61,301 matches
-
nu prea atenția criticii literare. Câteva proze reușite citite în diverse periodice, mi-l recomandau ca pe un prozator plin de vervă, cu o imaginație debordantă, mult umor, manierist în sensul bun. Lectura ultimelor două volume de povestiri mi-a confirmat primele impresii, dar mi-a strecurat și primele îndoieli. Cătălin Mihuleac are o formulă pe care o urmează cu sfințenie. Personajele principale ale prozelor sale sunt clișee, prejudecăți, defecte, vicii și, în general, o gamă largă de situații culese din
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
Kavafis (care înregistrează materialul iconografic de orice fel referitor la poet și la familia sa); a patra parte, (D), și cea mai întinsă, consemnează exegeza greacă și, în măsura posibilului, și cea străină. Cele 4180 de voci ale acestei secțiuni confirmă, încă o dată, existența subdisciplinei numită „kavafistica”, cu o producție tot mai bogată, de la articole și studii pînă la volume de sine stătătoare semnate de nume celebre de „kavafiști”, atît din Grecia, cît și din numeroase alte spații culturale. Interesantă rămîne
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
laudă publică, era în stare să creeze convingeri. Adânc cugetător, tocmai pentru că era format în lumina cărții latine, Miron Costin trăia nostalgia antichității „cea plină de spirit”, atunci când pronunța discursuri în speranța civilizării manierelor de la curtea domnească moldavă. Spre a confirma urma lecturilor sale ne-am întors asupra cărții lui Titus Livius, Ab urbe condita. De acolo preluase cronicarul, rezumativ, cu noimă moralizatoare, istoria abuzurilor zguduitoare comise de împăratul Tarquinius Superbus. Era impresionat reflexivul Costin, trăitor într-o lume fără teamă
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
ocazii”, ba chiar „i-a ajutat să plece în străinătate - știind că nu se vor mai întoarce - de pildă, pe Toma Pavel sau pe Sorin Alexandrescu”, Gelu Ionescu ne mai informează că „a murit singur, uitat și în mizerie”. Pot confirma această dezolantă circumstanță printr-o mărturie personală. Mă aflam internat la spitalul Elias, în februarie 1990, într-un salon învecinat cu cel în care, alături de încă cinci bolnavi, își trăia ultimele zile celebrul lingvist și editor. Nu-l vizita nimeni
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
a copilăriei pierdute și în același timp a împlinirii în ideal”. Astfel nostalgie și proiect se confundă. Pentru artistul naiv echilibrul de sine e primordial, căci doar astfel el poate ajunge la viziunea organică a lumii. Schiller, la rîndul lui, confirmă ideea naivului cucerit, nu a naivului dat, a naivului obținut prin luptă. Artistul naiv, “naiv primordial”, adoptă deviza poetului german: Să nu-ți fie frică de haosul din afara ta, ci de haosul din tine, aspiră la unitate, dar nu o
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
socoată în fața partidului” (EZ 11.01.2000) - și chiar în proverbe: „Credea că va deveni doctor. Dar cum socoată de acasa nu prea merge mână-n mana cu cea din târg, a ajuns la radio” (profmbv.ro). Folosirea intenționată e confirmată de jocul de cuvinte bazat pe alternarea lui socoată cu socoteală: „Turmă are doar un singur cap pe umeri și restu’ pe niciunde, de aceea logic nici nu poate fi luată în socoteală și la socoată..!!!” (Ciberplai 5.04.2003
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
Sebastian legate de problemele romanului românesc sau străin, articole de politică externă sau evocări ale Brăilei natale. Marginalizat de istoriile literare începând cu cea a lui G. Călinescu, Mihail Sebastian a fost repus în discuție o dată cu publicarea Jurnalului, în 1996, confirmând supoziția lui Ov. S. Crohmălniceanu cum că partea cea mai incitantă a operei autorului ar fi chiar documentul intim. În prefața cărții noastre, Cornelia Ștefănescu vorbește de pericolul supralicitării jurnalului lui Sebastian din ultima vreme în defavoarea operei propriu-zise sau a
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
Proust rămâne de departe marea lui dragoste); chiar și când intră în polemici cu Felix Aderca, Ibrăileanu, Lovinescu, Călinescu, Octav Șuluțiu, Lucian Boz sau Anton Holban rămâne moderat, calm, departe de excesele lui Eugen Ionescu. Verdictele pe care le dă confirmă același spirit rațional, temperat: e conștient de impactul puternic pe care proza Hortensiei Papadat-Bengescu îl are asupra publicului, îl preferă pe Blecher din Întâmplări în irelitatea imediată lui Blecher din Inimi cicatrizate, lui Argehzi îi recunoaște mai degrabă vocația de
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
a aminti și a inventa. Borges este un iluzionist, butaforia lui e intens colorată, dar goală. Singura opțiune a creatorului este acceptarea existenței în și prin irealități („Să facem ceea ce nici un idealist n-a făcut; să căutăm irealități care să confirme caracterul halucinant al lumii” - Alte căutări). Această nouă condiție - inedită prin conștientizarea ei - este exprimată perfect de Jaime Alazraki: „Deghizarea nu e deghizare decât în raport cu o realitate acceptată convențional. Dincolo de convenție, ficțiunea măștii continuă să acționeze ca ficțiune, dar totodată
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
acesta și-a tot rescris adolescența până spre bătrânețe. Cartea despre mine, în loc de 25 cum îmi închipuiam, am terminat-o la 52 de ani. Varianta 16 - să termin? O veșnicie să am, și tot mi-ar mai trebui”. Grafomania se confirmă aproape de finalul jurnalului: Ar mai fi de calculat data și epitaful, nu mai mult de două pagini din miile câte le-am scris. Am cam terminat versiunea șaptea (penultima cred) ș...ț”. O ciudată premeditare, o vanitate de autor opacă
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
Bucur. Poetul, membru al Cenaclului de Luni, a debutat în 1982, în volum colectiv Cinci. Nu e, cu siguranță, unul dintre cei mai „productivi“ poeți ai generației ’80, dar e, poate, cel mai constant ca fel de a scrie. O confirmă Cărticică pentru pisică, unde cititorul va regăsi - topite printre rîndurile unui text care refuză cu încăpățînare orice complicație lingvistică și care lasă senzația că spune totul, fără să încifreze nimic - poetica iluziei, a surprizei spectaculos-banale a cotidianului, muzicalitatea difuză, substituirea
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
țărani), mulți scriitori importanți din secolul XX au contribuit la răspîndirea clișeului cu pricina. Între ei, Rebreanu, Goga, Blaga, adică ardelenii... * În Academia Cațavencu, nr. 46, pe prima pagină, o fotografie a lui Adrian Năstase cu următoarea legendă: Topul milionarilor confirmă: Bogăția s-a născut la stat. Urechea noastră ne face instantaneu legătura cu unul dintre scriitorii menționați mai sus și care credea că veșnicia s-a născut la sat. Se mai schimbă și clișeele. * „Bogată țară, cinste cui te mulge
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
de-al doilea informator din dosarul Blaga-Bugnariu. Primul a fost profesorul de filosofie marxistă Pavel Apostol, azi decedat. Al doilea este pictorul Raoul Șorban din Cluj. Chestionat de redactorii ziarului, pictorul (în vîrstă de 91 de ani) neagă. Dar CNSAS confirmă că el este Dragomir din dosarul pus la dispoziție dnei Dorli Blaga, fiica marelui poet. Fără Europa Liberă Premierul Năstase, preluat de Mediafax, a declarat că presa i-a decupat cu rea voință afirmația referitoare la mărimea pensiilor, făcută la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
tîrît în procese fictive? Acest conflict (!) pare să ia amploare, alimentat fiind de diverși așa-ziși exegeți ai operei lui Eliade. Scandalul mondial declanșat în 2002 de apariția volumului Alexandrei Laignel-Lavastine - „Cioran, Eliade, Ionesco. LÎOubli du fascisme”6)vine să confirme acest lucru. Cum încadrați demersul autoarei? - Am terminat recent o recenzie de 72.000 de cuvinte despre cartea Alexandrei Lavastine - numai despre părțile referitoare la Eliade. Nu găsesc nimic apreciativ de spus despre acest lucru, după cum nici ea nu a
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
lumeapiticilor.ro); “Eminem ăla de sub fereastra ta (...) își răcnește sie însuși ce își răcnește” (poezie.ro). Citatele par să sugereze că în prezent sie ar fi resimțit ca insuficient pentru a marca, de unul singur, valoarea reflexivă. Nevoia de întărire confirmă și în acest caz tendința spre redundanță și insistență ilustrată de multe forme și structuri gramaticalizate în română. Sieși apare mult mai des în texte, dublînd, cu rol emfatic, un reflexiv neaccentuat - „Își zâmbi sieși, apoi se puse pe plâns
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
s-ar putea numi Erotism și proletcultism. Chiar dacă, la vîrsta de 24 de ani este deja la al doilea mariaj și flirtează detașat cu toată lumea (un plus evident, totuși pentru Marin Preda, Geo Dumitrescu, Virgil Teodorescu, Kindy, Ioji) nimic nu confirmă existența celor aproximativ 1000 de bărbați despre care, într-o carte pe alocuri sordidă, Istoria literaturii române de azi pe mîine, Marian Popa spune că i-ar fi marcat viața erotică. E drept, tînăra poetesă este în permanență ambetată de
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
Constanța Buzea Câteva piese din sumarul, dens ca de obicei, al CONVORBIRILOR LITERARE nr. 1/2005 rețin atenția cititorului interesat să i se confirme bunul gust, calitatea lecturii și, poate, de ce nu, propriile intuiții privind creația poeților de geniu, comportamentul acestora față de propriile texte în variante succesive, preocupați ca lucrul lor să nu rămână nedesăvârșit. l în primul rând, din interviul domnului profesor Mihai
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
al ideilor, sub egida unei mizantropii cu anvelopă conservatoare. Simptomatic, e citată o sentință cioraniană plină de iradierea radioactivă a dispoziției adolescenței rebele: Nimic nu se poate iubi decît imperfecțiunea". O serie de linii personale, cu amar aforistică tăietură, ne confirmă: "Respectul pentru trecut: conștiința rea a prezentului". Sau: "Dintre cei care înțeleg totul, cei care nu înțeleg nimic cîștigă. Ce se întîmplă cu cei care, neînțelegînd nimic, sfîrșesc prin a înțelege totul, nu mai știu". Sau: "într-o lume în
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
zicînd amiaza poeziei lui Marian Drăghici. Poetul nu-și pierde nicidecum gustul pentru vizionar și chemarea mistică - memorabilul distih "De cînd lumea se știe inspirația este un șoricel alb / cu borta în capul lui Dumnezeu" nu face decît să-l confirme - dar formula biografistă certifică un grad de asumare fără precedent a versurilor. Este vorba despre, pe de o parte, "texistența" care pune semnul de egalitate între expresie literală și existență, pe de alta parte, despre medierea pe care Istoria o
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
ar putea forma silabă, a celor pronunțabile ca un cuvînt oarecare al limbii. Am putea considera că - în măsura în care e posibilă - lectura "legată" este chiar preferată de vorbitori: tendința mai veche (care a produs pentru sigla CEC forma rostită cec) se confirmă și în multe cazuri mai recente: RADET (radet, nu re-a-de-té), PUR (citit pur, nu pe-u-ré) etc. Desigur, siglele cu succesiune impronunțabilă în română se supun obligatoriu celuilalt model, de rostire a numelor literelor: RATB devine re-a-te-bé. Totuși, la siglele pronunțabile
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
alta decît cea pe care se obișnuise să o creadă. Dar cum s-a modificat scrisul său în toată această perioadă? Scrie el mai bine astăzi decît acum două sau trei decenii cînd toată lumea îi prevestea un viitor strălucit? A confirmat sau a infirmat el, ca scriitor, toate speranțele puse în scrisul său de veteranii condeiului? Pentru a afla răspunsurile la aceste întrebări, autorul în cauză are o singură cale: să publice, în aceeași carte, eșantioane semnificative din textele scrise și
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
de cast - un Proust "celest"!) Or, în noiembrie 2004, publicarea de către Plon a unor scrisori inedite semnate Marcel Proust (600, după cele 5000 deja apărute în antologia îngrijita de Philip Kolb și care reprezentau abia a douăzecea parte a corespondentei!) confirmă, dar și modifică - uneori semnificativ - percepția Célestei Albaret: scriitorul este văzut, aici, ca "facétieux, attentif ŕ șes amis, roué, habile (subl. m.), soucieux de șa réputation, étonnamment bien informé..." (cf. Le Monde, 26 noiembrie) Este de presupus că bună Céleste
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
dă o replică scurtă dar care rezolvă definitiv orice dilemă: Atunci când lipsește originalitatea, în sens juridic avem de-a face cu un plagiat, când lipsește originalitatea estetică, avem o operă fără valoare." În ceea ce privește romanul în chestie al lui Barbu, se confirmă, din păcate, ambele presupoziții. Din lectura acestor texte despre plagiat selectate atent de Pavel Balmuș se poate reconstitui ușor atitudinea, mentalitatea plagiatorilor, nu atât din propriile intervenții, cât din cele ale celor care au sărit să-i apere. În fond
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
impietează asupra "realizării estetice", conturbă "simțul intern" al celor scrise, le delegitimează, dovedind că biografia defectuoasă se deversează inevitabil în operă. Cuvîntul acesteia e trădat odată cu canonul etic de care nu poate fi realmente dezlipit, ceea ce recursul la E. Lovinescu confirmă cu prisosință.
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
timp, subliniază artificialitatea acestui spectacol. De aceea, masochismul ei e subversiv și nu încurajează vreo identificare cu spectatoarele. Și jocul ei expresionist, inegal, cu gesturi bruște și schimbări dese ale timbrului vocii, sugerează labilitatea psihică a personajului. Dar finalul filmului confirmă ipoteza feministă: Dorothy renunță la statutul ei de obiect al dorinței (și, implicit, la toți bărbații care o doreau) pentru a redeveni doar mamă. Ceea ce e interesant este că abia la sfârșitul lungmetrajului mama și fiul sunt arătați împreună; deși
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]