8,426 matches
-
iarba dimineții ce a urmat. Nu vom ști însă niciodată ce trebuie că a simțit contele când s-a apropiat de ultima gară, căci Anna dispăruse fără urmă, iar martorii oculari demni de încredere spun că l-au găsit pe conte zăcând ca un mojic de rând, fără acoperiș, privind țeapăn în lungul șinelor de cale ferată. O ZI DIN VIAȚA GUNOIERULUI VASILE Gunoierul Vasile se trezi luni dimineață cu sentimentul că plutește. Închise ochii pentru încă cinci minute, acele exact
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
51 Capitolul V Consulii / 61 Capitolul VI Protocolul / 67 Capitolul VII Limba diplomatică / 75 Capitolul VIII Democrația și războiul / 79 Capitolul IX Societatea Națiunilor / 85 Capitolul X Diplomația de mâine / 93 Note / 97 Postfață Un diplomat văzut de un altul: Contele de Saint-Aulaire despre Jules Cambon / 119 CUVÂNT ÎNAINTE Frații Paul și Jules Cambon au fost două personalități, pe cât de distinse, pe atât de însemnate, ale diplomației franceze la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui următor. Jules Cambon, autorul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ca ambasador în Suedia și la Constantinopol. Chemat la minister, el a imprimat o gravitate care contrasta vizibil cu modul de a fi al predecesorilor. Stau de vorbă cu domnul de Maurepas 59 și negociez cu domnul de Vergennes" spunea contele Aranda, ambasadorul Spaniei. Este ușor de înțeles de ce soliditatea puțin greoaie a acelui ministru nu plăcea lumii de la Curte. De altfel, regina nu-l iubea deloc. El a fost nevoit să ne apere interesele împotriva intrigilor austriece; Iosif al II
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
pot da unui ambasador chiar și simpatiile de care știe să se înconjoare. Hegemonia Prusiei nu ar fi fost stabilită în Germania fără efortul îndelungat al diplomației sale. Înainte de anul 1866, dl. de Bismarck a avut de a face cu contele Beust care, fiind șeful guvernului saxon, s-a plasat în fruntea rezistenței manifestată față de guvernul de la Berlin de Confederația germanică. Acesta era un om remarcabil, care trecea drept un om de spirit, dar care era puțin cam prea încrezător în
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
politica epocii se putea regăsi în activitatea Consiliului și a diferiților agenți. Unii dintre ei îi spuneau lucruri legate de tradițiile prudente ale cancelariei noastre; alții îl încurajau să dea curs aspirațiilor lui. Astfel strecurându-se cu pași ezitanți, între contele Walewski 75 și prințul Napoleon*, între domnul Drouyn de Lhuys 76 și Dl. Thouvenel 77, el s-a angajat pe drumul care avea să-l ducă la Sédan*. După 1871, Franța a știut să aștepte. L-am auzit pe domnul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
însă, s-a dovedit a fi fost destul de inspirată în deciziile ei. Domnul Take Ionescu 85, care a fost ministrul Afacerilor Străine în țara sa, a povestit în Amintirile sale despre o conversație avută la Viena, în anul 1911, cu contele Aerenthal 86. Ministrul austriac i-a mărturisit că el crezuse vreme îndelungată în superioritatea monarhiei în materie de politică externă, dar că Franța, tocmai în acel moment, îi oferise o dezmințire, făcând, cu un succes incontestabil, o excelentă politică. Trebuie
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
acasă, la reședință. Acest exces de politețe, oarecum ostentativ, era, adesea, și prilej al unor conflicte, acești domni disputându-și frecvent autoritatea. Istoria diplomatică este plină de astfel de dispute. În anul 1661, la Londra, la numirea ambasadorului Suediei, oamenii contelui de Watteville și ambasadorul Spaniei, s-au certat aprig cu lacheii contelui d'Estrades, ambasadorul Franței; aceștia din urmă au tăiat hamurile de la trăsura ambasadorului spaniol. Au fost scoase imediat săbiile din teci și, la scurtă vreme, mulți francezi, spanioli
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
prilej al unor conflicte, acești domni disputându-și frecvent autoritatea. Istoria diplomatică este plină de astfel de dispute. În anul 1661, la Londra, la numirea ambasadorului Suediei, oamenii contelui de Watteville și ambasadorul Spaniei, s-au certat aprig cu lacheii contelui d'Estrades, ambasadorul Franței; aceștia din urmă au tăiat hamurile de la trăsura ambasadorului spaniol. Au fost scoase imediat săbiile din teci și, la scurtă vreme, mulți francezi, spanioli și englezi, zăceau însângerați pe caldarâm. Grație cerului, de atunci încoace nu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
franceze. Cu toate acestea, am avut prilejul să cunosc câțiva foști ambasadori ruși care activaseră sub Alexandru al II-lea107 și care continuau a folosi (în telegramele și documentele lor) numai limba noastră. Ei militau ca acest obicei să fie respectat. Contele Osten Sacken 108 care, vreme îndelungată, l-a reprezentat pe țar la Berlin, a primit într-o zi, de la Wilhelmstrasse, o comunicare redactată în limba germană. El a răspuns în limba rusă, dar Wilhelmstrasse i-a trimis imediat aceeași comunicare
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
pe țar la Berlin, a primit într-o zi, de la Wilhelmstrasse, o comunicare redactată în limba germană. El a răspuns în limba rusă, dar Wilhelmstrasse i-a trimis imediat aceeași comunicare, tradusă în limba franceză. "Au înțeles atunci, îmi spunea contele Osten Sacken povestindu-mi anecdota, că, folosind acest nou sistem, se puteau aștepta oricând să primească note scrise în limba chineză sau în limba turcă". Congresul de la Viena din 1815109 și Congresul de la Paris din 1856110 și-au desfășurat lucrările
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
1558. La retragerea sa, posesiunile au fost împărțite între fratele său, Ferdinand de Habsburg, viitorul împărat al Austriei (1556-1564) și fiul său Filip, viitorul rege al Spaniei, Filip al II-lea (1556-1598). 10 Étienne-François, de Choiseul, duce de Choiseul și conte de Stainville (1719-1785). Om de stat și diplomat francez din veacul al XVIII-lea. Favorit al marchizei de Pompadour, care l-a propulsat în viața politică. Liberal în concepții, a fost dintotdeauna un admirator al sistemului britanic de guuvernământ. După
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de Villeneuve (1756-1794). Avocat și revoluționar francez, deputat al Stării al III-a apoi al iacobinilor în Adunarea Națională Constituantă (1789-1791), primar al Parisului (1791-1792), deputat apoi în Adunarea Legislativă și în Convenția Națională (1792-1793). 33 Constantin-François Chassebeuf de la Giraudais, conte Volney (1757-1820). Poet, filozof, orientalist francez. Deputat al Stării a III-a în Adunarea Națională Constituantă (1789-1790). Autor al unei opere vaste, cuprinzând și lucrările Catehismul cetățeanului francez (1793) și Ruinele sau Meditații asupra revoluțiilor imperiilor (1791). 34 Jean François
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Franța a Belgiei și a malului stâng al Rinului și cu invazia francezilor în Elveția (1798). După lovitura de stat din 18 Brumar anul VIII (19 noiembrie 1799), R. se va retrage definitive din viața politică. 35 Charles de Neufville, conte de Villeroy și marchiz de Bury (1566-1642), om de stat și diplomat francez, secretar de stat în timpul domniilor lui Henric al III-lea și Henric al IV-lea. Ambasador al Franței la Roma în timpul domniei lui Henric al IV-lea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
din Anglia (1642-1649), lider al taberei și al armatei parlamentare în perioada războiului civil. După înfrângerea regaliștilor, capturarea și executarea regelui Carol I Stuart (1649), va cârmui Anglia sub titulatura de lord protector (1653-1658). 52 Horace Walpole, al 4-lea conte de Orford (1717-1797). Om politic, scriitor, istoric de artă și anticar britanic, fiu al primului ministru liberal Robert Walpole, autor al romanului gotic Castelul din Otranto. 53 André Hercule, cardinal de Fleury (1663-1743). Prelat și om de stat francez. A
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
1740-1780). 56 Ecaterina a II-a "cea Mare", țarină a Rusiei (1762-1797). 57 Jeanne-Antoinette Poisson. Marchiză de Pompadour (1721-1764). Principala favorită a regelui Franței, Ludovic al XV-lea, cu o influență covârșitoare în viața politică a țării. 58 Charles Gravier, conte de Vergennes (1719-1787). Om de stat și diplomat francez de o înaltă ținută și de un profesionalism desăvârșit. După o ucenicie diplomatică petrecută la ambasadele Franței din Lisabona și din München (1741-1754), Vergennes este numit ambasador al Franței la Constantinopol
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
lovitură puternică directă Angliei, și indirectă Austriei, sprijinind războiul revoluționar victorios al celor 13 state-colonii nord-americane împotriva metropolei britanice. Moartea îl va surprinde în funcția de șef al diplomației franceze, la vârsta de 67 de ani. 59 Jean Frédéric Phélipeaux, conte de Maurepas (1701-1781). Om politic și de stat, secretar de stat la Marină și la Casa Regală în timpul Regenței și domniei lui Ludovic al XV-lea (1718-1749), apoi ministru de stat în timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea (1774-1781), calitate
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de Laclos (1741 1794). Militar (ofițer) și scriitor francez, autor al vestitului roman epistolar Legături primejdioase (1782). De asemenea, a mai scris: Despre femei și educația lor (1783), Jurnalul Prietenilor Constituției (1790-1791), Despre război și pace (1795). 65 Honoré-Gabriel Riquetti, conte de Mirabeau (1749-1791). Scriitor, jurnalist, francmason, diplomat, revoluționar și om politic. A avut o viață extraordinar de tumultuoasă și de aventuroasă, fiind închis, ani întregi, în donjonul de la Vincennes (1777-1780). Dintre scrierile sale, menționăm: Eseu asupra despotismului, Scrisori originale scrise
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de mai (1835); Noaptea de octombrie (1835), Noaptea de august (1836); proză: Confesiunea unui copil al secolului (2 volume, 1836), Mimi Pinson (1845), Nuvele (1848); teatru: Andrea del Sarto (1833), Lorenzaccio (1834), Cu dragostea nu-i de glumit (1835). 75 Contele Alexandre Walewski (1810-1868). Om politic și de stat francez și polonez, fiu natural al lui Napoleon I și al contesei poloneze Maria Walewska. Ministru al Afacerilor Străine al Franței în perioada celui de Al II-lea Imperiu Francez (în intervalul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Averescu (13 iunie 1920-16 decembrie 1921). Este Președinte al Consiliului de Miniștri și ministru de Finanțe în intervalul 17 decembrie 1921 17 ianuarie 1922. Este creatorul sistemului de alianță defensiv, regional, numit "Mica Înțelegere" (România Cehoslovacia-Iugoslavia, 7 iunie 1921). 86 Contele Alois Alexa von Aerenthal ( 1854-1912). Om de stat și diplomat austro-ungar, ministru de externe al dublei monarhii (1906-1912). 87 Henric al III-lea de Valois, rege al Franței (1574-1589). 88 Ziua de 10 august 1792, a asediului Palatului Tuilleries de către
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
la Foreign Office, ajungând până la funcția de șef de cabinet (private secretary) al șefului diplomației engleze. Este subsecretar de stat adjunct (1918-1925), apoi subsecretar de stat permanent (1925-1928). În perioada 1928-1934 a fost ambasadorul Regatului Unit la Paris. 93 Charles-Frédéric, conte de Reinhardt (1761-1837). Diplomat francez de origine germană, născut la Würtemberg. Se stabilește în Franța, unde devine preceptorul copiilor unui negustor calvinist din Bordeaux, în 1787. În 1789 ia parte la revoluție, afiliindu-se ulterior girondinilor, apoi iacobinilor (1790). Abatele
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
a numit director al Cancelariei Afacerilor Străine. În timpul celor 100 de Zile s-a ținut departe de viața publică, iar în timpul Restaurației este consilier de stat, apoi ministrul plenipotențiar al Franței pe lângă Confederația Germanică (1815-1829). Ludovic-Filip de Orléans îl înnobilează conte și pair al Franței și îl numește ministru plenipotențiar la Dresda (1830). A fost ultima sa misiune diplomatică. 94 Francisc I, rege al Franței (1515-1547). 95 Soliman I (1520-1566), "Magnificul " sau "Legiuitorul", cum i s-a spus în epocă, unul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
păsăsi serviciul diplomatic. 105 William McKinley (1843-1901), al 25-lea președinte al S.U.A. (1907-1901). 106 Alexandru al III-lea, țar al Rusiei (1881-1894). 107 Alexandru al II-lea, țar al Rusiei (1855-1881), tatăl lui Alexandru al III-lea. 108 Nikolai, conte von der Osten-Sacken (1831-1912). Diplomat de carieră al imperiului rus (țarist), ministru plenipotențiar la Curtea de la Darmstadt (1870-1881), apoi la Curtea Regatului Bavariei, cel mai important post diplomatic deținut a fost cel de ambasador al Rusiei imperiale la Berlin, vreme
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
colonizat de puterile europene". Așadar această doctrină nu numai că se opunea expansiunii europene pe continentul american, ci sublinia, totodată, intenția fermă a S.U.A. de a avea o influență majoră pe acest continent. 132 Camillo Benzo di Cavour (1810-1861), conte. Prim-ministru al Regatului Sardiniei (Piemont), luptător activ pentru unitatea Italiei -realizată în jurul Piemontului și al regelui acestuia, Victor Emanuel al II-lea. 133 Giuseppe Garibaldi (1807-1882). Revoluționar italian, om politic și general, luptător pentru unitatea și libertatea Italiei, la
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
deceniile următoare. 134 Războiul s-a desfășurat în anul 1864 și a fost câștigat de Confederația Germanică; Danemarca, înfrântă, a fost obligată să cedeze ducatele Schleswig și Mecklenburg Prusiei și pe cel de Holstein Austriei. 135 Robert Walpole (1676-1745), primul conte de Orford. Om politic și de stat britanic liberal (whig) Prim-ministru al Marii Britanii vreme de peste două decenii (1721-1742). 136 Henry John Temple, al treilea viconte Palmerston, lord Palmerston (1784-1865). Celebru om politic și de stat englez, conservator la începutul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
viconte Palmerston, lord Palmerston (1784-1865). Celebru om politic și de stat englez, conservator la începutul carieriei, apoi liberal, secretar de stat la Foreign Office (1830-1834, 1835-1841, 1846-1851) și Prim-ministru al Regatului Unit (1855-1858 și 1859-1865). 137 Joseph de Villèle, conte de Villèle (1773-1854). Nobil și om politic francez, ultraconservator și ultraregalist, adept al "Vechiului regim", Prim-ministru în perioada 1821-1828. 138 Sir Arthur Helps (1813-1875). Scriitor și om politic englez, Decan al Consiliului Privat. A scris, printre altele: Viața lui
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]