698 matches
-
mai tîrziu, nu era nici urmă de Bea. M-am hotărît să mă apropii de ușa aulei și să arunc o privire. O tripletă de fete cu un aer de școală parohială conversau și făceau schimb de observații sau de confidențe. Cea care părea lidera congregației Îmi observă prezența și Își Întrerupse monologul pentru a mă sfredeli cu o privire cercetătoare. — Iertați-mă. O caut pe Beatriz Aguilar. Știți dacă vine la ora asta? Fetele schimbară o privire otrăvită și Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zguduim, ne controlăm și nu mai vrei să-mi dai drumul. Nu vezi că toți din jur privesc invidioși îmbrățișarea noastră? Întotdeauna ai fost și ești mai frumoasă ca oricare! Acum nu te pot îmbrățișa, aș cădea, ne-am divulga confidențele însă am un plan! Când vom visa în noaptea ce urmează că-i ziua noastră, te voi cuprinde și te voi săruta până-n adâncuri, cu toate că am gura înțepenită. Stai să-ți șterg o lacrimă... cad... cad... dar femeie
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
25 de cenți. Drumul de șaisprezece kilometri până la casa lui a fost liniștit și mi-am dat seama că deși trăisem atâția ani În Poughkeepsie, nu fusesem niciodată În partea aceea a orașului. Amândoi eram contemplativi, fără sporovăiala, glumele sau confidențele pe care le Împărtășisem În ultimele nouă ore pe care le petrecuserăm Împreună - nouă ore care păreau câteva minute. Am intrat pe aleea scurtă, nepavată, a unei case mici și cochete În stil colonial și am parcat mașina. — M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
hârtie, în niște „albume de confesiuni“. — Ce legătură avea Proust cu acest joc? — El l-a jucat de două ori, o dată la cincisprezece ani și apoi la nouăsprezece ani, iar manuscrisul original, 122 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE intitulat Confidențe de salon, datând din 1890, a fost descoperit în 1924. Răspunsurile lui la întrebări îi fac un autoportret mișcător 1. — Vrei să ne testăm personalitățile? am zâmbit cu sfială. — Bineînțeles! exclamă Ioana. De data asta nu mai scapi. — Cum facem
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cu nădejdea plecării, deoarece sfârșitul blagoslovit al acelei corvade nu părea a se apropia. . . La 5 găsise pe toată lumea în hali și o ciocolată la gheață cu pesmeți fragezi care o aștepta. Nory și Elena, cari avuseseră timp pentru toate confidențele, tăceau acum. Stau alături ca și cum s-ar fi sprijinit una de alta prin umerii legați, prin apropierea capetelor serioase și triste, rezemate de pervazul vitrajului, cu fața spre odaie. La un căpătâi al mesei mari, Lina sta aplecată cu grije
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
orice ar fi, așa era cuviința și nu admitea, când le putea oferi o ospitalitate așa de largă, să o refuze. . . Dar Lenora bolnavă nu putea fi contrariată în capriciile ei. .. Se temea să nu o supere copilul.. . Chiar în confidențele ei, Elena punea mult protocol, mult înconjur al adevărului. In sfârșit, descinseră la otel, dar fusese cu neputință ca Lenora să se deprindă cu strâmtoarea de-acolo. Unchiul, bătrânul Hallipa,, tatăl verișoarei Eliza, avusese atunci ideea să le pună la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
toți, iar răspunsurile spontane erau așternute pe hârtie, în niște „albume de confesiuni“. — Ce legătură avea Proust cu acest joc? — El l-a jucat de două ori, o dată la cincisprezece ani și apoi la nouăsprezece ani, iar manuscrisul original, intitulat Confidențe de salon, datând din 1890, a fost descoperit în 1924. Răspunsurile lui la întrebări îi fac un autoportret mișcător. — Vrei să ne testăm personalitățile? am zâmbit cu sfială. — Bineînțeles! exclamă Ioana. De data asta nu mai scapi. — Cum facem? am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Întâmplare. De ce? — Venisem cu două ore mai devreme, i-am explicat eu. Voisem să fac niște cumpărături, dar la Sainsbury părea a fi mare Îmbulzeală și nu m-am mai deranjat. Să mă ia naiba dacă o să-i fac vreo confidență În legătură cu hotărârea celor de la M&S de a Întrerupe aproviziunarea cu Margarita la conservă. — Lou mi-a oferit o cană de ceai și-am stat cu ea aici, sus, În biroul de pe hol, până ce a Început ora de yoga ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
chiar acum nu pot. Vino la unu, În pauza de prânz. Poate reușesc atunci. O cameră de interogatoriu din sediul poliției nu era exact genul de ambianță În care anticipasem că va avea loc schimbul nostru sincer și relaxat de confidențe. — Nu, asta sună foarte neplăcut, am zis. Ce-ai zice de un fast-food sau ceva de genul ăsta? Am sugerat un fast-food, pentru că știam că polițiștii considerau cafenelele drept prea puțin macho pentru imaginea lor. Nici un polițai de la TV n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai degrabă la băieți arătoși, și nu cred că o să-și schimbe obiceiurile acum. Nu pot să privesc acest spectacol, din păcate, și n-am cu cine să vorbesc despre asta. Parcă nici n-aș vrea să-mi facă Davey confidențe, fiindcă n-o să știu ce să-i spun. Adevărul l-ar durea, iar restul ar fi o minciună. Țin foarte mult la Davey și nu-mi place să-l văd suferind. M-aș duce să-l strâng în brațe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
În lături de la tutuiala generală, dar era evident că o utiliza cu dispreț, sancționând-o. Tutuia ca să arate că răspunde la vulgaritate cu vulgaritate, dar că era un abis Între a-ți lua un ton confidențial și a fi În confidență cu cineva. L-am văzut tutuind cu afecțiune, sau cu pasiune, de puține ori și puține persoane, pe Diotallevi sau vreo femeie. Celor pe care-i stima, fără să-i cunoască de mult timp, le zicea „dumneata“. Așa a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Le mauvais démiurge, Paris, Gallimard, 1969, „Pensées étranglées”) Conversația de la Pilade Îmi oferise, din Belbo, fața lui exterioară. Un bun observator ar fi putut intui natura melancolică a sarcasmului lui. Nu pot spune că era o mască. Mască erau poate confidențele cărora li se lăsa pradă În secret. Sarcasmul lui afișat În public dezvăluia În fond melancolia lui cea mai adevărată, pe care În taină el Încerca să și-o ascundă lui Însuși, mascând-o cu o melancolie de duzină. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
înfiripă o idee năstrușnică, o minciunică pe care să o spună recepționerei, dar numai între patru ochi. Ajuns la recepție, se uită de jur-împrejur să vadă dacă nu e nimeni prin apropiere, apoi șoptit: - Doamnă frumoasă, vă voi face o confidență. Uitați-vă la mine, sunt om serios și nu spun baliverne. Doamnă, eu când fac dragoste, ar fi vrut să spună sex, că e la modă, eu cu nevastă-mea, mă manifest urât... Doamnă, să mă credeți! Gem, urlu, schelălăi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de devreme ? se miră Muti. Vine pe alee împreună cu Margot, aplecându-se din când în când să-i șoptească ceva cu glas scăzut, apoi izbucnesc în râs amândouă. Parcă ați fi două domnișoare de pension care își fac una alteia confidențe, observă Papa părintește. — Exagerezi, spune Muti. Exagerezi este cuvântul care lui Muti îi place cel mai mult. Fii mai temperat, pentru ce te ambalezi atât ? Nu mai exagera, îi spune Muti lui Papa. Exagerezi, spune Muti, mica ta neurastenie totdeauna
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de înțeles. Dar în rest, chapeau bas ! Știe ea ce n-ar fi convenabil să spună, nu se întreține cu plăcere pe orișice teme. În privința discreției Sophiei, chapeau bas ! Așa că poate nu s-a grăbit nici să facă uz de confidențele tale, mai ales cele privind speranțele pe care ți le pui în această privință în Marghiloman, susținătorul alianței cu Germania. Să nu uităm nici că relațiile cu soțul ei sunt mai puțin apropiate decât altădată și chiar este de văzut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca un proces linear, ci ca un proces interactiv de comunicare în care participă mediul expozițional și vizitatorii. Perry (1992) argumentează că o experiență muzeală reușită raportată la actul învățării include șase factori 32: curiozitatea vizitatorul este surprins și intrigat, confidența, schimbarea, controlul, jocul și comunicarea angajamentul vizitatorului reprezentînd o formă a interacțiunii sociale. CONCLUZII Raportîndu-ne la studiile și cercetările din ultimele două decenii putem afirma că: 1. Oamenii se îndreaptă către muzee în dorința de a studia, de cunoaștere. Studiul
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
la voi? - Numai de vreo cincisprezece zile. Se opriră în salonaș. Mini se așeză pe o margine de canapea, fără să-și găsească bine locul. Lina trase un scaun de fantezie, mult prea fragil pentru ea, și păru dispusă la confidențe, dar intimitatea lipsea încă. - Așa cum vezi casa asta, mi-a scos sufletul și m-a sărăcit. A fost ideea lui Rim, care vrea cu orice preț să fie proprietar. Eu una aveam groază de mutare. Firește că nu ne-am
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
într-o dimineață, auzi un glas strident care o striga: pentru a curma zgomotul acelei voci, Mini se grăbi într-acolo. Prin oglinzi, Nory, ce-și potrivea tunsoarea, o zărise. O boxă de coafor era un loc puțin potrivit pentru confidențe. Totuși, printre exclamările de bună revedere ale lui Nory, îi strecură că Lina Rim vrea să o vadă cât mai curând. Găsise formula. In loc de a spune ea însăși lui Nory mesagiul Linei, o trimitea la fața locului. Nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
e grav bolnavă și are nevoie de îngrijirea ei. 262 - Eu, nu! Să vadă de ea cine vrea! spusese întunecat Lina. A doua zi, Rim, care nu avea încotro, revenise cu cererea lui. Pentru a putea convinge pe Lina mărise confidența. Era vorba de ceva delicat si primejdios. Fata trebuia dusă la spital și operată. Avea nevoie de un mamoș și de o 'mamă! Lina își ghemuise mușchii feței si refuzase. - La mine la spital, nu! ... S-o ducă amantul unde
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de necaz fiindcă e vorba de cu totul altceva, dar vedeți cum sunt și n-am încotro, așa mai puteți aprecia și dumneavoastră, cât de cât, sau măcar puteți presimți, știu că sunteți cultă, mi-ați dovedit-o făcându-mi confidența că citiți homane, dar nu de literatură e vorba și nici de cuvinte, puțin mă interesează și literatura, și cuvintele, de aceea n-aș folosi cuvântul sensibilitate și nici vreo altă tâmpenie pentru că acum îmi vine în minte un cuvânt
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
putea fi periculos pentru un om aflat în poziția lui. Zise cu voce tare: - N-am avut impresia că s-ar fi întâmplat ceva neobișnuit, domnule colonel... Totuși, dacă stau și mă gândesc, cred că ați mers cam departe cu confidențele, spuse după o ezitare. Am crezut că puteți vorbi atât de tare și de liber datorită funcției dumneavoastră. Urmă o tăcere. Cayle avu o oarecare satisfacție, dar, prudent, nu se amăgi. Omul n-ar fi ajuns în poziția pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
LIFT. SE ÎNTREBA CE-O SĂ FACĂ ÎN PRIVINȚA LUI NEELAN. OMUL ERA PRETENȚIOS ȘI S-AR FI PUTUT DOVEDI UN ALIAT STRAȘNIC PENTRU UN OM CA EL DEPRINS SĂ ACȚIONEZE DE UNUL SINGUR. DAR ERA PREA DEVREME CA SĂ-I FACĂ VREO CONFIDENȚĂ. ȘI PE URMĂ NICI NU AVEA TIMP SĂ ALCĂTUIASCĂ ÎN TOT AMĂNUNTUL POVESTEA NECESARĂ PENTRU A-ȘI ASIGURA SPRIJINUL LUI NEELAN. ÎN TIMP CE LIFTUL ȚÎȘNEA SPRE ACOPERIȘ, HEDROCK ÎI SPUSE: \ IDEEA MEA ESTE SĂ TE ÎNTORCI ÎN ATELIERUL DE LA LINWOOD ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
administrativ, se ascundea un ochi atent la slăbiciunile bărbaților, de care se pricepea să profite la momentul oportun. Ceea ce, la drept vorbind, nu mira aproape pe nimeni. Călugărul, mai ales, dovedea o mare înțelegere la acest capitol: "Femeilor le plac confidențele, n-ați observat? Simt nevoia să-i audă pe bărbați mărturisind vrute și nevrute. Vocația lor e să stea pitite într-un confesional și să li se spovedească bărbații". Moașa nu făcea nimic ca să astupe gura clevetitorilor. Dimpotrivă, când afla ce se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
roman, scrisori pe care deja le pusese discret la contribuție În cărțile precedente. Recitirea lor nu fusese ceva plăcut. Tatăl lui i se destăinuise, iar el nu-și amintea să fi răspuns cum se cuvine acelor mărturisiri, acelor lamentații, acelor confidențe. Scrisorile tatălui erau aproape toate bătute la mașină. Cu un an Înainte să moară, Îi scrisese: „Bat la mașină din ce În ce mai puțin bine, pentru că mașina Îmbătrînește odată cu proprietarul ei și pentru că mi-am prins În portiera mașinii singurul deget de la mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
curînd greoaie. Copil fiind, François avusese poftă să-i spună tatălui: „Mama mea e mai frumoasă decît a ta!“. N-ar fi bănuit niciodată că tatăl lui iubise atît de mult o mamă despre care nu Își mai Îngăduise nici o confidență de la apariția cărții În care Își exprimase o dată pentru totdeauna sentimentele care-l legau de ea. Franz o ținuse pe mama sa În brațe cînd murise În miez de noapte Într-o cameră de spital și Începuse să strige pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]