culinare - budinci, sufleuri, prăjituri, plăcinte - schimbau păreri despre toaletele de vară (sau de iarnă), sporovăiau cuminți, cu vocea coborâtă (să nu mă deranjeze!), evitau confesiunile intime ce se opreau la sutiene, furouri și jartiere, o parte dintre ele făceau naveta de zece-cincisprezece ani - adevărate veterane ale căilor ferate - apoi, prin dreptul Chiajnei (mă fascinau aici ruinele unei biserici vechi și părăsite) începeau să adoarmă una
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
pe nimeni, / La o parte! / Altfel s-ar putea să treacă prin voi / și să vă-mbolnăvească de dragoste”.). Oscilația, apoi osmoza mai organică între “semnele chinezești” ale prestidigitației imagistice, adesea îndrăznețe, și formele mai decantate sau mai directe ale confesiunii cu accente reținut-dramatice caracterizează deja aceste prime versuri din care autoarea a eliminat pentru antologia de față unele texte situate de Laurențiu Ulici sub eticheta unui “romanțios oniric”, notând o anumită culoare sentimentală mai puțin temperată, la care am putea
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
asemenea oscilație între “refugiul în creier” și “terapia de șoc” a poeziei scrise “acum / cât creierul sângerează”, adică în momentele în care trăirea dramatică se poate dispensa de “distincția” mai mult sau mai puțin reală a fantazării lirice: joc dintre confesiunea brutală a stărilor de spirit, cu violențe coloristice și deformări ale desenului de substanță expresonistă, și ars combinatoria abil regizată, făcând vizibilă manipularea de la distanța (auto)ironiei cu accente elegiace, angajând atitudini de revoltă (C. Abăluță a făcut trimiteri la
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Rostás. Aș adăuga acestor cărți o alta, ajunsă acum la cea de-a treia ediție, tradusă între timp în engleză și publicată la o editură din America - Vedere din Parfumerie. Dar spre deosebire de celelalte trei titluri, cartea Silviei Kerim e o confesiune pe o singură voce. O confesiune cu intrigă și, poate, în ultimă instanță, cu morală. În fond o poveste scurtă ca poveste, dilatată însă prin trăirea ei în regim de coșmar ani la rînd. E istoria unui om care își
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
alta, ajunsă acum la cea de-a treia ediție, tradusă între timp în engleză și publicată la o editură din America - Vedere din Parfumerie. Dar spre deosebire de celelalte trei titluri, cartea Silviei Kerim e o confesiune pe o singură voce. O confesiune cu intrigă și, poate, în ultimă instanță, cu morală. În fond o poveste scurtă ca poveste, dilatată însă prin trăirea ei în regim de coșmar ani la rînd. E istoria unui om care își iubește casa. Casa se află într-
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
singura exigență a autenticului. Îi recomand lui Teofil Răchițeanu să fie el însuși, nemediat cultural, ne-livresc. Până la urmă s-ar dovedi că jurnalul e și specia cea mai onestă, necum poemele în proză practicate de el pe post de confesiuni. Convorbiri culturale Toma George Maiorescu are o biografie destul de spectaculoasă. Scriitor jurnalist, profesor universitar, el este autorul a peste 30 de volume de proză, publicistică, traduceri. Este membru al Academiei de Științe din New York, Omul Anului în 1990, poet tradus
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
nocivă și apăsătoare. Aproape în fiecare povestire moare cineva, prin urmare, partea a doua a cărții devine, neplăcut, ușor previzibilă. Scrise cu mână sigură, fără pretenții stilistice, adăugăm și aceste proze la delicata literatură a celor veniți dinspre artele plastice. Confesiuni care vindecă frica Demnă de toată atenția și de toate aprecierile colecția Paralelei 45 Școala de la Târgoviște, care (re)editează cărțile celor patru greuceni ai literaturii noastre postbelice. Iată că a venit și rândul lui Costache Olăreanu și chiar cu
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
toată atenția și de toate aprecierile colecția Paralelei 45 Școala de la Târgoviște, care (re)editează cărțile celor patru greuceni ai literaturii noastre postbelice. Iată că a venit și rândul lui Costache Olăreanu și chiar cu prima lui carte, din 1978, Confesiuni paralele, apărută acum cu titlu schimbat. Autorul a ținut să se știe că a scris în acest mic roman întâmplări "absolut reale". Aș zice, însă, parafrazând un celebru dicton, să n-avem încredere în scriitorii târgovișteni nici atunci când fac confesiuni
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
Confesiuni paralele, apărută acum cu titlu schimbat. Autorul a ținut să se știe că a scris în acest mic roman întâmplări "absolut reale". Aș zice, însă, parafrazând un celebru dicton, să n-avem încredere în scriitorii târgovișteni nici atunci când fac confesiuni. Sau mai ales atunci. Situația care declanșează această autobiografie, asistată îndeaproape de ficțiune, avea chiar o semnificație aparte în anul apariției primei ediții. Un tânăr care vrea să se angajeze într-un institut de cercetări, ajuns în fața eternului șef de
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
scriitorii târgovișteni, doar Costache Olăreanu face din această problematică o obsesie publică, netrucată. Majoritatea romanelor lui despre asta vorbesc. Politicul are un rol important. Dovadă și schimbarea titlului (o alegere dificilă, după cum aflăm din Cvintetul melancoliei, un titlu inițial era Confesiunea unui naiv). Întâlnirea are loc după prăpădul din anii '50: " - Adevărul! Ce era adevărul în '51 sau '52?", " - Și ce făceai dumneata prin '52? - Tremuram de frică." Interesant e că, până la urmă, spovedania bizarei și incoerentei mărturisiri, care desface la
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
Cvintetul melancoliei (1984), carte în care apare formulată ideea însăși a portretelor, manuscris pe care, însă, naratorul ne asigură că l-a distrus. Volumul va apărea postum exact cu același titlu: De la Abulius la Zotta. De altfel, despre momentul elaborării Confesiunilor... și a jurnalului Ucenic la clasici (1979), vorbesc destule pagini în Cvintetul..., carte care va apărea ulterior. Toate cărțile târgoviștenilor par publicate anapoda, după un algoritm propriu. Ideea Paltonului de vară (1996) este clar formulată de Mircea Horia Simionescu în
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
de la el învață obiceiurile și numele sălbăticiunilor. Acum se naște simpatia pentru cei "umiliți și ofensați". E mereu încântat de "dumbrăvile de plopi, sălcii și arini", de "câmpia grea de lumină până în pâcla vânătă a munților". Una din cele dintâi confesiuni literare indică primordialitatea vânatului: Căutând a stabili în trecut raportul dintre pasiunea mea cinegetică și primele manifestări literare, găsesc că întâi a fost vânatul și pe urmă a venit literatura". Totuși interesul pentru lectură e foarte timpuriu. Începe cu poveștile
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]