290 matches
-
examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1. Numește câte un sinonim neologic pentru sensul din text al cuvintelor: vechea și ademenesc. 2. Motivează absența majusculelor în textul citat. 3. Construiește un enunț în care să ilustrezi sensul conotativ al substantivului poezia. 4. Menționează două mărci lexicogramaticale ale subiectivității prezente în textul dat. 5. Precizează o temă și un motiv literar identificate în textul citat. 6. Selectează două secvențe din text care conturează dimensiunea temporală a imaginarului poetic. 7
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu privire la text: 1. Numește câte un sinonim neologic potrivit pentru sensul din text al cuvintelor: nevăzuți și au schimbat. 2. Explică scrierea cu literă mică a cuvintelor de la începutul majorității versurilor. 3. Construiește un enunț în care să ilustrezi sensul conotativ al substantivului poveste. 4. Precizează tema poeziei și un motiv literar identificat în textul dat. 5. Selectează două secvențe din text care conturează dimensiunea spațială a imaginarului poetic. 6. Prezintă semnificația titlului în relație cu textul poetic. 7. Formulează un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu privire la text: 1. Numește câte un sinonim neologic pentru sensul din text al cuvintelor: teorie, hotărâsem. 2 puncte 2. Explică rolul parantezelor în secvența: (poate că din cauza lumii care ne împiedica.) 3. Construiește un enunț în care să ilustrezi sensul conotativ al substantivului tragedie. 4. Precizează perspectiva narativă care poate fi identificată în fragmentul dat. 5. Prezintă rolul interogațiilor retorice din textul citat. 6. Ilustrează o modalitate de caracterizare a personajului prezentă în text, justificând răspunsul printro secvență semnificativă. 7. Prezintă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nu poate fi obținută fără explorarea straturilor de adâncime ale textului, fără aplicarea unor concepte din sfera lingvisticii, a teoriei literare, a stilisticii. O realitate incontestabilă este faptul că limbajul poetic, esențial ambiguu, operează prin sugestie și simbol, prin sensuri conotative, metaforice, așadar, pentru ai descoperi mecanismele semnificării, se impune un demers analitic ce apelează la noțiuni de semantică și stilistică. Procedăm astfel cu simbolul bacovian al plumbului, de exemplu. Pentru a descoperi semnificațiile multiple ale acestui semn artistic, comparăm secvențele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mecanismele semnificării, se impune un demers analitic ce apelează la noțiuni de semantică și stilistică. Procedăm astfel cu simbolul bacovian al plumbului, de exemplu. Pentru a descoperi semnificațiile multiple ale acestui semn artistic, comparăm secvențele ocurente, identificăm câmpuri semantice, sensuri conotative, analogii și opoziții, imagini artis tice și figuri de stil. Numai așa avem, de pildă, revelația că poezia este și o artă poetică, fiindcă pornind de la strigătul eului liric (țipătul expresionist? angoasa, nevroza simboliștilor?) ajungem la cuvântul poetic, amorul ce
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Vezi și DURATĂ, MIȘCARE LENTĂ. sem [seme]. 1. O trăsătură semantică elementară (Greimas); o unitate de semnificații minimale. Înțelesul cuvîntului mînz, bunăoară, este produsul unor seme ca "ecvestru", "tînăr", "mascul" etc. 2. O unitate a CODULUI SEMIC (Barthes); un SEMNIFICAT conotativ; un element care conotează o anumită trăsătură de caracter (sau peisaj). Fie un personaj de parte bărbătească cu gene alungite și voce moale și care mușcă și zgîrie cînd se bate; se poate spune că lungimea genelor, moliciunea vocii și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
mod de comunicare poetică. La el este vorba de o pătrunzătoare poezie de sugestie, ce induce un adevărat brainstorming imagistic. Enunțuri sărace, epurate de orice exces metaforic sau de culoare convențională, sunt încărcate de o vigoare a sugestiei, a reverberațiilor conotative cu totul excepțională. Sub masca reținerii și a contemplării distanțate, poetul e imperativ, în bună parte un omolog cvasibacovian al vulcanicului Cristian Simionescu. Pesimism, decepție, dezabuzare, cinism, caracter oracular, orfism, autosofie, gnosticism de factură personală, proclamarea biruinței binelui, angajare existențială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
-l Goe..., Vizită... (Caragiale), amănunt pe care mulți editori Îl ignoră, deși valoarea stilistică a lor este ridicată În aceste contexte. Trebuie reținut faptul că, În textele științifice, punctele de suspensie trebuie folosite cât mai puțin, tocmai datorită valorii lor conotative. 5.11. Cratima (liniuța de unire sau de despărțire) Ca semn de punctuație, cratima se folosește În următoarele situații: - În repetiții de cuvinte ce formează o unitate: „Gânduri-gânduri... treceau prin cugetul lui Dănilă” (G. Galaction); - În interiorul unor expresii formate din
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de discuție...); a intensifica o anumită relație/legătură de ordin interpersonal; a reduce rezistența, revolta, opoziția; a preveni/ elimina indiferența (Ezechil, 2002, p. 64). 11 O perspectivă interesantă este oferită și asupra funcțiilor tăcerii, diferențiindu-se, astfel: "tăcerea emotivă; tăcerea conotativă; tăcerea referențială; tăcerea poetică sau autoreflexivă; tăcerea expresivă" (Grigore, 2008, p. 9). 12 Vezi, în acest sens, ideea de "automonitorizare", prezentată în literatura de specialitate drept "capacitatea vorbitorului de a-și ține sub control propriul comportament verbal și nonverbal" (Șerbănescu
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
termeni sînt creații speciale, menite să redea noțiuni dintr-un domeniu sau altul, dar există unii preluați din vocabularul limbii obișnuite, prin terminologizarea unor cuvinte cărora li se atribuie semnificații determinate. În procesul terminologi-zării, pot fi valorificate și unele abateri (conotative) semantice ale cuvintelor, o serie de elemente motivate afectiv ale semnificației inițiale sau anumite valențe ce decurg din perspectiva etimologiei. Acesta nu este însă un aspect determinant al limbajului de specialitate. Trebuie observat, apoi, că elementele care privesc dimensiunea lingvistică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a ajuns despre ea, ci o anumită viziune despre realitate, un antropocosmos singular, ca în artă, dar realizat altfel și exprimat altfel decît în artă, folosind mijloacele științei, adică uzînd de aspectul denotativ al cuvintelor (în vreme ce arta valorifică aspectul lor conotativ). Numai că, denotația, relația cu obiectul denumit, vizează acest antropo-cosmos singular ce se propune ca antropocosmos general și, ca atare, textul filozofic este și el particular, iar nu unul neutru, nemarcat, precum cel al științei. Dintr-o altă perspectivă, Paul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cu alte elemente ale limbii. Ambele determinări subiective cooperează în realizarea sensului efectiv cu care cuvîntul apare în structura discursului (textului) filozofic. Este evident că subiectivitatea discursului filozofic este total diferită de cea a discursului beletristic, unde se valorifică posibilitățile conotative ale limbii, deși, uneori, îndeosebi la marii scriitori, se poate uza și aici de structurile de idei particularizante. Discursul filozofic, forma de particularizare a limbajului filozofic, este determinat în mod hotărîtor de lumea analizată. În filozofie, cosmosul nu este realitatea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de o parte, de conceperea filozofiei ca un complementar al științei și de predispoziția de a antrena în structura textului filozofic, alături de împrumuturi neologice, un mare număr de cuvinte vechi și populare, deseori în structuri sintagmatice care le conferă nuanțe conotative. Deși poet și deși opera sa filozofică lasă impresia unei frecvente utilizări a metaforicului, teoretic el constată (și susține) necesitatea unei depline delimitări între artă și filozofie sub aspectul alcătuirii discursului. După Blaga, gînditorii cu înclinații artistice au încercat de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
viețuitoarele aduse de Dumnezeu în fața lui denotă că el nu le-a botezat "convențional", ci pe cale "naturală", în consens cu proprietățile lor, desprinse cu precădere pe calea analizatorului vizual 9. • Polivalența logică este un rezultat al încărcării cuvintelor cu sensuri conotative, fie ca o consecință a sărăciei limbajului incipient utilizat de Adam, fie ca urmare a dorinței lui Dumnezeu de a oculta anumite sensuri ale spuselor sale. Este suficient să amintim, spre exemplu, utilizarea termenului de "moarte" pentru a sugera consecința
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
epistemologică, ci una ontologică, în care motivarea limbajului (rezonanțele sale resimțite la nivel infralogic inclusiv) este singura în măsură să genereze efectele psiho-fizice scontate. Rezultă, în consecință, că ocultarea adevărului va fi mai ușor de realizat în cazul limbajului simbolic, conotativ, decît în situația celui convențional, denotativ. Iată de ce limbajul edenic prin excelență simbolic a fost "ales" drept cel mai adecvat instrument pentru a institui întîia oară minciuna în lume. 2.1.3. Darul ignoranței În momentul în care între Dumnezeu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un context temporal specific. Cadrele temporale cărora minciuna li se subordonează vizează paliere de amplitudine diferită, între care în mod anume trebuie menționate: • Nivelul timpului istoric cuprinde diferitele perioade temporal-culturale în care au apărut și manifestat principalele discursuri: de tip conotativ (magico-mitic, ocult, religios), specifice unei îndelungate și greu de definit perioade arhaice, în care limbajul simbolic aferent permitea multiple penetrații ale erorii de receptare (funcționarea școlilor ezoterice, de exemplu, care cultivau în mod deliberat limbajul criptic, acroamatic, "pervertit" astfel încît
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
limbajul natural, entitățile lingvistice ascund nenumărate subtilități și nuanțe, acestea determinându-i și nenumărate interpretări posibile, dar mai ales îl fac să nu cadă în monotonie și rigiditate, diferențele dintre cuvinte fiind atât „cantitative”, cât și mai ales „calitative” sau conotative. Simbolurile limbajelor artificiale, relaționând prin raporturi „cantitative” (în sensul că diferența dintre simboluri nu ține de nuanță și de extensia valorică), îi dau acestuia o anumită precizie și univocitate interpretativă, dar, sărăcindu-l de subtilitățile și nuanțele calitative, îl fac
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
extensiunea, sfera, semnificația în concepția lui Frege. În ceea ce privește sensul, luăm contact, în practica discursivă, cu o serie de probleme de receptare și comprehensiune, deoarece intervin o serie de fenomene cum ar fi: polisemia cuvintelor, distincția sens literar, denotativ - sens figurat, conotativ; iar în ceea ce privește referința, ne izbim de problema vaguității unor termeni, ambiguității enunțurilor ce necesită o dezambiguizare prin atribuire de referenți. După ce clarifică ce înseamnă sensul și semnificația (referința) cuvintelor, termenilor, Frege se ocupă în Sens și semnificație și de propozițiile
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ales de ei, fapt ce face să se stabilească între ei o anumită complicitate (pacifistă sau agresivă)"144. Insinuările au rolul de a descalifica interlocutorul sau un terț, dat fiind că locutorul face rareori insinuări la adresa propriei persoane. Caracteristic limbajului conotativ, subînțelesul recurge la o gamă variată de tropi, dintre care se disting metonimia, sinecdoca, metafora, litota, ironia și hiperbola. În general, actele discursive nu permit delimitări nete între denotativ și conotativ, dar în cazul informațiilor conotative, acestea sunt "mai degrabă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
locutorul face rareori insinuări la adresa propriei persoane. Caracteristic limbajului conotativ, subînțelesul recurge la o gamă variată de tropi, dintre care se disting metonimia, sinecdoca, metafora, litota, ironia și hiperbola. În general, actele discursive nu permit delimitări nete între denotativ și conotativ, dar în cazul informațiilor conotative, acestea sunt "mai degrabă sugerate, decât asertate"145. Valorificând intens conținuturile implicite, limbajul politic recurge constant la forme ale comunicării indirecte, atât pentru a evita subiecte tabu, cât și pentru a proteja imaginea locutorului. Dramatizarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
propriei persoane. Caracteristic limbajului conotativ, subînțelesul recurge la o gamă variată de tropi, dintre care se disting metonimia, sinecdoca, metafora, litota, ironia și hiperbola. În general, actele discursive nu permit delimitări nete între denotativ și conotativ, dar în cazul informațiilor conotative, acestea sunt "mai degrabă sugerate, decât asertate"145. Valorificând intens conținuturile implicite, limbajul politic recurge constant la forme ale comunicării indirecte, atât pentru a evita subiecte tabu, cât și pentru a proteja imaginea locutorului. Dramatizarea - dimensiune esențială a limbajului politic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politic, apetența pentru eufemism se explică, pe de o parte, prin tendința de cosmetizare a actelor politice și a liniștirii publicului larg, iar pe de altă parte, prin dorința de neutralizare a sensurilor peiorative și de evitare a exprimărilor încărcate conotativ. Folosirea masivă a eufemismului în cadrul limbajului politic reprezintă una dintre cele mai criticate trăsături ale sale, datorită pervertirii relației cu adevărul pe care o angajează. Înlocuirea conștientă a unor expresii lingvistice cu conotație negativă cu altele neutre sau pozitive urmărește
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de nivelul expresiei jurnalistice, care câștigă în siguranță și virulență până în 1883, anul de cumpănă al marelui creator. 4.3.4. Mijloace de semnificare Mijloacele de semnificare vizează natura mesajului (oral, scris, imagine grafică, sunet etc.), tipul limbajului utilizat (denotativ/conotativ, specializat etc.), canalele folosite pentru comunicarea mesajului, eventualele blocaje, "zgomote", care obliterează comunicarea. În cazul analizei noastre, fiecare dintre aceste elemente este predeterminat de specificul limbajului publicistic, de finalitățile actului discursiv și de caracteristicile publicului cititor. Într-o epocă în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sintactică și poate fi segmentat în secvențe discursive coezive. Articularea paragrafelor se face potrivit logicii argumentative și unității conceptuale care guvernează articolele în ansamblul lor. 5.2. Semantica Abordarea semantică vizează aspecte precum: stabilirea sensurilor, evidențierea elementelor calitative - denotative și conotative, analize de tip cantitativ (frecvența termenilor, topoi tematici), analiza retorică a limbajului, identificarea simbolurilor, a miturilor și dihotomiilor semantice, stabilirea mecanismelor de realizare a coerenței. Fără a putea vorbi de un lexic specializat în cazul limbajului politic, ci de utilizarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politice și istorice, traduc preocuparea jurnalistului pentru îmbogățirea și modernizarea vocabularului. Din punct de vedere semantic, lexicul publicistic eminescian este unul preponderent denotativ, cuvintele având caracter monoreferențial și monosemic. Integrând o componentă informativă accentuată, limbajul jurnalistic relevă însă și valențe conotative evidente, generate de asocierile lingvistice surprinzătoare, de exprimările metaforice, de recursul la ironie și de modalizările operate de atitudinea jurnalistului față de referențialul politic. Astfel, pe lângă inventarul lexical monosemic, ilustrat de termeni precum: administrație, advocatură, alegeri, ambasadă, cadastru, carantină, cesiune, confederație
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]