466 matches
-
a durerii resemnate. Servitorul îi închină ofranda, talgerul pe care se află capul martirului, într-un gest care poate fi tradus prin ecoul suferinței pe care-o provoacă Salomeei vederea acestuia. Aici apare acel personaj pe care l-am intitulat confidentul și care are un dublu rol: structural, el realizează o separare între planuri a cuplului Salomeea-Sfântul Ioan, iar în plan simbolic oferă un sprijin celui care suferă sau celui care a devenit vulnerabil. Salomeea pare să se sprijine de mâna
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în plan simbolic oferă un sprijin celui care suferă sau celui care a devenit vulnerabil. Salomeea pare să se sprijine de mâna acestui personaj, femeia-confident, care o oprește să se apropie prea mult de ofranda sângeroasă, în timp ce cu cealaltă mână confidentul îi asigură un cerc protector. Această mâna pare pictată parcă după canonul iconografiei bizantine, întreaga scenă este organizată pentru a păstra atmosfera hieratică într-un nucleu dens. În spatele Salomeei se află un cortegiu de femei curioase, una dintre ele duce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chiar și parțială a Salomeei indică contrariul aparenței, "amorul sacru", un reflex pios care întoarce pe dos termenii consacrați ai ecuației decadente. Dragostea autentică a Salomeei generează un act crud, iar păcatul este expiat prin suferința celei culpabile, transfigurată pietist. Confidentul nu este singurul care împiedică apropierea de talgerul pe care se află capul tăiat, una din mâinile Salomeei rămâne liberă și cu toate acestea, gestul palmei deschise ca într-o mângâiere denotă sfiala, retractilitatea. Pusă în fața faptului împlinit, Salomeea apare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai bună focalizare a prim planului, dar și orice posibilitate de retragere a Salomeei din fața ororii pe care o reprezintă capul supliciatului. Un alt tablou intitulat Salomeea (ulei pe carton) reia datele scenei din tabloul comentat mai sus. Un alt confident separă pe Salomeea de cortegiul de femei, însă atitudinea acestora s-a diversificat. Câteva plâng moartea sfântului asemeni unui cor al bocitoarelor, altele, mai depărtate, în fundal, parcă abia au primit vestea și se grăbesc să ajungă la fața locului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acea circularitate maternal-soteriologică. Chipul Salomeei, vidat de orice urmă de senzualitate, pictat în culori închise, terne, fără strălucire, este chipul hieratic al icoanelor bizantine, unde frumusețea nu se vădește în particularitățile fizice, primând relevanța spirituală a chipului, dimensiunea sa transcendentă. Confidentul a preluat însă culoarea cruzimii, a păcatului, roșul, ceea ce nu reprezintă un transfer de responsablitate, ci o punere în prezență, o cezură, precum și o desolidarizare a Salomeei de actul crud. Ea apare ca îndoliată, ca o bocitoare retrasă în suferința
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale celui mai de seamă popularizator al ideilor sale în Germania, Ernst Haeckel. Îl avertiza pe Haeckel că disputele cu teologii vor provoca furie, „iar această furie îl orbește cu desăvârșire pe oricine“. Putem înțelege mai bine de ce prietenul și confidentul său, vicarul John Brodie Innes (despre care Darwin spunea că este unul din acei rari muritori cu care „poți avea diferențe de păreri și să nu simți nici o umbră de animozitate“), a dezaprobat ca „neînțelepte și violente“ unele remarci critice
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ale eroilor. Una din primele sale replici rostite cu glas subțire și oarecum sfâșietor îi clarifică perfect această poziție în țesătura romanului: Te știu și îmi pare bine că am ocaziunea să te și cunosc. El se vrea a fi confidentul fetei așa cum fusese al băiatului, dar și pentru unul și pentru celălalt se dovedește a fi un Mefisto ispititor, răutăcios și sfidător a cărui imixtiune în viața privată e resimțită de fiecare dată cel puțin ca inoportună. Cu ton dăscălesc
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
relației dintre cei doi prieteni. O persoană căreia îi mărturisești că absența ei te face să te simți străin, nu poate decât să-ți fie parte din suflet. Prin această scrisoare se dovedește încă o dată că Ion Creangă a fost confidentul lui Eminescu și în probleme de amor, căci relația lui cu Veronica Micle, dar și cea cu Mite Kremnitz au avut parte de oblăduirea și sfătuirea înțeleaptă a humuleșteanului ce s-a constituit drept catalizator și protector al dragostei adevărate
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Inst. European, 1998, p. 145 8. Omraam Mikhaël Aïvanhov - Râsul înțeleptului, Ed. Prosveta, 2010, p. 112 (Publicat în revista „Constelații diamantine”, nr. 26/ octombrie 2012, p. 20-21) </notelist> Livius Ciocârlie Tainele unui jurnal Document al existenței (Mihai Zamfir), jurnalul devine confident și păstrător de mărturii unicat, prin care individul își alină singurătatea, se amuză (gules Renard), își hrănește orgoliul (Mircea Cărtărescu), își „salvează timpul” (Mircea Eliade), fixează datele unui „testament politic” (N. Steinhardt), se dorește mijloc de răfuire cu sinele sau
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
referitoare la moartea lui Paulus Fabius Maximus (Annales, I, 5). El ne povestește un rumor pentru a cărui veridicitate nu-și asumă responsabilitatea (utcumque se ea res habuit): "Se zvonea că Augustus, cu puține luni mai înainte, alegându-și câțiva confidenți, dar însoțit numai de Fabius Maximus, debarcase la Planasia pentru a-l vizita pe Agrippa: acolo, de-o parte și de alta, multe lacrimi și demonstrații de afecțiune, de unde speranța că tânărul urma să fie redat casei strămoșești. Maximus i
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
îl cântăresc și îl judecă. Trebuie să fii foarte exact, foarte închis și să te ferești să-ți mărturisești impresiile. Crezi că te deschizi unei inimi binevoitoare, că răspunzi cu bună credință unei întrebări serioase, că îți povestești proiectele unui confident dezinteresat; greșeală! Străinul nu e întrebat decât pentru a-i descoperi punctul vulnerabil; nu e consultat decât pentru a i se întinde o cursă; nu e ascultat decât pentru a trage profit de pe urma acestui fapt. Dacă există mulți ascultători, urechile
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
face, veți ajunge să puneți cu naturalețe întrebări interesante la care interlocutorul se va bucura să vă răspundă. Nu vă gândiți la voi, ci la cel care vă stă în față. Puneți-vă în locul lui: nu aveți nevoie de un confident, de un ascultător atent? Puneți-i întrebări deschise despre persoane pe care le cunoaște, despre care îi place să vorbească. Nu-l întrerupeți în timp ce vorbește. Mulțumiți-vă să-i acordați atenție și să revitalizați din când în când conversația, dându
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
orice, uneori în hohote, și adora bîrfele cu care o alimenta Disraeli. Din păcate, suferea de o depresie nervoasă, cu crize de isterie, alternînd accesele de furie paroxistică cu stări de prostație prelungită, care îl îngrozeau pe Albert și pe confidentul acestuia, medicul baron Stockmar. Avea un apetit pantagruelic, mînca mult, repede§§§§§§§§§ și cu zgomot și îi plăcea whisky-ul pe care îl amesteca cu ceai cald și cu vin de Bordeaux (probabil după rețeta lui Brown)! Se simțea mai bine
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
a realului, scrie Zola în Naturalismul în teatru, o fantezie care dă în exces. Cu siguranță, dacă tragedia este de o altă falsitate, asta nu înseamnă că ea este falsă mai mult. Între personajele în peplu care se plimbă cu confidenții lor și discută fără încetare despre pasiunile lor, și personajele în haina lor scurtă cu aere de războinici și care se agită ca niște bondari îmbătați de soare, nu ai ce să alegi, și unii și alții sunt la fel de perfect
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din O scrisoare); Chiriac, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Spiridon (din O noapte): vezi scenariile postume publicate de d. Șerban Cioculescu (Revista Fundațiilor regale, iunie 1939). Tipul cetățeanului: Catindatul, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Conu Leonida, Cetățeanul turmentat. Tipul funcționarului: Ipistatul, Ipingescu, Pristanda. Tipul confidentului: Iordache, Spiridon, Chiriac, Ipingescu, Coana Efimița, Pristanda, Tipătescu, Brânzovenescu. Tipul raisonner-ului: Spiridon, Pristanda. Tipul servitorului: Un chelner, Spiridon, Safta, Un fecior".25 Se observă însă imixtiunea categoriilor sociale (cetățeanul, funcționarul, servitorul) cu cele caracteriale (demagogul) cu cele strict teatrale (raisonner-ul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un picior și a plecat fluierând, lăsând-o În stația de troleu cu buza umflată...“ „Lasă, c-o să se Întoarcă el, n-avea grijă, dar cum dracu’ de afli tu toate porcăriile ce se-ntâmplă?“ „Ce, nu știi că sunt confidentul damelor din grupa noastră?“ „Du-te dracului!“ (primăvara) Primesc o scrisoare enigmatică de la o fată timidă din grupa noastră, pe care n-am observat-o până acum; Îmi scrie lucruri extraordinare, este atâta decizie și delicatețe În rândurile ei cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un mic burete ca să-i înlesnească suptul. Apoi Antonio ceru să i se aducă un biberon pentru cățeluș, pentru Orfeu, căci așa îl boteză, nu se știe de ce, și el cu atât mai puțin. Și de atunci încolo Orfeu deveni confidentul solilocviilor, cel care-i primi secretele iubirii pentru Eugenia. „Vezi, Orfeule, îi spune el tăcut - trebuie să luptăm. Ce mă sfătuiești să fac? Dacă te-ar fi cunoscut mama... Dar stai, ai să vezi când o să dormi în poala Eugeniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la mine-n casă după ce ne vom căsători, știi? Nici năzbâtii, nici câini. Așa că poți începe să te și gândești ce-ai să faci cu Orfeu... — Dar Eugenia, pentru Dumnezeu! Știi doar cum l-am găsit, sărăcuțul! În plus, e confidentul meu...! În fața lui îmi țin toate monoloagele...! — După ce-o să ne căsătorim nu vor mai exista monoloage în casa mea. Câinele e de prisos! — Pentru Dumnezeu, Eugenia, măcar până când vom avea un copil... Dacă vom avea... — Evident, dacă vom avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
admirație și de dorința ca el să obțină succesul... Și nu Îi făcea concurență, aceasta era cheia. De Fenimore se Îndepărtase tocmai pentru că Îi făcea concurență. Se folosise de ea În același mod ca și de Alice, pe post de confident, de sfătuitor, de sprijin În vremi de restriște profesională, dar nu oferise același sprijin În schimb, nu pusese niciodată peste neliniștile și Îndoielile ei balsamul vindecător al elogiului extravagant, total și nereținut, de care toți artiștii au nevoie uneori. Roși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
focului În căminul din spatele lui Îl destinseseră și dorea cu disperare ca măcar un alt om pe lume să mai știe că Ellen Terry Îi comandase o piesă pentru ea și că se achitase satisfăcător de această sarcină. Nu exista confident mai de Încredere și mai discret decât Warren. — Păi, am să-ți spun un secret pe care nu-l mai știe nimeni..., Începu el și Îi realată pe scurt istoria piesei și perspectiva de a fi pusă În scenă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Ce dorești, amice? Vocea nu-i era prea cordială, dar Molinari știa că lui Parodi nu-i displăceau vizitele. Bașca, frica lui de o posibilă reacție a lui Parodi Îi era mai mică decât nevoia de a-și găsi un confident și un sfătuitor. Mocăit și eficient, bătrânul Parodi pregătea un mate Într-o căniță de culoarea cerului, În care turnase apă clocotită. I l-a oferit apoi lui Molinari. Dar acesta, deși nespus de nerăbdător să-i explice iremediabila aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
l-au terminat pe Davey să nu mai facă umbră pămîntului!“ Mickey tuși, tuși și iar tuși. Voce Stranie: „Ce zici de Lee Vachss și Abe Teitlebaum? Putem să-i punem pe ei la treabă“. Cohen: „Ești un shmendrik În calitate de confident, dar ai noroc că joci bine cărți. Nu, Abe s-a Înmuiat prea tare ca să-și mai pună mușchii la treabă. Prea multă grăsime a băgat În el la magazinul ăla al lui. Grăsimea asta Îți Îngroașă arterele care inspiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
oglindă a unui act -, dar nici nu știu dacă e bine și nici nu știu dacă e posibil să-l mai înfășori la loc. În oglinda asta care sunt eu Îcel neimplicat, privitorul și nici măcar întotdeauna privitorul, martorul și nemartorul, confidentul uneori, cel care era când departe, când aproape, care afla, presupunea, știa, veghea și veghea să știe, fără să reușească întotdeauna, dar care, mai presus de orice, era liber să creadă și să imagineze și să presupună orice dincolo de fapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
om, să știe ce fel de om era acesta și să aibă încredere în el, în sfințenia sa și în înțelepciunea sa139. Nu este la fel atunci cînd Episcopii sau Sacerdoții sînt păstori doar cu numele și nu mai sînt confidenții, prietenii, părinții credincioșilor care în credință deplină le încredințează nu numai tot ce au mai scump, ci și pe ei înșiși; oamenilor nu le pasă ce păstor le este dat dacă îndatoririle clericale se reduc la formalități sau la îndeplinirea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
că vorbește altă limbă, poate dintr-o țară sfîșiată de rivalități naționale, poate un necunoscut care nu se bucură de altă faimă decît că este favorizat de principe, mîna dreaptă a regelui și bun slujitor al curții, va fi acesta confidentul și prietenul tuturor? Va fi acel părinte respectat și îi va putea ajuta pe cei mulți să se însănătoșească? Aici nu este vorba dacă un popor de sfinți se poate sfinți și sub un astfel de Episcop, căci se presupune
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]