314 matches
-
Ce repede merge carul cu patru roate. Cerul este albastru. Roșu, galben și albastru este al nostru tricolor. Fonemul r se exersează împreună cu celelalte consoane lichide l, m, n pentru deprinderea diferențierii lor, precum și în cuvinte în care formează grupuri consonantice, întrucât este cel mai frecvent fonem folosit în combinație cu alte consoane: str-, cr-, br-, gr-, mr-, dr-, fr-, tretc. Corecția rotacismului - pararotacismului Antrenamentul motricității articulatorii 1. Exerciții de respirație integrate în gimnastica generală cuprinzând respirații puternice și slabe, cu
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
după desprinderea limbii. Se indică prin gest pronunțarea cu o sonorizare laringeană scurtă în special în cuvinte cu l în poziție finală: cal, mal, țol, pal etc. În final se exersează pronunția scurtă a fonemului l în cuvinte conținând grupuri consonantice și pe silabe pronunțate cu pauză îfără sonoritatea vocalei î). - Rezonanța nazală a fonemul l se datorează unei tehnici greșite de rezonanță orală, când aerul este expulzat preponderent nazal. Se pensează narinele în articulare și se indică o pronunțare scurtă
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
era la curent cu cercetările de fonetica experimentală din vremea să, inclusiv cu cele vizând anatomia și fiziologia organelor vorbirii, Gr. Brâncuș inventariază o serie de merite ale lucrării, dar și unele aspecte originale. De pildă, printre altele: "Observa perechile consonantice caracterizate prin prezența, respectiv absența sonorității. După modelul triunghiului vocalic, construiește două triunghiuri pentru consoane: unul cu perechile de oclusive p-b, t-d, k-g, altul cu perechile f-v, r-l, s-z, ignorând faptul că r și l
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
respectivele sufixe specialiștii au afirmat în genere că au devenit în prezent neproductive. Adaptarea actuală a unor verbe neologice infirmă ideea neproductivității (judecată adesea doar la nivelul limbii standard, fără a ține seama de variantele populare). Verbele englezești cu finală consonantică sînt adaptate prin analogie cu verbele formate de la substantive și interjecții; de altfel, inovațiile recente rămân cam în aceeași zonă semantică a sugestiilor onomatopeice. Pot fi aduse ca exemple a knockăi, a bipăi, a clicăi, care apar totuși puțin în
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
de flexiune verbală), fonetice și grafice. Dincolo de indiscutabila unitate și de intenția dominantă de a păstra identitatea termenului de origine, modificările de detaliu sînt extrem de numeroase (în pronunție, în transformarea diftongilor și a hiatului, pierderea sau conservarea finalei, simplificarea grupurilor consonantice, deplasarea accentului etc.). Alte capitole deschid mai ales pofta de a aprofunda subiectele evocate pe scurt: evoluțiile semantice, falșii prieteni, latinismele aparente, derivarea, registrele și valorile stilistice ale împrumuturilor din latină, situația dubletelor, influențele reciproce dintre limbile romanice (mai ales
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
semantică a restrângerii libertății", capacitatea lui expresivă fiind "determinată de o asociere rară de sunete care produc o anumită senzație de nimicnicie, uscăciune și neputință", iar cel de al doilea semnalând "sonoritatea aspră, de geamăt surd, produsă de asocierea grupului consonantic mn cu africata ț, efect întărit de accentul pus pe prima silabă, creează impresia unui icnet dureros, născut într-un trup înțepenit". Asemenea observații și comentarii sunt continuate în amplul glosar (p. 1059-1124), în care figurează expresii specifice, termeni denumind
Folclorul detenției by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8126_a_9451]
-
altă dată de felul în care lexicul românesc favorizează, datorită existenței straturilor sale suprapuse, specializările stilistice ale sinonimelor de diverse origini. Interesant este mai ales cazul în care serii întregi de cuvinte (turcisme și grecisme pitorești, slavisme cu sonorități excesiv consonantice, dar și neologisme latino-romanice intrate în desuetudine) capătă în uz mărci ironice. Tendința această conferă într-o anumită măsură, cum s-a spus de multe ori, suplețe și varietate limbii. Ea comportă totuși unele dezavantaje intelectuale, cum ar fi cel
"Odraslă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18166_a_19491]
-
vechiul DOOM), dar s-au validat altele: se recomandă nutrie, adaptat (în locul formei artificial invariabile nutria). De fapt, împrumuturile ridică adesea probleme greu de soluționat, mai ales în cazul contradicțiilor dintre adaptarea morfo-lexicală (formarea unui plural, uneori chiar cu alternanțe consonantice, formarea de derivate) și neadaptarea fonetică și grafică; sau între valoarea semantico-morfologică din limba de origine și cea convenabilă sistemului limbii române: cazuri de notorietate sunt mass-media, sandvici/sendviș, rugbi/rugby, precum și compusele englezești cu -man ("om, bărbat"), de tipul
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
cazurile de ambiguitate sau de forma regională, s prin sh și ț prin ts apare de multe ori din dorința de a reflecta pronunția dar și sub influența unor grafii străine. Sistemul devine destul de greoi și excesiv de exotic în grupurile consonantice si cand are mai multe apariții în același cuvînt: multsi, shtitsi, politsishtilor, conshtiincioshi etc. Folosirea literei k în loc de c (iaka, kiar, adikă, keltuie, strashnik) poate fi o influență a alfabetului rus (sau a transcrierilor sale în alfabet latin), dar e
"Tsii shiuda?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15246_a_16571]
-
nume de profesii specializate în funcție de sexul persoanelor. Cuplul central cuprinde un englezism relativ răspîndit în ultima vreme, hostess: nume de profesie feminină, la care se constată (ca și la mai cunoscutele miss sau top-model) dificultatea de adaptare morfologică din cauza finalei consonantice, imposibile în română pentru feminine. Contradicția persistă: forma hostessuri, adaptată ca substantiv neutru, marcată de desinența de plural -uri, este asociată cu o semnificație tipică femininelor ( nume de profesie feminină). Mai mult: se reface un masculin hoster prin analogie cu
"Hosteri" și "hostessuri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13848_a_15173]
-
livresc al mesajului divin. Migala sisifică a copierii textelor nu era însă lipsită de riscuri, primejdia modificării unei singure litere putînd duce la alterarea drastică a sensului inițial. La asta se adăuga amănuntul remarcabil că textul ebraic este unul exclusiv consonantic, adică alcătuit numai din consoane înșiruite foarte strîns de-a lungul sulului, posibilitatea de a săvîrși greșeli la copiere sau la interpretare fiind foarte mare. "Este limpede că scribii încercau să corecteze greșelile pe care le descopereau în textele copiate
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
caruselului. E totuși necesară o mică precizare filologica: titlul melodiei italienești (mai exact, napolitane) nu este (cum îl indică Al. Graur, și după el toate dicționarele noastre), ci Tiritomba. Modificarea fonetica s-a petrecut foarte ușor, fie prin simpla asimilare consonantica, fie, mai probabil, prin etimologie populară (cuvântul fiind apropiat de bombă). În refrenul melodiei napolitane, termenul tiritomba apare repetat de mai multe ori ("Tiritomba, tiritomba, tiritomba all'aria va..."). În traducerile din dialect în italiană standard (cel puțin în cele
Tiribomba by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7132_a_8457]
-
corul preia și dezvoltă celulele melodice anterioare, insistând pe imitarea și varierea celei expuse de sopranino în măs. 154-155. După un climax din punctul de vedere al densității, rarefierea se instalează odată cu limpezirea sonorităților. Acestea devin pentru scurt timp aproape consonantice. Isonul pe fa# este întrerupt de acele motive melodice de tip ornamental construite în jurul sunetului-pilon. Cu excepția intervalului de secundă mare, celelalte suprapuneri armonice intră în categoria intervale-lor consonante, de unde rezultă și caracterul secțiunii, puternic influențat de unison. Acesta ar constitui
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
forum.softnews.ro). Verbul apare și într-o formă hipercorectă, semnalată într-o notă de Iorgu Iordan, în Limba română actuală (1948), a se dixtra (produsă probabil, ca și excroc, de falsa convingere că pronunția cu s înaintea unui grup consonantic ar fi o simplificare populară). Forma se folosește și azi, în glumă - ,pe autokar ne-am dixtrat" (racovita.8k.ro); ,ce faze v-au dixtrat în filme?" (sms.ac); ,kiar m-am dixtrat tare în Space" (tor.lx.ro; contextele
Distracție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11006_a_12331]
-
un fir destul de solid care leagă forma argotică românească de una similară din argoul rusesc: ksiva. Relația etimologică corespunde atât formal - e posibil ca în română să fi apărut o vocală protetică (e sau i), pentru a ușura pronunțarea grupului consonantic inițial (ks) - , cât și semantic: ksiva apare în diferite studii despre crima organizată, având sensul "notiță, mesaj" (Mark Galeotti, Russian and post-Soviet organised crime?, 2001, p. 9; Federico Varese, "The society of the vory-v-zakone, 1930s-1950s", în Cahiers du monde russe
Exive sau ixive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7181_a_8506]
-
și școlarizare superficială vorbea pur și simplu o română marcată popular-incult, puternic contaminată de particularități regionale, muntenești (cu sincope: revolționar, cu închiderea lui e final la i: actili, locurili, alocațili, cu dificultatea de a rosti diftongi - ianuare - și unele grupuri consonantice: ezecutiv). Formula prin abstract are o situație puțin diferită: aparține filonului semicult, fiind o alunecare formală, o deraiere lexicală, un lapsus generalizat, prin care abstract substituie pur și simplu termenul absurd din sintagma consacrată prin absurd; ar mai putea fi
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
mihaidragan.ro), "știința brandului " (brandacademy.ro), "valoarea brandului Petrom" (stefanliute.typepad.com), fiind folosit și la plural, cu și mai ales fără cratimă (de altfel, potrivit noilor recomandări din DOOM, nici nu ar trebui scris cu cratimă, deoarece finala sa consonantică este una normală, tipică pentru un substantiv neutru românesc): "Sunt, pur și simplu, branduri " (brandacademy.ro); "responsabilitatea brandurilor" (iqads.ro). Succesul termenului e confirmat de asocierile lexicale pe care le acceptă - "brand de țară" (brandingromania.com), "brand de oraș" (sfin
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
cu care mesajul se poate reconstitui, în ciuda tuturor iregularităților, șocante la prima vedere. Una din inovațiile cele mai frapante în raport cu tradiția scrisului românesc mi se pare a fi renunțarea la notarea vocalelor, unele cuvinte fiind indicate doar prin scheletul lor consonantic: "prfkt adaptată". Adesea, vocală absența e "i", care rezultă oricum din citirea consoanei precedente (ceea ce ne reapropie de formulă rebusistica): "cnd", "tsnind", "a tăcut mlc", "mncnd gndaci" etc. Anumite tăieturi arbitrare (nemotivate lingvistic, prozodic) dau un aspect straniu lanțului de
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
fără precedent în literatura noastră (poate cu excepția unor pasaje din proza lui Goma). Confruntate cu culegerile de texte transcrise pentru scopuri lingvistice, notațiile poetice se dovedesc foarte reușite, surprinzînd transformări reale, tipice (precum explozia puternică a oclusivei intervocalice, simplificarea grupurilor consonantice finale, pierderea totală a lui i devocalizat ș.a.): "ioppersonal", "fappa rîu", "bătînccu unghiile", "nus cei în capu lor", "finccă", "numaccă", "crecca ud", "îi simm chiar și mireasma", "egzaccaa tunci", "am statodrumu", "va dat seama". Nu lipsesc apocopele limbajului familiar modern
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
România liberă, forum on-line). Interesante sînt și variațiile formale, mai exact gradele de transcriere în scris ale unor pronunții simplificate: de la reproducerea integrală, evident cultă și scrisă, sărut mîna, la cea care reflectă mai autentic rostirea comună, cu simplificarea grupului consonantic creat la întîlnirea cuvintelor și implicit cu mai mare unitate a formulei - săru' mîna - pînă la simplificarea prin dispariția uneia sau a două silabe mediane: săr' mîna ("intră în primul compartiment și se adresează extrem de "politicos": - Sar' mâna!" (Cuvântul liber
"Săr'na" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15372_a_16697]
-
că și zice că, e o formă de persoana I singular. Și din punct de vedere fonetic sînt diferențe între căderea unei vocale (e - în pare că), a unei succesiuni de silabe post-accentuale (-buie, în trebuie să) și minima simplificare consonantică (la întîlnirea în fluxul vorbirii a două oclusive: -d și c- în cred că). Oricum, verbele citate aparțin fondului de bază lexical, sînt modale sau au valori epistemice și pragmatice clare și se construiesc (cu excepția lui a lăsa, urmat în
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
română - cel puțin în limba standard - în cazul împrumuturilor moderne. Cum vorbirea necultivată are totuși tendința de a continua să le aplice, alternanțele sînt percepute în genere ca un fapt nu atît arhaic, cît popular. Cuvinte cu alternanțe - vocalice sau consonantice - sînt folosite azi cu intenții umoristice, parodice, ca exemple de forțată adaptare și autohtonizare a lexicului neologic. Desigur, o serie de forme se plasează în zona incertă a variației, în care norma e mai mult sau mai puțin arbitrară iar
"Silicoane", "riboane", "armagedoane" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15539_a_16864]
-
surdă, p-, din Pelasg, cu atestare mai întâi la Carianul Herodot, în Istorii (I, 57, II, 50 / 52, 56, IV, 145, V, 26, VI, 136 / 140, VIII, 44 etc.), în orizontul anului 432 î. H., cunoaște „sonorizarea“ în b-; grupul consonantic -sg-, „pierzând“ constrictiva / fricativa dentală surdă (s), se reduce la oclusiva postpalatală sonoră, -g-, etnonimul înfățișându-se către orizontul anului 551 d. H., în semnificantul Belag, permițând la rostire, în perechea consonantică postpalatală, c / k - g, „surdizarea“ sonorei, Belac, și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
432 î. H., cunoaște „sonorizarea“ în b-; grupul consonantic -sg-, „pierzând“ constrictiva / fricativa dentală surdă (s), se reduce la oclusiva postpalatală sonoră, -g-, etnonimul înfățișându-se către orizontul anului 551 d. H., în semnificantul Belag, permițând la rostire, în perechea consonantică postpalatală, c / k - g, „surdizarea“ sonorei, Belac, și - la formarea pluralului - palatalizarea: Belagi > Belaghi > Belachi. Prin istoricul dacoromâno-moesiano-got, Iordanes (aprox. 531 - 592), prin celebra sa lucrare din anul 551, Getica (69), se certifică și derivatul belagin / belagine < Belag+ suf. -in
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
aromână și meglenoromână). Este cel mai vechi, fiind atestat în Psaltirea Hurmuzaki (secolul 16). Despre burtă, în DEX se spune că originea sa nu este cunoscută. Se crede că ar fi de origine expresivă, datorită, pe de o parte, grupului consonantic brt apropiat de brf, blf, care indică ideea de „masă moale“ (cf. bolfă) și, pe de altă parte, rădăcinii expresive borh-, care exprimă zgomotul ghiorțăiturilor produse când se înghite mâncarea sau băutura. În Dicționarul etimologic al limbii latine al lui
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]