1,852 matches
-
anglo-saxonă are doar rimă internă, fiind construită pe patru silabe accentuate (vârfuri) care alternează cu un număr nedefinit de silabe neaccentuate (depresiuni), legate unele de altele de litere care seamănă unele cu altele. Toate vocalele rimează cu tot restul, dar consoanele rimează doar cu celelelte consoane. Acest lucru este neobișnuit pentru urechile noastre moderne, pentru poezia pe care o cunoaștem acum, ea fiind deseori caracterizată de rimă și de un număr constant de silabe neaccentuate. În poezia anglo-saxonă, deseori consoana inițială
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
fiind construită pe patru silabe accentuate (vârfuri) care alternează cu un număr nedefinit de silabe neaccentuate (depresiuni), legate unele de altele de litere care seamănă unele cu altele. Toate vocalele rimează cu tot restul, dar consoanele rimează doar cu celelelte consoane. Acest lucru este neobișnuit pentru urechile noastre moderne, pentru poezia pe care o cunoaștem acum, ea fiind deseori caracterizată de rimă și de un număr constant de silabe neaccentuate. În poezia anglo-saxonă, deseori consoana inițială este repetată în interiorul versului. De
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
dar consoanele rimează doar cu celelelte consoane. Acest lucru este neobișnuit pentru urechile noastre moderne, pentru poezia pe care o cunoaștem acum, ea fiind deseori caracterizată de rimă și de un număr constant de silabe neaccentuate. În poezia anglo-saxonă, deseori consoana inițială este repetată în interiorul versului. De exemplu, în versul din Beowulf «weras on wil-siț wudu bundenne» , «man on desired journey bound the ship», majoritatea cuvintelor rimează cu consoana «w». În acest vers aliterația este atțt de impotantă încât poetul probabil
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
și de un număr constant de silabe neaccentuate. În poezia anglo-saxonă, deseori consoana inițială este repetată în interiorul versului. De exemplu, în versul din Beowulf «weras on wil-siț wudu bundenne» , «man on desired journey bound the ship», majoritatea cuvintelor rimează cu consoana «w». În acest vers aliterația este atțt de impotantă încât poetul probabil a început cu combinația de cuvinte «wil-siț» («desired journey») ca idee principală a versului, face apoi să rimeze cuvintele care urmează cu acestea, lăsând aliterația să formeze propoziția
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
dar adoptarea ei încă nu este oficială. Litera Гг notează în limba bielorusă sunetul (un "h" pronunțat în glotă). Litera Ўў (Уу scurt) este specifică acestei limbi. De asemenea, apostroful apare în cuvintele bieloruse atunci când se indică pronunția fără palatalizarea consoanei anterioare. Alfabetul latin folosit în limba bielorusă de unii vorbitori, numit "Łacinka", este după cum urmează: Aa Bb Cc Ćć Čč Dd (Dzdz Dźdź Dždž) Ee Ff Gg Hh Chch Ii Jj Kk Ll Łł Mm Nn Ńń Oo Pp Rr
Limba bielorusă () [Corola-website/Science/299337_a_300666]
-
lung, înseamnă „cuptor”, „sobă”, dar "offen", cu "o" scurt, înseamnă „deschis”. După cum se observă din aceste exemple, în limba germană și substantivele comune sunt scrise cu inițială majusculă. Pentru a distinge între vocale lungi și vocale scurte, ortografia germană folosește consoane simple sau duble. După vocale scurte se scriu, de obicei, consoane duble ("tt", "dt", "ll", "ck", "mm", "nn", "ss", "tz" etc.), iar după vocale lungi sau diftongi se scriu consoane simple ("t", "d", "l", "m", "n", "s", "z" etc.). Pentru
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
După cum se observă din aceste exemple, în limba germană și substantivele comune sunt scrise cu inițială majusculă. Pentru a distinge între vocale lungi și vocale scurte, ortografia germană folosește consoane simple sau duble. După vocale scurte se scriu, de obicei, consoane duble ("tt", "dt", "ll", "ck", "mm", "nn", "ss", "tz" etc.), iar după vocale lungi sau diftongi se scriu consoane simple ("t", "d", "l", "m", "n", "s", "z" etc.). Pentru a se reda sunetul "s" după o vocală lungă sau după
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
distinge între vocale lungi și vocale scurte, ortografia germană folosește consoane simple sau duble. După vocale scurte se scriu, de obicei, consoane duble ("tt", "dt", "ll", "ck", "mm", "nn", "ss", "tz" etc.), iar după vocale lungi sau diftongi se scriu consoane simple ("t", "d", "l", "m", "n", "s", "z" etc.). Pentru a se reda sunetul "s" după o vocală lungă sau după diftong, în scrierea germană se folosește în multe cazuri, încă din evul mediu, și litera specială " ß", numită pe
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
al Atenei care s-a sinucis atunci când a crezut că fiul său Tezeu a murit încercând să-l omoare pe Minotaur. Paragrafele finale ale povestirii sunt prelungite intenționat prin folosirea unei serii de conjuncții. Ritmul ca și sunetele produse de consoanele puternic accentuate și de vocalele lungi contribuie la unificarea efectului. De altfel, aceasta este una dintre puținele povestiri ale lui Poe în care naratorul este numit. În această povestire sunt găsite mai multe teme care se repetă adesea în scrierile
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
și cea semideschisă , ca de exemplu în cuvîntul francez "déesse" (zeiță), pronunțat . Pentru simplificare, median din limba română se scrie cu același simbol ca semiînchis din franceză, chiar dacă fonetic ele sînt diferite. Același lucru este valabil și pentru cazul vocalei . Consoanele se clasifică în trei mari grupe după modul în care se generează presiunea aerului în articularea lor. Toate consoanele din limba română fac parte din cea mai importantă dintre aceste grupe, și anume a consoanelor "pulmonare", produse prin comprimarea aerului
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
scrie cu același simbol ca semiînchis din franceză, chiar dacă fonetic ele sînt diferite. Același lucru este valabil și pentru cazul vocalei . Consoanele se clasifică în trei mari grupe după modul în care se generează presiunea aerului în articularea lor. Toate consoanele din limba română fac parte din cea mai importantă dintre aceste grupe, și anume a consoanelor "pulmonare", produse prin comprimarea aerului în plămîni. În alte limbi există consoane produse prin comprimarea aerului în "glotă". Există de asemenea așa-numitele "clicuri
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
valabil și pentru cazul vocalei . Consoanele se clasifică în trei mari grupe după modul în care se generează presiunea aerului în articularea lor. Toate consoanele din limba română fac parte din cea mai importantă dintre aceste grupe, și anume a consoanelor "pulmonare", produse prin comprimarea aerului în plămîni. În alte limbi există consoane produse prin comprimarea aerului în "glotă". Există de asemenea așa-numitele "clicuri", consoane obținute prin crearea unei presiuni în aerul din cavitatea orală prin închiderea acesteia în două
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
după modul în care se generează presiunea aerului în articularea lor. Toate consoanele din limba română fac parte din cea mai importantă dintre aceste grupe, și anume a consoanelor "pulmonare", produse prin comprimarea aerului în plămîni. În alte limbi există consoane produse prin comprimarea aerului în "glotă". Există de asemenea așa-numitele "clicuri", consoane obținute prin crearea unei presiuni în aerul din cavitatea orală prin închiderea acesteia în două locuri, și apoi eliberarea bruscă a acestei presiuni. În fine există "articulații
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
din limba română fac parte din cea mai importantă dintre aceste grupe, și anume a consoanelor "pulmonare", produse prin comprimarea aerului în plămîni. În alte limbi există consoane produse prin comprimarea aerului în "glotă". Există de asemenea așa-numitele "clicuri", consoane obținute prin crearea unei presiuni în aerul din cavitatea orală prin închiderea acesteia în două locuri, și apoi eliberarea bruscă a acestei presiuni. În fine există "articulații combinate". O parte din aceste consoane exotice se pot întîlni sporadic și în
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
glotă". Există de asemenea așa-numitele "clicuri", consoane obținute prin crearea unei presiuni în aerul din cavitatea orală prin închiderea acesteia în două locuri, și apoi eliberarea bruscă a acestei presiuni. În fine există "articulații combinate". O parte din aceste consoane exotice se pot întîlni sporadic și în limba română, dar nu ca parte integrantă a setului de sunete ale limbii ci numai în anumite interjecții. La rîndul lor aceste grupe sînt divizate în continuare după modul și locul de articulare
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
sunete ale limbii ci numai în anumite interjecții. La rîndul lor aceste grupe sînt divizate în continuare după modul și locul de articulare. Modul de articulare se referă la mecanismul de blocare și eliberare a fluxului de aer, astfel distingîndu-se consoane oclusive, fricative, africate, nazale, sonante și altele. Prin loc de articulare al unei consoane se înțelege poziția de-a lungul canalului fonator în care se produce turbulența audibilă caracteristică acelei consoane. Astfel există, printre altele, consoane bilabiale, labiodentale, dentale, alveolare
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
divizate în continuare după modul și locul de articulare. Modul de articulare se referă la mecanismul de blocare și eliberare a fluxului de aer, astfel distingîndu-se consoane oclusive, fricative, africate, nazale, sonante și altele. Prin loc de articulare al unei consoane se înțelege poziția de-a lungul canalului fonator în care se produce turbulența audibilă caracteristică acelei consoane. Astfel există, printre altele, consoane bilabiale, labiodentale, dentale, alveolare, palatale, velare. Tabelul de mai jos cuprinde consoanele Alfabetului Fonetic Internațional.
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
blocare și eliberare a fluxului de aer, astfel distingîndu-se consoane oclusive, fricative, africate, nazale, sonante și altele. Prin loc de articulare al unei consoane se înțelege poziția de-a lungul canalului fonator în care se produce turbulența audibilă caracteristică acelei consoane. Astfel există, printre altele, consoane bilabiale, labiodentale, dentale, alveolare, palatale, velare. Tabelul de mai jos cuprinde consoanele Alfabetului Fonetic Internațional.
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
de aer, astfel distingîndu-se consoane oclusive, fricative, africate, nazale, sonante și altele. Prin loc de articulare al unei consoane se înțelege poziția de-a lungul canalului fonator în care se produce turbulența audibilă caracteristică acelei consoane. Astfel există, printre altele, consoane bilabiale, labiodentale, dentale, alveolare, palatale, velare. Tabelul de mai jos cuprinde consoanele Alfabetului Fonetic Internațional.
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
Prin loc de articulare al unei consoane se înțelege poziția de-a lungul canalului fonator în care se produce turbulența audibilă caracteristică acelei consoane. Astfel există, printre altele, consoane bilabiale, labiodentale, dentale, alveolare, palatale, velare. Tabelul de mai jos cuprinde consoanele Alfabetului Fonetic Internațional.
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
este a douăzeci și treia literă din alfabetul limbii române. În limba română notează o consoană fricativă postalveolară surdă cu simbolul fonetic . Alături de litera Ț ea a fost introdusă în grafia limbii române de către Petru Maior, în lucrarea "Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi", în 1819. Această literă nu exista în alfabetul latin, sunetul ei
Ș () [Corola-website/Science/296857_a_298186]
-
sistemul vocalic al spaniolei conține șase diftongi descendenți și opt ascendenți. Adițional, în vorbirea rapidă, vocalele în hiat devin diftongi sau, când reprezintă același sunet, fuzionează împreună. Nazalizarea fonetică poate să aibă loc atunci când o vocală precede o silabă cu consoană nazală la sfârșit sau când apare între două consoane nazale. Un /e̞/ epentetic este întrodus înaintea combinației /s/ + altă consoană la începutul cuvântului ("escribir" - a scrie, dar "transcribir" - a transcrie). Spaniola este o limbă silabică, ceea ce înseamnă ca fiecare
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
opt ascendenți. Adițional, în vorbirea rapidă, vocalele în hiat devin diftongi sau, când reprezintă același sunet, fuzionează împreună. Nazalizarea fonetică poate să aibă loc atunci când o vocală precede o silabă cu consoană nazală la sfârșit sau când apare între două consoane nazale. Un /e̞/ epentetic este întrodus înaintea combinației /s/ + altă consoană la începutul cuvântului ("escribir" - a scrie, dar "transcribir" - a transcrie). Spaniola este o limbă silabică, ceea ce înseamnă ca fiecare silabă are aceeași durată indiferent de accent. Se accentuează
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
când reprezintă același sunet, fuzionează împreună. Nazalizarea fonetică poate să aibă loc atunci când o vocală precede o silabă cu consoană nazală la sfârșit sau când apare între două consoane nazale. Un /e̞/ epentetic este întrodus înaintea combinației /s/ + altă consoană la începutul cuvântului ("escribir" - a scrie, dar "transcribir" - a transcrie). Spaniola este o limbă silabică, ceea ce înseamnă ca fiecare silabă are aceeași durată indiferent de accent. Se accentuează în general una dintre ultimele trei silabe ale cuvântului (există câteva excepții
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
capitolelor în cele revelate la Mecca și cele revelate la Medina. Unele sure (de exemplu Sura XVII - "Al-Isră"‘) au fost revelate în mai multe locuri, în perioade diferite. Deoarece Coranul a fost scris într-un sistem grafic ce nota doar consoanele și care nu poseda încă un sistem de puncte diacritice care să diferențieze literele izomorfe, și deoarece existau tradiții diferite ale recitării, pe măsură ce persoane care nu vorbeau limba arabă se converteau la islam, exista o neînțelegere privind lectura exactă a
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]