1,742 matches
-
unuia și aceluiași roman. Identitatea și unicitatea romanului nu suferă transformări în urma multiplicității sale: posibilitatea multiplicării fiind o caracterisică specială a operei de artă. Simbolurile antitetice ale romanului: Leopold Bloom - Ulise, Mollz Bloom - Penelopei, Stephen Dedalus - Telemah 16 devin tropi constituenți pentru unicitatea romanului Ulise. Totodată, există o simetrie a compoziției lingvistice între copii. Doar în cazul transpunerii narativității într-o altă limbă dispare simetria, urmând ca unicitatea romanului să fie redată prin intermediul simbolurilor sale. Ideea că avem de-a face
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fizică și individualitatea autorului. Experiențele determinate ale autorului, precum și ideea originară - imaginea originară, contribuie la definirea operei literare. Dar calitățile individuale ale operei literare funcționează independent de orice constituție exterioară ei. Astfel, orice experiență subiectivă transpusă în narativitatea literară devine constituentă operei, și nu subiectului. În momentul apariției operei, calitățile sale compoziționale devin unice și identificabile cu propriile valori. Apariția operei literare simbolizează ruperea de lumea subiectivă și devenirea sa un obiect unic și autonom. Lumea autorului și lumea operei devin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
literare este înțeleasă prin raport cu structura de bază a obiectului literar - literalitatea, precum și cu natura obiectului de care dispune. Prin ideea de "strata" se dorește arătarea caracteristicilor esențiale a ceva ce poate fi înțeles ca operă literară: arătarea părților constituente și a conexiunilor dintre ele, precum și evidențierea modului de apropriere dintre opera literară și alte entități externe ca autorul, cititorul sau înțelesurile ideale. Din acest punct de vedere, Ingarden consideră că "structura esențială a operei literare este inerentă faptului că
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nu poate fi consumată de strata. Calitățile metafizice prezente la nivelul stratului reprezentării caracterizează adevărul operei literare, ducând la concretizarea sa - o polifonie armonică. Din acest punct de vedere, opera literară este asemănătoare unei melodii ale cărui valori, elemente individuale constituente, sunt caracterizate de interrelațiile intrinseci. Stratificarea operei literare nu poate să înlăture studiile literare ajutătoare în determinarea ideii de literatură. Prin urmare, ontologia operei de artă apelează la toate științele în virtutea înțelegerii existenței obiectului de artă. Totodată, stratificarea operei de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
real-imaginar contextualizat 34. Nu putem admite o natură abstractă entității literare, nici în cadrul relației pe care poezia o presupune cu ispostazele sale (tropii ontologici). Stratificarea ontologică pleacă de la natura obiectului de care dispunem și așteaptă completare din partea tuturor tropilor ontologici constituenți poemului. Iar pentru că există o formă compozițională între formele artistice, atunci stratificarea intră în relație cu diferite grupuri de tropi. Se impune, astfel, o diferențiere între poezie, roman și dramă. Poezia are o structură integră în ciuda flexibilității formei sale. Ea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
se află în relație cu spiritul unde tropii ontologici se concretizează în sentimente și emoții. Existența duplicitară a poeziei, ca un construct shematic lingvistic și ca stare spirituală, duce la o metafizică a obscurității existenței poemului în general. Identificarea tropilor constituenți poeziei ține de forma apariției și spațiul geografic al prezenței poeziei. Atunci când vobim de gazel, elegie sau sonet descriem atât specificul unei culturi, dar și modul compozițional interior. Adițional, poezia este gândită și în genuri diferite prin care se poate
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
opera de artă nu poate fi clasificată într-o singură categorie ontologică din cauza ambivalenței sale. De aceea, romanul și drama respectă natura dublă a obiectului, fără a se prezenta sub o categorie specifică esteticii, la care se adaugă tropii specifici constituenți romanului și dramei. Stratificarea ontologică se aplică și romanului sau dramei, dar o înțelegere completă a sa survine în urma comprehensiunii formei artistice. Acest lucru ne face să înțelegem literatura ca pe o ordine superioară de genuri (roman, poem, dramă), fiecăruia
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
subiectului este afectată și, prin urmare, lectorul este introdus în starea de ezitare 42. Romanele și nuvelele sunt afectate de elemente supranaturale cu efecte demoralizatoare și periculoase. Nevoia de ficțiune duce la transformarea romanului într-o scriere fantastică, al cărui constituent interior (fantasticul) devine trop ontologic în construcția romanului. Așa cum se întâmplă în romanele Italianul de Ann Radcliffe sau Călugărul de Matthew Lewis. Prin intermediul fantasticului, subiectul este transpus într-un spațiu ce simbolizează trecerea dinspre lumea naturală către lumea spuranaturală. Subiectul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Pentru ca fantasticul să fie posibil, structura și temele literare trebuie să producă o nouă realitate a posibilității existenței oricărei închipuiri. 4.2. Dimensiunea magică a operei Prin intermediul magicului personajele, evenimentele și obiectele dobândesc puteri ireale. Magicul este un trop ontologic constituent literaturii fantastice fiind, totodată, și cheia pentru înțelegerea diferitelor tipuri de opere literare. Magicul din literatură are forța necesară să împingă povestea la o nouă dimensiune, prin această se oferă operei literare o nouă existență ontologică, una magică. Magicul este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
faciliza aplicabiliatatea. Totodată, magicul poate fi restrâns la o anumitită abilitate, sau la însoțirea unor obiecte ajutătoare (bagheta), sau poate necesita anumite sacrificii. Elementele literare ca fantasticul sau magicul duc la identificarea operei literare cu originea sa creatoare. Ca parte constituentă literaturii, fantasticul sau magicul identifică un obiect literar cu literatura postcolonială. Prin urmare, se oferă un spațiu și timp benefice investigației ontologice pentru determinarea existenței operei literare. Totodată, contribuie la identificarea tipului de literatură, de exemplu, în literatura ficțională magia
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
opera aduce în discuție două planuri ontologice. În primul rând este vorba de obiectul fizic al nivelului pre-ontologic al operei ce poate fi identificat fie ca obiect real, fie ca obiect imaginar-ideal. În al doilea rând, este vorba de obiectul constituent al operei de artă. Când vorbim de imaginea pe care o fotografie ne-o oferă, putem identifica conținutul său cu un obiect real sau cu un decupaj panoramic. Din acest punct de vedere, pot surveni anumite probleme în determinarea ontologică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pescari producem o incoerență descriptivă. Totodată, folosirea altor culori sau materiale în determinarea picturii lui Delacroix ar duce la identificarea unei alte picturi, diferită de Dante și Virgiliu în infern. De aceea identitatea unei picturi este dată de modalitatea elementelor constituente picturii. Termenul de "pictură" desemnează atât procesul creativ (expresiv), cât și obiectul de artă. În procesul creativ al picturii sunt folosite elemente exterioare ce duc la identificarea tipului de pictură și scopul picturii; de exemplu, sticla - pictura pe sticlă ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
reprezentări este receptat și nu perceput. Prin intermediul ideii de noemata subiectul devine conștient de reprezentarea obiectului. Pentru că actul înțelegerii reprezentărilor este unul intențional 16, filmul este definit ca obiect independent. Potrivit metodei fenomenologice prin înțelegerea reprezentărilor cinematografice putem determina elementele constituente reprezentării. Prin acest proces, ontologia poate descrie în ce constă elementul cinematografic. Relația dintre elementele compoziționale ale reprezentării și subiecți duce la întregirea narativității, constituind obiectul reprezentat. Narativitatea filmului aparține unui limbaj specific cinematografic și este întregită prin intermediul ideii și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
subiectul se află în relație directă, prin contemplare, cu un obiect ce are caracteristici artistice și estetice, avem de-a face cu actul artei: obiectul de artă este deschis spre interpretarea contemplatorului. Existența obiectului de artă presupune anumite proprietăți ontologice, constituente artei, care se află într-o relație de joc. Când ne aflăm în actul lecturii sau al privirii descoperim arta ca manifestarea tuturor elementelor sale constituente. Fie că vorbim de obiectul pe care îl percepem prin pipăit, miros sau gust
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artă este deschis spre interpretarea contemplatorului. Existența obiectului de artă presupune anumite proprietăți ontologice, constituente artei, care se află într-o relație de joc. Când ne aflăm în actul lecturii sau al privirii descoperim arta ca manifestarea tuturor elementelor sale constituente. Fie că vorbim de obiectul pe care îl percepem prin pipăit, miros sau gust, fie că vorbim de obiectul reprezentat, de limbaj, culoare sau suportul digital, avem de-a face cu un obiect în stare imobilă a obiectului de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
imaginației, fie cu ajutorul tehnicii moderne prin care natura obiectului de artă este schimbată pentru a reda starea compoziției operei (cazul desenelor lui Pieter Bruegel cel Bătrân de la muzeul Albertina). De aceea, jocul liber al artei forțează ontologia să identifice elemenele constituente existenței obiectului de artă, în diferitele sale stări de relație. Fiecare executare a operei de artă poate fi considerată un eveniment individual ce-și are baza pe un fundament real fără a fi recunoscut ca obiect real. Realitatea evenimentului nu
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fie bună, fie rea, ca impuls și intensitate ontologice specifice artei. Jocul face lucrurile să se întâmple, să apară și să fie prezente. O executare rea a unei opere implică o denaturare a operei de artă și lipsa relațiilor elementelor constituente, aflându-se în stare de diferență față de joc. Jocul este intern operei de artă și o executare bună a unei opere - Hamlet -, va fi diferită de drama scrisă, ducând la eterogenitatea artei. Traducerea operei literare presupune, de asemenea, o stare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artă? Stratificarea ontologică a operei de artă duce la o tensiune creativă. În primul rând, se încearcă protejarea și definirea autonomiei operei, iar în al doilea rând, în ciuda oricărei subsumări a operelor, se recurge la o heremeneutică a interpretării elementelor constituente operei, dar și a înțelegerii funcționalității operei de artă. Această tensiune duce la formarea unei relații de definire concentrice a artei, în timp ce arta își găsește originea în existența umană. Prin urmare, opera de artă își găsește propria definire în intimitatea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
survine în urma creației sau a tehnicilor mecanice exterioare. Ea evidențiază relația elementelor compoziționale, precum și prezența tropilor ontologici ca act al artei. În cazul fotografiei și al filmului, anumite obiecte externe (apartul de fotografiat, negativul etc.) devin termeni esențiali în înțelegerea constituentă a operei finale. Însă, instrumentele tehnice de redare a operei nu elimină sau nu afectează construcția operei, ci facilitează creația artistică. Implicațiile lor necesită o regândire și o redefinirea a noțiunii de creație. Acest lucru nu duce la o separare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în modernism, implicarea instrumentelor tehnice a dus la problema fundamentală a modului lor de utilizare și a rolului operei pe care îl însușește în noul mediu al creației. Prin urmare, arhitectonica ontologică a artei vizuale evidențiază nu doar relația elementelor constituente operei, ci și procesul mecanic al redării artei vizuale. Astfel, existența operei vizuale ține de modalitatea relației dintre compoziția sa și procesul creativ. În modernitate, determinarea ontologică a existenței obiectului de artă a deschis o nouă dimensiune a artei realiste
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
al Constituției americane, cât și balanței puterii internaționale. Cu alte cuvinte, aceleași forțe au dat naștere sistemului american de echilibrare și celui internațional al balanței de putere. Ambele încearcă să realizeze aceeași funcție pentru propria lor stabilitate și autonomia elementelor constituente, oricât de mult ar diferi ele în gradul realizării scopurilor lor. Cele două sunt supuse aceluiași proces dinamic de schimbare, dezechilibru și de stabilire a unei noi balanțe. Care sunt principalele modele ale balanței internaționale de putere? Care sunt situațiile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Un parlament reprezentând popoare cu convingeri morale, interese politice și capacități de autoguvernare atât de diferite precum americanii, chinezii, indienii și rușii nu ar fi capabil să creeze din aceste diferențe un întreg care să funcționeze. Nici unul dintre grupurile sale constituente nu s-ar supune benevol votului majoritar al unei adunări legislative astfel constituite. Amenințarea și iminența unui război civil ar plana asupra acestor instituții, care ar trebui să înlocuiască un consens politic și moral cu coerciția. Să analizăm două probleme
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
puterii între instituțiile comunităților și guvernele statelor membre? Potrivit statutului său, Înalta Autoritate, ca organ executiv al Comunității Cărbunelui și Oțelului, de exemplu, avea în principal puteri indirecte și de investigație. Nu avea aproape nici o putere administrativă pe teritoriile națiunilor constituente. Puterea sa principală se manifesta în domeniul investițiilor, fiind mai ales una negativă - de a priva națiunile membre recalcitrante de investiții, împrumuturi și garanții de împrumut. Dar dacă aceste națiuni membre recalcitrante nu au nevoie de împrumuturi sau le pot
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
interne. Esența politicii internaționale este similară cu cea a politicii interne. Ambele sunt lupte pentru putere, modificate doar de diferitele condiții în care se desfășoară: în sfera internă și în cea internațională. Tendința de dominare - în particular - este un element constituent al tuturor formelor de asociere umană, de la familie, trecând prin frății și asociații profesionale, organizații politice locale, și până la stat. La nivel familial, conflictul tipic dintre soacră și noră este, în esența sa, o luptă pentru putere, apărarea unei puteri
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
stabilit totuși o sumă de trăsături prin care se poate determina noțiunea "cuvînt", una dintre acestea fiind stabilitatea interioară, adică faptul că nu poate fi întrerupt prin pauză în conversația obișnuită și nici nu permite o reorganizare internă a părților constituente (fonemelor) sau atașarea altor elemente decît a morfemelor legate (afixe și desinențe, îndeosebi). Pornind de aici, se poate face precizarea că un cuvînt este alcătuit din anumite foneme, că aceste foneme se succed într-o ordine fixă și că orice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]