711 matches
-
H. Bonciu, Ury Benador, C. Fântâneru, Mircea Eliade, G. Topârceanu (în ipostază de posibil... „pornograf”), G. Bacovia (statutul canonic), M. Blecher (receptarea critică, pornind de la o teză de doctorat a Adei Brăvescu) și „modelul călinescian”. Urmează o secțiune (Promisiunile literaturii confesive) în care sunt examinate jurnale sau pagini memorialistice ale unor autori de varii calibre: G. Călinescu (ca „defăimător” al genului diaristic), Camil Petrescu, Petre Pandrea, D. C. Amzăr, Deliu Petroiu, N. Steinhardt, George Macovescu, Leonid Dimov, Eugen Barbu, Radu Petrescu
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
Nicolae Scurtu Otilia Cazimir era o natură confesivă și avea disponibilitatea să scrie, asemenea prozatoarei Constanța Marino-Moscu, câte zece epistole pe zi, pe care, apoi, le trimitea în cele mai îndepărtate locuri din România. Bibliografia poetei, prozatoarei, traducă- toarei și memorialistei Otilia Cazimir (1894-1967) însumează și un impresionant
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
cărți ce cuprind documente de istorie literară. Altele, cele mai numeroase, se află în biblioteci și arhive publice și particulare, care așteaptă să fie cercetate și publicate după normele occidentale de restituire filologică și științifică. Otilia Cazimir era o natură confesivă și avea disponibilitatea să scrie, asemenea prozatoarei Constanța Marino-Moscu, câte zece epistole pe zi, pe care, apoi, le trimitea în cele mai îndepărtate locuri din România. Una dintre prietenele și confidentele sale este și prozatoarea Sandra Cotovu (1898-1987), care a
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
vei lăsa acolo singur/ Alături de toți morții lumii?” (M-atîrn de tine, Poezie). Înfășurat în propria-i mîndrie, fără a nutri speranțe, poetul așteaptă singur în fața infinitului - și asta de la primul la ultimul volum de versuri. Disperarea rece formează substanța poeziilor confesive, ca și a unora dintre poemele alegorice de mare amploare. De-a lungul întregii sale cariere ne-a acompaniat aceeași muzică de fond. La metaforă Philippide a ajuns de foarte tînăr, pentru că în zona metaforică s-a concentrat discursul său
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
Ionel Teodoreanu, familiară lumii ipostaziate în scrierile unor Georges Ohnet, Paul Bourget, Gyp, Lucien Romier, Paul Morand“. Recomandând lectura acestui volum alături de cea a Memoriilor unei fete cuminți, autorul subliniază mereu prospețimea, entuziasmul contagios, senzitivitatea aparte care emană din paginile confesive, pline de notații de atmosferă, de scene domestice, amănunte de viață privată evocate cu o forță de sugestie care vine în întâmpinarea cititorului avid de astfel de informații capabile să recreeze universul unei epoci uitate, dar învăluite în aburul nostalgiei
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
apreciere unanimă. Nu știu ce a scris presa de la București despre Oedip, dar îmi sunt cunoscute impresiile unui personaj foarte influent în epocă, politicianul Constantin Argetoianu, om de afaceri, diplomat, fost ministru în mai multe rânduri și autor al unor extraordinare texte confesive. Ele sunt depozitate în unsprezece volume de Memorii (publicate între anii 1995 și 2008 la Editura Machiavelli) și zece tomuri de Însemnări zilnice, apărute începând cu 1998 la aceeași editură și ajunse la volumul al X-lea. A existat și
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
sau reglează neastâmpărul răspunsului, ci vrea să scormonească, să dea colbul de pe o viață misterioasă. În Din vorbă-n vorbă. 23 de ani de întrebări și răspunsuri, Andrei Pleșu rezistă asediului în 34 de interviuri. Tot ce știam despre scriitorul confesiv din Față către față se diluează aici într-un soi de eu social cvasidisponibil, dar care ascunde - și o face foarte bine - abilitatea sustragerii. Căci interviurile au în comun nota de disponibilitate - retractilitate a păltinișanului. Din vorbă-n vorbă reconstituie
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
Memorii din biblioteca ideală, Editura Polirom, Iași, 2013, 224 pag. Bogdan Suceavă a publicat, anul acesta, un volum atipic de confesiuni și evocări matematice. Memorii din biblioteca ideală nu are, la noi, prea mulți „precursori” - dimpotrivă. Putem invoca, eventual, proza confesivă, fragmentară, a lui Ion Barbu/Dan Barbilian (N.B., Codul secret, capitolul final din cartea lui B.S., are un titlu „barbianobarbilian”: Note pentru o mărturisire literară) sau, de ce nu, combinațiile de evocări memorialistice și eseu matematic ale lui Solomon Marcus. Cu
Pe curbura matematicii subiective by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3203_a_4528]
-
în 1954, cu doi ani înainte de moarte, ca un soi de privire retrospectivă asupra vastului ocol care i-a fost viața. Povestirile sunt scrise cu elan juvenil, adesea la persoana întâi, chiar când nu au nimic autobiografic. Și, cunoscând furia confesivă a autorului lor, nici nu se putea altfel! Într-adevăr, majoritatea eroilor acestor povestiri stranii ale lui Papini - fie că e vorba de personaje literare sau mitologice, fie că e vorba de femei și bărbați obișnuiți - își mărturisesc întâmplări din
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
cu modul în care gândesc literatura Mircea Scarlat și Ion Bogdan Lefter"). Surprinzător pare, la acest critic dominat de spirit de geometrie, de sentimentul ordinii și echilibrul interior, apelul la confesiune, recursul la formele mărturisirii; cu precizarea doar că notațiile confesive ale lui Ion Simuț nu au, în mod paradoxal, o ținută imediată, directă. Mai curând, expresia lor e mijlocită de reflecția livrescă, trăirea e filtrată de convențiile literaturii, de obsesia literarității consemnărilor. Interesante pentru evoluția unei conștiințe supuse avatarurilor și
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
analizarea unui proces de creație pus în raport cu secretele și resursele intime, profunde: Cele mai vechi amintiri (1935), Anii de ucenicie (1944) și Mărturisiri (1960). O interesantă dezvăluire postumă a fost Corespondența debutului (1894-1904), publicată în 1977. Mihail Sadoveanu este un confesiv în întreaga lui operă. Și totuși, simțim nevoia să-l cunoaștem și să-l interpretăm prin prisma unor texte nedestinate publicării, sustrase unui anumit convenționalism al mărturisirii: pagini de jurnal sau altfel de confesiuni intime. Un mare scriitor e inepuizabil
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
cele mai întunecate și revelatorii pagini ale romanelor lui Dostoievski. La început ,verificările" de partid au fost publice, în cadrul organizațiilor respective. La câteva dintre ele, obligatoriu, am asistat. Un spectacol îngrozitor de umilire și autoflagelare, hrănit adesea de o maladivă exaltare confesivă și dorință de spălare a culpelor, când nu de un harachiri psihologic premeditat, care să-ți asigure iertarea și, în continuare, creditul! Sub umbrela vigilenței și a apărării ,moralei proletare", toți cei de față aveau dreptul să te critice și
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
pe lângă cunoscutul său profil combativ, o materie bine organizată pe axa unui criteriu. Sunt reunite aici analize de dimensiuni variabile (de la simpla recenzie la studiul în toată regula) dedicate unor cărți de critică și istorie literară, memorialistică și publicistică accentuat confesivă. Poezia și proza lipsesc, de asemenea teatrul: literatura artistică adică, "pură" în sensul ficționalității. Nu că problemele pe care le urmărește autorul nu s-ar regăsi în interiorul unor astfel de opere și că o analiză atentă nu le-ar putea
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
așteaptă să-ți relateze ultimele noutăți; eliberându-te și de amicul logoreic, dai peste un dușman care, în loc să te evite ostentativ, te fixează în loc și începe să-și justifice acțiunile trecute, prezente și viitoare. Epuizat, cu energia secată de vampirii confesivi, ajungi acasă și deschizi televizorul, pentru puțină relaxare. Pe toate posturile nimerești în plin talk-show. Mulți vorbesc și puțini ascultă. Dialogul" reprezintă de fapt o contrapunere de monologuri, dezvoltate în paralel și ducând la autism. Nu suntem atenți la ceea ce
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
autohton s-au schimbat. Dintre prozatorii grei ai generației '60, numai Nicolae Breban, D.R. Popescu și Dumitru Țepeneag continuă să scrie și să publice cărți noi; ceilalți își reeditează masiv opera, schițând recontextualizări ale ei prin intermediul memoriilor și al dialogurilor confesive. La nivelul generației '80, aflată acum la deplina maturitate creatoare, numărăm pe degetele de la o mână boantă proiectele epice realmente ambițioase, duse la bun sfârșit (Povestea Marelui Brigand de Petru Cimpoeșu, Pupa Russa a lui Gheorghe Crăciun) sau aflate în
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
intruziune în “viața” lor. în barbaria modernă a toate ( ...) poate că Cioran și Thoma au lăsat o mică evanghelie aidoma celor din Nad Hamadi sau Qoumran, de ce nu? Autentice, smerindu-se sau reînflorind eterna erezie pentru unii, poate necesara mărturie confesivă pentru cei asemenea lor. Nu cred că avem dreptul a intenta cuiva un proces de “desconspirare”, unica problemă fiind cea terestră pecuniară, a exploatării de către alții, a a “infernului tandreței” altora. Tot așa a fost și cu scrisorile dintre Eminescu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cu peste 500 de pagini și ar fi bine dacă undeva te-ai solidariza și cu o oarecare gratitudine". Și atunci, sub cuvîntul ,kaputt" am mai scris (cu un ton solemn și emoționat) ,soli Deo gloria!". Dar vă spun (ton confesiv, melancolic), nu mai am puterea să concep încă un roman. Aceasta este situația actuală: de cînd pianul nu mă mai apasă în ceață (rîde și se corectează) ...în ceafă, eu sunt un alt om, iar timpul liber mi-l petrec
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
prin poșta electronică și amestecându-și, o dată în plus, istoriile trăite. Cu o tehnică a compoziției foarte bine stăpânită, autoarea își lasă personajele (ea, ex-secretar literar la Teatrul ,Bulandra", el, medic chirurg în Israel) să inițieze și să dezvolte serii confesive complet diferite ca registru stilistic - și sub raportul strict al lumii investigate. În timp ce protagonista merge înapoi, pe firul vieții sale, și se oprește din loc în loc pentru a respira miresmele și miasmele trecutului, partenerul ei de dialog se concentrează asupra
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
unul de altul, pierduți în deșert - cum să-și trimită scrisori? - picură lent din pipeta aia nesfîrșită ca o trompă de elefant, și cerul tot albastru... ce-i asta? în ce limbă l-o fi citit Ahmatova pe Rilke?" Modalitatea confesivă, în maniera candid-adolescentină, ca punct de plecare, e aci susținută de piloni retorici, de explicitările ce țin mai mult ori mai puțin de concesia prozastică a limbajului liric ca de-o confruntare cu maturitatea. Iar pe de altă parte spargerea
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
casele părăsite din sat pe care ulterior le distruge pentru a face altele mai mari), asamblată într-o construcție epică suplă, care beneficiază din plin de o eleganța stilistică și de apetitul special pentru comunicare, ale prozatoarei. Obișnuiți cu literatura confesivă a prozatorilor români de ultimă generație, mulți ar putea fi tentați să vadă în Terre salée un roman de scandal, cel al incestului dintre Alexandru și Anda. Cu siguranță acest episod produce un șoc cititorului și comentatorii canadieni ai cărții
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
întreprinde și o auto-lectură, oferind cititorului repere pentru înțelegerea realismului magic din capodopera sa la frontiera dintre ficțiune și realitate, frontieră ce dispare în unele autobiografii actuale, în care viața se confundă cu literatura. Autobiografiile devin memorii literare, iar textul confesiv este înlocuit de cel eseistic și de reflecție asupra literaturii. Un exemplu este volumul Las palabras de la tribu. De Rubén Darío a Cela (Barcelona, 1994) al scriitorului spaniol Francisco Umbral (1932- 2007), care precizează în cuvântul de deschidere intitulat Atrio
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
Adam și Eva sau Răscoala sunt cu totul exterioare, când nu de tot inconsistente. Nu știu dacă de vină e lipsa de interes a actriței (care, după cum reiese din scrisori, înțelege că Rebreanu e „Cezarul literaturii române”) sau puținul imbold confesiv al scriitorului, însă confesiunile despre scris pot fi numărate pe degetele de la două mâini, de-a lungul a peste 500 de pagini. Printre ele, câteva care repetă pasaje cunoscute din Jurnal: „Parcă mi-au secat creierii. Adevărat că e imposibilă
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
din 1992. Cum tot ce se repetă se poate psihanaliza, am putea deduce, din insistența asupra acestui titlu - ediția este una de autor -, pe lângă pasiunea pentru orientala licoare, și una pentru taclalele și comuniunea ce se leagă în jurul acesteia. Latura confesivă a poeziei lui Brumaru a fost demult semnalată de critică; volumul de față ne obligă, însă, să o extindem asupra personalității literare a lui Brumaru, care, și ca „eseist” și „jurnalist”, dar mai ales ca impenitent corespondent, este un irepresibil
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
Gheorghe Grigurcu Primul strat al poeziei semnate de Raluca Brancomir are un caracter confesiv, consemnînd, aidoma Mariei Banuș, în memorabilul său volum de debut, Țara fetelor, amintiri bucureștene care încep cu „pîntecul mare” al mamei gravide, purtat „cu blîndețe pe asfaltul fierbinte”, clătinat aidoma unui samovar, pentru a continua cu „aromele tainice” ale mansardei
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
că scontata schimbare de perspectivă s-a produs deja, prin chiar această carte, ale cărei premise teoretice sunt îndeajuns de clare încât să nu mai necesite eventuale ruminații. Sigur că abordarea e reducționistă (investigația vizând exclusiv valențele prozastice de tip confesiv în așanumita literatură veche), dar nu e nicidecum incompletă. Schema logică a demersului nu are lacune ori sincope și nu admite contradicții interne. Parțială fiind, sinteza lui Răzvan Voncu rămâne totuși o sinteză. Individualizată prin depășirea sagace a opoziției tradiționale
O sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4032_a_5357]