278 matches
-
Răzvrătiții au formulat și dezideratul eliberării sclavilor, instalarea unui guvern egalitar și introducerea sistemului republican. Guvernul local s-a sesizat foarte repede, datorită faptului că unii membri ai mișcării au distribuit foi volante de propagandă în care erau descrise solicitările conjurației. În noiembrie 1807, trupele lui Napoleon Bonaparte au forțat curtea portugheză să se refugieze în Brazilia. Regele Ioan al VI-lea a sosit în Rio de Janeiro în 1808 după semnarea alianței defensive cu Anglia. În același an s-au
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
a fost menționată și necesitatea rezolvării problemei refugiaților palestinieni ca o condiție a acceptării statului Israel de către arabi. Totuși, memorandumul lui Rostow a determinat o radicalizare a partidelor de stânga din lumea arabă, care își vedeau acum confirmate teoriile de conjurație ale forțelor "imperialiste" și "sioniste" care fuseseră lansate odată cu intensificarea colaborării militare dintre Israel și S.U.A. din timpul administrației Kennedy. Poziția U.R.S.S. a fost ambiguă înainte de izbucnirea războiului, probabil datorită unei disensiuni în cadrul Biroului Politic al C.C. Au existat
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
devenit un simbol al puterii utilizat pentru împărați din timpul vieții, marcând superioritatea. De la Gallienus, diadema elenistică este folosită regulat în monede, alături de cununa de lauri sau coroana radiată. După asasinarea ultimului împărat din dinastia Severilor, Alexandru Sever, de către o conjurație, Maximin Tracul a fost proclamat „Augustus”, fiind primul împărat roman de origine barbară. Pretendentul ce i-a luat locul lui Alexander, Iulius Maximinius, era un simplu soldat înaintat în rangul ecvestru. Maximinus era înzestrat cu o forță fizică extraordinară, capabil
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
împărțirea puterii. În 313, Maximin a fost înfrânt în bătălia de la Tzirallum în Thracia și s-a sinucis. Constantin rămânea Augustus în Vest, în timp ce Licinius rămânea Augustus în Orient. Dar în 316 a izbucnit conflictul dintre cei doi, cauzată de conjurația lui Basianus, frate vitreg al lui Constantin, ce se află în bune relații cu Licinius, împreună cu care a conspirat împotriva împăratului occidental. Conspirația fiind descoperită, Bassianus a fosrt executat, iar Licinius a fost atacat de Constantin. În urmă batallilor de la
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
de Bello Civili". În lucrarea sa "Commentarii de Bello Gallico" el prezintă detailat societatea, organizarea și religia galilor. Gaius Sallustius Crispus (86-34 î. e.n.), care a fost partizan al lui Caesar și numit guvernator al Africii, a scris opere importante, precum: "Conjurația lui Catilina," "Portretul lui Catilina" și "Războiul lui Iugurtha". Titus Livius (59 î. e.n.-17 e.n.) a pus accent pe oratorie și a fost admirator al republicii și al valorilor republicane, partizan al lui Augustus.În opera sa principală, "Ab urbe
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
cel mare al lui Henric al II-lea și al Caterinei de Medici. A fost căsătorit în 1558 cu Maria I Stuart, regina Scoției (1542-1567), nepoată a ducilor de Guise. Francisc al II-lea a persecutat protestanții și a reprimat conjurația de la Amboise (martie 1560). A fost fiul lui Henric al II-lea al Franței și al Caterinei de' Medici și aparținea ramurii Valois-Angoulême din Dinastia Capețienilor. Francisc s-a născut în 19 ianuarie 1544, unsprezece ani după celebrarea căsătoriei părinților
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
află în neprihănire). Regatul lui Francisc este dominat de o gravă criză financiară, politică și religioasă. Impopularitatea politicii sale represive în confrontul protestantismului, îi face pe protestanți să organizeze o lovitură de stat împotriva principalilor săi consilieri Guise; este șocul conjurației de le Amboise. Înaintea nemulțumirii crescânde, guvernul decide să tenteze concilierea. Sub influența reginei-mame Caterina de' Medici, inaugurează instaurarea unui dialog cu susținătorii noii religii, dar rămâne implacabil înaintea agitatorilor. Până la sfârșitul domniei lui Francisc, Franța e paralizată de un
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
în Place de Greve la Paris. Hotărât să pună capăt persecuției și să facă recunoscut dreptul practicării cultului reformat, un grup de gentilomi pun la cale răsturnarea guvernului Guise și încredințarea puterii prinților de sânge, în câștigul noii religii. Este Conjurația de la Amboise. Conjurații au în program să lovească la palat cu complicitatea gărzilor regale, pentru a-l răpi pe rege și a-i elimina pe Guise, în caz de rezistență. O mare forță armată în extern trebuie să garanteze securitatea
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
amnistie generală protestanților. Dar este prea târziu, complotul este deja în curs. Din toate provinciile regatului trupe de oameni se îndreaptă spre Castelul Amboise, unde se află curtea. În orașele Tour și Orléans, conspiratorii distribuie bani și arme. Prost organizată, conjurația va sfârși într-o baie de sânge. Destinul său se joacă în 15 martie când ducele de Nemours reușește să aresteze câțiva dintre principalii conjurați. Zilele următoare, dezorientate, trupele de rebeli compuse din persoane de condiție săracă, sunt făcuți prizonieri
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
săptămâni și va face mai mult de 1200 de victime. Atitudinea lui Guise față de prințul de Condé este indecisă. Prințul ajunsese la curte și participase la apărarea castelului alături de inamicii săi. Interogatoriile luate prizonierilor, îl desemnau clar ca beneficiar al conjurației, dar prințul de Condé neagă, iar cuvântul persoanelor de rând nu conta în fața cuvântului unui prinț de sânge. Lăsat liber la curte, prințul de Condé fuge în sud-vestul țării, la fratele său Antoine. Explozia de violență a conjurației de la Amboise
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
beneficiar al conjurației, dar prințul de Condé neagă, iar cuvântul persoanelor de rând nu conta în fața cuvântului unui prinț de sânge. Lăsat liber la curte, prințul de Condé fuge în sud-vestul țării, la fratele său Antoine. Explozia de violență a conjurației de la Amboise, nu face decât să confirme opinia curții cum că persecutarea protestanților nu face decât să agraveze criza religioasă. La sfatul Caterinei de' Medici și a consilierilor moderați, guvernul încearcă să slăbească tensiunile printr-o politică de înțelegere. Mai
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
a confruntat cu tendințele centrifuge ale boierilor și cu "erezia" bogomilă, numită după numele primului predicator, preotul Bogomil (ulterior a fost numită „catarism”, de la cuvântul grecesc "katharos" „curat”). Borilă a organizat represalii împotriva bogomililor și a putut să înfrângă o conjurație a boierilor la Vidin cu ajutorul unei oști din Ungaria, compusă din secui, români și pecenegi și condusă de comitele Joachim (Ioachim). În timpul domniei lui Borilă, rolul românilor în statul Asăneștilor a început să scadă. În 1218 a revenit în țară
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
nordul Dobrogei. Ioan Asan II a murit în 1241. După 1241, țaratul a pierdut o mare parte din teritoriile dobândite de Ioan Asan al II-lea, precum și rolul preponderent în politica balcanică. Fiul său minor a fost ucis de o conjurație a boierilor, iar apoi și fratele său, Mihail Asan. Penultimul țar din dinastia Asăneștilor, Căliman II, a domnit doar doi ani, în 1256-1258. Penultimul dintre Asănești, Căliman II, a fost alungat de pe tron în 1258, apoi au domnit țari bulgari
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
el era însă obligat să aștepte abrogarea condamnării sale pentru neconstituționalitate. De această măsură se ocupau prietenii săi din cadrul consiliului, Desfourneaux și Pastoret. Aprobarea moțiunii de abrogare a fost facilitată de teama pe care o generase în cadrul Consiliului așa numita "Conjurație a celor Egali", de la sfârșitul lunii august 1796. În 2 septembrie 1796, Vaublanc pronunță cuvintele jurământului: „"Jur ură față de monahie și anarhie"”. Ceremonia nu s-a desfășurat fără incidente. Unul din deputații opoziției ar fi strigat: „"Mai tare!"”. Fără a
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
al caucilor, dar într-un mod mai puțin sigur. Consulatul a recompensat, în 175, aceste acțiuni de succes, înainte de a i se încredința lui Didius Iulianus guvernările Dalmației, Germaniei inferior, apoi a Bithyniei. Începutul domniei lui Commodus și represiunea consecutivă conjurației conduse de Lucilla (sora mai mare a lui Commodus), au condus la trecerea lui Didius Iulianus într-o perioadă de dizgrație. S-a îndepărtat de viața publică și s-a refugiat în proprietățile sale de la Mediolanum. Când împăratul Pertinax este
Didius Iulianus () [Corola-website/Science/305955_a_307284]
-
la București, guvernul condus de liberalul Ion Ghica și de conservatorul Dimitrie Ghica la Interne, desfășura o activitate de organizare a noului regim politic. La acea dată Alexandru Ioan Cuza, domnitorul României, a fost silit să abdice, ca urmare a conjurației pregătite de coaliția dintre conservatori și liberal-radicali ("monstruoasa coaliție"). Puterea a fost preluată de o locotenență domnească (Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu și colonelul Nicolae Haralambie). În primele zile ale lui aprilie a avut loc plebiscitul prin care prințul Carol I
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
în perioada de dinaintea Revoluției de la 1848. Cu banii obținuți pe odoarele lăsate de domnul Tudor Vladimirescu în grija boierului Stroe Grădișteanu, pe care Mărgelatu le-a protejat cu greu de hoți și de oamenii Agiei, sunt cumpărate arme pe care conjurații le transportă de la Viena în Țara Românească. Cu ajutorul acelor arme, organizația conspiraționistă „Frăția” vrea să declanșeze o revoluție. La o nuntă la care participă protipendada Bucureștiului o caretă din care cad morți patru boieri: Mitiță Cantacuzène (nașul), Costache Marinescu, Hristu
Trandafirul galben () [Corola-website/Science/314315_a_315644]
-
a avut loc în biserica Sfânta Sofia. Aici ei l-au desemnat pe Isaac Comnenul drept viitor împărat. Patriarhul Mihail I Cerularie, aflat în disgrație sub domnia Teodorei și sub cea a lui Mihail al VI-lea, a binecuvântat această conjurație. La 8 iunie 1057, Isaac I Comnen este proclamat împărat la Gomaria, în Paflagonia, bucurându-se de sprijinul comandanților militari ai armatei din toate themele asiatice. Cu această forță militară Isaac își stabilește o tabără în apropierea capitalei, la Niceea
Mihail al VI-lea Bringas () [Corola-website/Science/314800_a_316129]
-
menajera sa și întemnițat la Aiud. Pe 13 septembrie 1794 guvernul Transilvaniei l-a destituit din funcția de director, din cauza exceselor dovedite cu prilejul anchetei din 15 iulie, când Șincai a spus în stare de ebrietate că el este capul conjurației. În 1811 a publicat lucrarea istorică, scrisă sub forma analelor, intitulată amplu: "Hronica românilor și a mai multor neamuri în cât au fost ele amestecate cu românii, cât lucrurile, întâmplările și faptele unora față de ale altora nu se pot scrie
Gheorghe Șincai () [Corola-website/Science/298233_a_299562]
-
timpurie a formei epistolare. A avut o carieră agitată, care a inclus și exilul în Corsica pentru adulter cu Iulia Livilla, nepoata împăratului Claudius. Întorcându-se din exil, a fost preceptorul lui Nero. Acesta, devenind împărat, l-a implicat în conjurația lui Pison și i-a poruncit să-și ia viața. Seneca și-a tăiat venele fără nici o tresărire. Din voluminoasa sa operă este de reținut morala sa apropiată de cea a stoicilor, dezvoltată în "Questiones naturales". Se opune lui Cicero
Seneca () [Corola-website/Science/298163_a_299492]
-
-l la școala lui Gheorghe Asachi. La 19 ani se întoarce la Șerbești luându-și moșia în stăpânire. Se căsătorește cu Anastasia Rosetti, fiica spătarului Matei Rosetti de care se desparte în foarte scurt timp. În anul 1839 se alătură conjurației confederative a comisului Leonte Radu, care urmărea să doboare regimul autocrat a lui Mihail Sturdza. Inspirați de ecourile revoluției franceze, aceștia întocmiseră și un "proiect pentru cele ce s-au socotit spre îndreptarea în ale Ocârmuirii din lăuntru". După ce domnitorul
Săndulache Miclescu () [Corola-website/Science/318589_a_319918]
-
Leonte Radu, care urmărea să doboare regimul autocrat a lui Mihail Sturdza. Inspirați de ecourile revoluției franceze, aceștia întocmiseră și un "proiect pentru cele ce s-au socotit spre îndreptarea în ale Ocârmuirii din lăuntru". După ce domnitorul Mihail Sturdza lichidează conjurația, se regăsește printre membrii unei noi mișcări condusă de profesorul francez I. A. Vaillant cunoscută sub numele de "Societatea filantropică" sau "Fiii coloniei lui Traian despre nord-est a provinciei Moldova". Nici aceasta nu va rezista, fiind demontată la fel de repede de
Săndulache Miclescu () [Corola-website/Science/318589_a_319918]
-
Grigurcu-"România literară” “Un splendid poem - Cine-a strigat - reia tema, îi dă un profund înțeles existențial cu ecouri argheziene. Cuvîntul ia ființă în strigătul terorizînd armonia cosmică, vestind totodată o trădare a inocenței, o dezordine provocată de o stranie conjurație. Emil Dreptate ne înfățișează un univers amenințat să-și schimbe structurile, oglinzile senine în coșmare. Vînătorul ia ceva din hieraticul chip al naturii disponibile să instaureze o altă ordine a valorilor, să participe la regia dramei. Realitate și vis, neliniște
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
un mesaj codificat atașat de piciorul unui porumbel. Prin intermediul acestuia, ei descoperă un complot pentru eliberarea Ungariei de sub jugul austriac și, cu ajutorul bancherului Silas Toronthal, îi predau pe conspiratori pe mâinile poliției, intrând astfel în posesia unei recompense grase. Conducătorii conjurației, bogatul conte Mathias Sandorf, Ștefan Báthory (aparținând celebrei familii Bathory) și Ladislau Zathmar, sunt judecați și condamnați la moarte. Cei trei încearcă să evadeze din închisoare folosind firul unui paratrăznet, dr Zathmar este prins. Sandorf și Bathory găsesc adăpost în
Mathias Sandorf () [Corola-website/Science/321313_a_322642]
-
deja de Joséphine și Beaumagnan, precum și de prietenii lor. În acest roman sunt prezentate cele patru enigme gravate pe spatele oglinzii magice a lui Cagliostro pe care acest personaj nu a avut timp să le rezolve: Urmărindu-i separat pe conjurații din organizația secretă, Raoul d’Andrésy și Joséphine Balsamo ajung la castelul de Gueures, unde, prin viclenie, Raoul descoperă ascuns în balustrada esplanadei ce domina parcul un braț al sfeșnicului cu șapte brațe. El este salvat de Joséphine și adăpostit
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]