674 matches
-
Apoi, ia-ți matale adio de la orice înțelegere cumpă nitbătrânească și de la orice posibilitate de (auto)nego ciere pe piața literară. Vei avea dușmani ireductibili deopotrivă în octogenari și cincantenari, la stânga și la dreapta, sus și jos, ba chiar printre congeneri. Din tot peisajul cultural, nimănui nu i-a convenit alura optze cismu lui nici înainte și nici, mai ales, după 1989. Fie că era prea deștept, talentat, disponibil, perfect sincronizat occidental, sau prea puțin filoxerat de comunism și prea alergic
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
apleca pe coarnele plugului? Păi, atunci, ce să mai înțelegeți din orfevrăria cu plaivazuri boante a lui Arghezi? Cum să mai pricepeți mania caligrafiei eminesciene? Măcar dumneavoastră, prietenii Dilemei, crema cremei (cum ar fi zis bietul a.l.ș.), fie congeneri, fie părinți mai tineri, încercați într-o bună zi, cu copiii sau nepoții, exercițiul de mai sus. Și explicați le rostul vindecător și fermecător al caligrafiei. Măcar o scrisoare de-o pagină pe an dacă ar accepta să scrie de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
convenționale, importanța cuvântului în context ceremonial și mi-am dorit nu o dată să-mi pot articula, verbal sau în scris, mărturia sufletească, dincolo de compasiunea strict gestuală. Numai că nici la moartea scriitorilor cu care am fost în relație de prietenie congeneră (precum Mircea Nedelciu și Radu G. Țeposu) sau profesional-filială (Savin Bratu, Marin Bucur), nici la dispariția unor personalități culturale despre care aș fi vrut să scriu din venerație (de la Marin Preda, Monica Lovinescu și Mariana Marin, la Ștefan Iordache și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
spulberate în numele iuțimii agresiv-ha lucinante, cea care otrăvește mintea, golește sufletul, robotizează reacțiile; pe scurt - dezumanizează. Dacă le adăugăm nenoro cirea dublajului la filme, în locul subti trării, scopi rea mental-emoțională a noilor generații e asigurată. 215 Mi-am întrebat profesorii congeneri de când n-au mai îndrăznit să le recite elevilor, în liniște, din eufoniile eminesciene, familiarizându-i cu melifluența (termenul este al lui Dan Botta, autorul unei superbe Cantilene), cu „narcoza auditivă“ (Negoițescu dixit) a diftongilor cuplați cu aliterațiile pe catifeaua
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
respondent“, „un singur abonat al ziarului Universul, din cei chestionați“. — Felicitările mele, domnule coleg, e foarte bine, vă puteți socoti angajat, spuse apoi primul redactor. Bine-ați venit printre noi! Permite-mi însă să-ți spun dumneata, cred că suntem congeneri. Eu sunt născut în 1854, la fel ca răposatul George Lahovary. Bărbatul avu un frison. Procopiu îl interpretă în felul lui: — Să mori străpuns de spadă, la 43 de ani, pentru că ai scris un articol politic, ce soartă, nu i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o adîncește și o răstoarnă a belșug cu fierul geniului său aspru și virgin”. Alături - o consemnare moderat-elogioasă a volumului În marea trecere de Lucian Blaga (poezie „cerebrală”) indică, o dată în plus, afinitățile de identitate cu expresionismul și bizantinismul „tradiționaliștilor” congeneri de la Gîndirea, fapt confirmat și de o „scrisoare” a lui Aderca adresată lui Ion Vinea (cf. „O zi la Brașov“, în nr. 3, 1923), în care „moderniștii” Lucian Blaga și Adrian Maniu sînt deplînși pentru colaborarea lor cu tradiționaliștii ortodoxiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sartoris, Albert Gleizes, Georges Linze ș.a.), comentarii sporadice despre „teatrul nou” de Sandu Eliad, proze ludice de Jacques G. Costin (unele - precum „Imn benzinei“ - neincluse în volumul aflat în pregătire). Barbu Brezianu prezintă o importantă expoziție de artă armeană, iar congenerul său Lucian Boz publică un amplu eseu despre Ulysses al lui James Joyce. Orficul, „barbianul”, puristul Dan Botta este prezent în ultimul număr al Contimporanului cu un eseu platonizant despre pictura lui Vermeer - „Vermeer din Delft și aridele idei“. Articolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atac dur la adresa lui Tudor Arghezi, tînărul Constantin Noica va fi și el găzduit la Contimporanul cu un scurt și condescendent comentariu despre mutarea la București a revistei Viața românească, apoi cu o recenzie elogioasă despre Isabel și apele diavolului a congenerului Mircea Eliade. Recenzia venea să contracareze atacurile din Gîndirea, pledînd - cu solidaritate entuziast-amicală - pentru originalitatea, exotismul și profunzimea problematică a romanului. Eliade însuși va fi prezent ulterior în paginile Contimporanului cu o proză scurtă („Visul“, în nr. 78), într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Boz din Études sur la littérature roumaine contemporaine, Ed. Corymbe, Paris, 1937, p. 172 (unde, nota bene, publică și un eseu despre onirismul kafkian al lui Urmuz!), Ion Biberi vede în el un „relativist nunațat”, opus scepticismului radical al congenerului Eugen Ionescu. Mai mult, pentru Biberi, Monsieur Lucien Boz est le critique de la poésie moderniste, lui même poéte par sa sensibilité et par sa tournure spirituelle. În fapt, Lucian Boz a fost primul critic autohton care a văzut în Urmuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sentimental de Perpessicius (Em. Ungher), Amantul doamnei Chatterly de D.H. Lawrence (Horia Groza), În preajma revoluției de C. Stere (O. Șuluțiu), Febre de Virgil Gheorghiu (Eu - Em. Ungher), comentarii de Marcel Bresliska despre Tudor Vianu și Jean Cocteau, poezie de autori congeneri (Simion Stolnicu, E. Jebeleanu, H. Stamatu, Al. Robot, Emil Botta, Dan Botta, Barbu Brezianu, fostul „unist” Virgil Gheorghiu, Corneliu Temensky, Em. Ungher). Sumarul Cărții cu poeți oferă o imagine panoramică asupra tendințelor liricii moderne interbelice, de un eclectism extrem: T.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mort. Trecu un timp îndelungat. Nu risca să ridice un animal încă viu, care, cu o singură lovitură de coadă, ar azvârli în sus ambarcațiunea, dar nici nu-și putea permite luxul să-l lase acolo mort, prea mul timp. Congenerii lui sau bancurile de pirania, atrași de sânge, i-ar veni de hac în câteva minute. Scoase o scurtă exclamație, de parcă ar fi simțit în mână ultima horcăitură de agonie și începu să tragă în sus de parâmă cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
concept pur teoretic, convențional și nici măcar cu alți copii din clasă, ci judecat (evaluat) mai ales În raport cu sine, pe criterii de utilitate și oportunitate pentru copilul respectiv. 6. Performanța copilului cu cerințe speciale nu trebuie niciodată raportată la cea a congenerului său normal, ci doar la performanța lui imediat precedentă, pentru evidențierea progresului și crearea satisfacției reușitei, foarte importantă la acești copii. 7. Prezența În aceeași clasă a copiilor normali/obișnuiți și performanța lor În aceeași clasă cu cei cu cerințe
CE ESTE ŞI CUM SE PUNE ÎN PRACTICĂ ŞCOALA INCLUZIVĂ?. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Miodrag CIURUŞCHIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2139]
-
o permanență între cei care au puterea nelegitimă, căt și între cei ce o suportă. Filosofii anglo-saxoni includ dreptul la libertate în categoria drepturilor naturale. Libertatea este deci în concepția acestor filosofi care s-au înscris într-o viziune creștină, congeneră naturii umane. Creștinismul lărgește maximal fruntaliile libertății. Reproșul pe care Marele Inchizitor i-l aduce lui Iisus este: În loc de a căuta să le zălogești libertatea, tu le-ai sporit-o și mai mult, aruncănd pe veci chinuitoarea ei povară asupra
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
băieților și ar fi mai puțin directă decât la aceștia, care recurg mult mai des la agresiune fizică. Fetele au tendința de a exercita forme indirecte de violență, precum batjocura sau răspândirea zvonurilor. Băieții sunt mult mai des agresați de congeneri, în timp ce fetele sunt susceptibile de a fi victime ale agresorilor de ambele sexe. Băieții sunt mai susceptibili să fie autori ai violențelor, după cum și riscă mai mult decât fetele să fie victime, indiferent de țară (Gottfredson și Gottfredson, 1985; Nabuzoka
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
bărbat să perceapă neîntârziat intențiile ofensive ale rivalului. Cât despre femei, competențele lor mai sociale și capacitatea lor empatică superioară bărbaților le ajută să remarce și să diferențieze mai repede variațiile și microtensiunile în celelalte tipuri de expresii afective ale congenerilor. În concluzie, femeile vor fi capabile în mai mare măsură să înțeleagă dacă partenerul lor este trist sau vesel... Pentru mai multe detalii Mattingley W.J., „Do angry men get noticed?”, în Current Biology, nr. 16 (11), 2006, p. 402-404
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
față, de marile concerne economice și financiare transnaționale. Ceea ce era perfect compatibil cu bolșevismul, care fusese tot un experiment al marilor concerne, ca și nazismul. Iuri Andropov (1914-1984), maestrul lui Mihail Gorbaciov, concepuse doctrina celor patru stadii ale partidului comunist, congeneră cu a lui Valter Roman, care, într-o carte din 1970 (Secolul XX: Secolul Marilor Revoluții), se întreba "profetic": Cine va veni după noi?" Și răspundea: După noi vor veni cei care trebuie să vină, căci nu există postcomunism. Noi
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și valoarea limbii: una mitologică, una metafizică și una pragmatică 141. Deși nu împărtășește teoriile lui Max M ü l l e r în legătură cu relația dintre mit și limbă, Cassirer admite că, în cazul spiritului primitiv, mitul și limbajul sînt congenere, prin faptul că se sprijină pe o experiență mai curînd socială decît fizică, natura fiind integrată societății. Cînd însă omul a realizat caracterul implacabil al naturii, neparticiparea ei efectivă la viața sa, a conceput legătura dintre limbă și realitate altfel
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu-mi aduc aminte de nimic. De fluturi galbeni, nu de somn atinsă (...) Să nu mă zbat, să exersez să mor Fără dureri, ca-n vise de ușor... Nu pastelul tentează; în câteva texte remarcabile (Roza, Merii, Sânzâiene și altele, congenere) prioritatea revine Eului interior, pendulând între contemplare lină și melancolie, mod cultivat odinioară de D. Anghel. Ne ține în loc, bunăoară, expoziția florală din Nu orhidee porfirogenete: "Mi-e dor de-o floare simplă și curată (...) // Deci flori crescând din munți
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cel puțin e în stilul fatalismului valah, iar Dinu are, fără îndoială, dreptate să repete că sunt mai aproape decât îmi închipui de rădăcinile mele” (1976 Ă 315). Poate că, departe de țară, Cioran descoperă că vidul său interior este congener vidului valah. Sau poate descoperă că orice vid, odată explorat, se metamorfozează într-atât, încât devine opusul său și e sens. Ura de origini Ă care este înainte de toate ură de sine Ă se transformă în prilejul unei restaurări. Îi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Finalmente, n-a făcut decât să se recunoască în propriile origini. Cioran, bunul valah (în sensul de valah nealterat, căci altfel el e numai cinism și voluptate), adică „românul absolut”. În alt loc, face din limba română substanța propriei viziuni, congenere, asupra lumii: „Cuvântul pământeni mă obsedează dintotdeauna. Ce limbă extraordinară avem, mai ales când vrei să vorbești despre zădărnicia vieții!” (15 aprilie 1971 Ă 161). Așadar, Cioran ilustrează la modul ideal propriile origini de care, de altfel, fuge în permanență
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
poltronerie, în râgâit. O carență fiind, umorul îi ajută pe cei de pe margine, dedublații, învinșii, neputincioșii să convertească eșecul în victorie. O victorie pe dos, pe care Cioran o deplânge, dar de care, finalmente, se agață. Nu întâmplător, se simte congener evreilor, pe care îi admiră și pentru umorul lor. „Există doar două popoare care au un umor profund, semnificativ, fascinant: evreii și țiganii. Două popoare dezrădăcinate, rătăcitoare. Asta aruncă o lumină asupra esenței umorului” (III, 24). El însuși dezrădăcinat și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de sărbători, să nu spurce apa și din acel urcior.403 În calendarul tradițional, apa este un element proteic, ca parte integrantă ritualului propriu-zis, renăscând forțe magice pentru a sacraliza destinul individual sau colectiv al comunității sătești. II. PĂMÂNTUL Element congenere celorlalte forme arhetipale ale cunoașterii universale, pământul, ca temelie a umanului, convertește materia originară la subtanțialitate pură. Interdependența ontologică dintre formele arhetipale ale cunoașterii este foarte bine ilustrată într-o legendă românească despre Sfântul Spiridon care demonstrează existența Sfintei Treimi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
alături până la moarte, uneori și multă vreme după aceea. Se întâmplă ca turmele de elefanți să dea, în drumul lor, peste oseminte de animale, victime ale braconajului. Oase de bivoli sau de rinoceri. Nu le confundă însă cu cele ale congenerilor. Dacă găsesc un os de elefant, îl cântăresc cu trompa, îl miros, îl țin o vreme înainte de a-l lăsa jos, apoi acoperă cu crengi rămășițele elefanților morți. Acestea sunt, poate, premisele riturilor funerare... Braconierii, vânătorii de fildeș masacrează, de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
umane. Conform dicționarului Petit Robert, "ceilalți" nu indică celelalte creaturi, speciile de animale, ci ceilalți bărbați, celelalte femei. Are drept sinonim "aproapele". Aproapele este celălalt, transformat de ființa umană în seamăn. Pentru animal nu există "aproapele", el nu are decât congeneri. Ce fel de alteritate, atât de străină omului, atât de dificil de înțeles, reprezintă, deci, animalul? Ce ne împiedică să ne raportăm la el ca la "aproapele" nostru? Conștiința, soră sau fiică a rațiunii. După Rilke ("Scrisoare către un cititor
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
încercând să dovedească (și) prin defectologie că soarta poate fi influențată. Influențată, dar încă nu învinsă. Rămâne speranța că omul veacurilor viitoare va ști să încline cu totul balanța luptei cu soarta în favoarea binelui. Este copilul meu altfel decât ceilalți congeneri ai săi?" se întreabă îngroziți părinții, atunci când observă că fiul sau fiica lor se deosebește prin rămânere în urmă față de alți copii, precum și atunci când este obligat să accepte această realitate crudă. O revoltă neputincioasă însoțește adesea această întrebare. "De ce tocmai
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]