1,465 matches
-
religiei. Mai mult, o filosofie care vede în rațiune cheia deschiderii ușilor este fie o impostură, fie o unealtă de propagandă. De aceea, „meritul“ filosofului nu stă în a-și converti tribulațiile în noțiuni, ci în a fi predispus la contemplație și meditație. E o predilecție umorală pe care o ai sau nu, dar fără o asemenea înclinație pornită dintr-o limfă sensibilă, filosofia devine o manie snoabă fără justificare plauzibilă. În schimb, unei naturi hiperactive atrase de repere pragmatice, apetența
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
Piero della Francesca și Leonardo. In actul de a se înrădăcina din nou, cu gratitudine, în legănarea de peisaj, ferice vegheată de obcinele Bucovinei, compatriotul nostru a coincis cu orbitele unei traiectorii perene. Prin Constantin Flondor, situarea noastră sub semnul contemplației artistice și-a cucerit merite fără scădere, unind murmurul candid al livezilor moldave, răcoarea lor fragedă, și empireul nedomolit al Ideii. III Constantin Flondor: Filmul întoarceri (19791980) este un triptic. Metaforic, vorbesc prin imagini despre trei posibilități ale întoarcerii: prima
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
încât întoarcerea este o întoarcere către sine, dar și către un lointain intérieur, către un fel de inferioritate a poeziei și a memoriei poetice, nu numai a științei constituite, pornind de la corpurile geometrice regulare ale lui Platon, de la o întreagă contemplație geometric-științifică. întoarceri, și m-am gândit la pluralul acesta din titlu, - sigur, sunt mai multe posibilități de lectură, dar nu aleatorii în felul jocului pe care ni-l propune cutare roman celebru, de pildă, al lui Cortázar, Rayuela, în care
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
de la binomul schillerian (v. eseul filosofic Despre poezia naivă și sentimentală), prezent în titlu, unde primul termen circumscrie faptul de a te lăsa dominat „suveran” de natura nepervertită de homo faber, precum trogloditul preistoric sau țăranul, în vreme ce al doilea semantizează contemplația mijlocită de idee, în care figura axială este nostalgia în raport cu o ireversibil pierdută stare de spirit numită, în genere, copilărie. Când se întreabă Schiller de ce suntem seduși instantaneu de „o floare banală, un izvor, o piatră acoperită cu mușchi, ciripitul
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
e un personaj recurent în lirica lui Cohen. El participa la marele masacru al umanității. Aici, Exterminatorul e înfățișat în clipa triumfului, spălându-și murdăria în sângele nevinovat al Mielului. Toată această construcție distopică transcrie starea de bătrânețe încremenita, de contemplație pasivă, în care unică realitate palpabila o constituie cuvintele. Cu toate acestea, la capătul darii de seamă punctata de elemente tragice se întrevede speranța salvării prin iubire. Dragostea e zeul suprem al lumii lui Leonard Cohen, forța de agregare nu
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
pe bună dreptate: „Până la acea dată (de când începuse să conteze literar H.P.-B., n.n.) literatura noastră furnizase - cu rare și prea puțin semnificative excepții - doar reprezentări masculine ale feminității (...) venise vremea ca femeia să devină ea însăși din obiect al contemplației subiect contemplator, oferind propria versiune literară (nu literaturizantă !) a feminității”. Separat de Hortensia Papadat-Bengescu, opt prozatoare interbelice (Ticu Archip, Sanda Movilă, Henriette Yvonne Stahl, Lucia Demetrius, Anișoara Odeanu, Cella Serghi, Ioana Postelnicu, Sorana Gurian ) constituie în cartea Biancăi Burța-Cernat obiectul
Literatura scriitoarelor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4842_a_6167]
-
ceea ce gîndise între timp”. Pentru ca această impresie pe concretul uman să urce spre aprecieri asupra creației prin glasul lui Ovidiu Drimba: „La Blaga, tăcerea devine un element principal de sugestie: traducînd, adică, o stare de așteptare tensionată, sau de o contemplație liniștită și senină, sau o incertitudine îngrijorată, sau o prezență copleșitoare a tainei”. Solemnitatea olimpică pe care o degaja persoana lui Blaga, inclusiv în anii de restriște ai totalitarismului, se leagă neîndoios de aerul grav al stilului său speculativ, de
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
generațiilor viitoare”. * Umbra lespedei tombale, a monumentului ultim care-i năpădește neoprit creatorului existența, presiunea ei familară, pentru un soi de nesigură cumpănă, de sinistră întrecere, - toate acestea induc, în metafora lui Iorga, adîncimi de vis treaz, ce dilată straniu contemplația. A inculca lărgime, neașteptat, povestirii, de cîte ori se abate înspre Nord, dincolo de țărmurii Marii Inospitaliere, fusese de altminteri o tentație conștient resimțită încă demult, de bătrînul Herodot, cînd se aventura pe urmele lui Darius, în inexorabilul întinderilor scitice; cînd
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
nu se poate să nu simțim o uimire pe care, cu oarecare bunăvoință, o putem trece în categoria înfiorărilor religioase. E un sentiment cosmic aparte, netrucat și totodată viu, al cărui timbru nu poate fi confundat cu alte stări de contemplație pierdută. Consternarea siderală e începutul sensibilității metafizice, prin urmare, cîrligul care mă leagă de Dumnezeu e dispoziția stupefiată în fața sublimului astral, și nu cine știe ce revelație ascunsă în dodii lexicale și în arabescuri votive. Tot ce contează e ca, meditînd asupra
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
încă în volumul de debut, iar această temă s-a asociat treptat cu obsesia marginii, a limitei constrângătoare, simbol ambiguu al echilibrului dorit tot atât cât repudiat, în măsura în care semnala tocmai pericolul „cumințeniei”, al împiedicării contactului cu viața vie de dincolo de contemplație, al unei, în fond, sterilități premature. De aici încolo, calea era deschisă către o multiplicare a semnelor frustrării, ca, de pildă, fereastra cu deschidere geometric-limitată spre lumea naturii de afară, ori, în ultimă instanță, neliniștea în fața amenințărilor convenției poetice, a
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
și simplu în școlile orașului, la Cărturești. Aproape construise aici o confrerie a bunului-gust și a dezbaterilor deloc frivole, unde putea să se așeze orice om îndrăgostit de artă, ori pur și simplu cel care căuta un binemeritat răgaz de contemplație la o cană de ceai. În iarna când l-am întâlnit am intrat în librăria sa împins de vântul de câmpie ce debușa în Piața Unirii cu rotocoale de funigei. Erau aici câțiva prieteni de-ai mei, așezați la taclale
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
de limbă: e vorba de un instinct de esență prozodică, care face din autor un mînuitor simandicos de vocabule savante. Ciudățenia este că instinctul acesta, influențînd simțul de observație, îl preschimbă pe Zeletin într-un intelectual la care înclinația spre contemplație intră în litigiu cu acuitatea clinică. Mai precis, la Zeletin vedem cum ochiul medical, caracterizat prin rigoare în descriere, vine în contrazicere cu pupila artistică, definită prin strictețe în sesizarea reperelor mărunte. Deosebirea e prea pregnantă pentru a nu o
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
îi îngăduie poetului a săvîrși bucle expresive, decente ocoluri înainte de a-și proclama crezul: „Noroc că nu-i universul la degetul nostru cel mic/ să-l rearanjăm noi/ după interesul nostru mărunt/ fiecare după propriul său șiretlic/ am căzut din contemplație/ problema e cum să intrăm înapoi în ea/ cum să-ți aduci idealul/ în ceea ce ești” (37). Imnografia prezentă în filigran se complică oarecum eseistic, se asociază cu explicația intelectuală prielnică poeziei în măsura în care nu-i încalcă inefabila condiție: „Ni s-
Între credință și simbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5120_a_6445]
-
scăpat ție însuți la o primă citire. Devii un exeget cel puțin potențial. Nu o dată dai peste factori ce par a fi scăpat nu doar criticii, ci și intenționalității ori conștiinței auctoriale, în măsură a plasa opera în raporturi inedite. Contemplația face loc unei investigații lăuntrice a operei, fără a se suspenda, intelectualizîndu-se, apelînd la sistemele culturale pentru o mai precisă înțelegere a ei. Acesta e, în esență, rolul criticii. Extazul toropitor care dă seama de misterul estetic deschide drum unei
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]
-
prin Tronuri etc., valorile expresionismului inițial, sălbatic și animat de impulsuri sangvine, se reformulează înlăuntrul unei subtile alchimii spirituale. Strigătul exterior se reprimă, se gîtuie, implo-zează și, finalmente, se sublimează în vectorii unei năzuințe interioare. Urletul inițial se resemnifică, devine contemplație și oferă rezoluția maximă a unei lumi abordate brutal și înțelese profund. Cu alte cuvinte, opera lui Marin Gherasim descrie un itinerariu vast care conciliază fervorile cărnii cu parfumul ireal și casant al moaștelor.
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6701_a_8026]
-
Pavel Șușară Anca Seel, între contemplație și strigăt Prin pictura sa împulsivă, sangvină, la limita dintre gestul sălbatic și o cerebralitate neîngrădită, Anca Seel încearcă reconstrucția unei lumi alternative, ca răspuns la faptul că ambianța imediată nu-i este suficientă. Această lume dată, aceea în care
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
general, fie el MAPN sau MI, și cu un cult primitiv al eroilor, al eroilor consacrați și ca sfinți sau al acelora suspectați că ar putea deveni cîndva ori una, ori alta. Ieșiți aproape cu totul din contemporaneitate, anesteziați de contemplația narcisiacă a unui trecut permanent recondiționat în cheie exemplară, nu facem altceva decît să recuperăm, derizoriu și mimetic, ce n-am reușit și nici n-am fost în stare să facem la vremea potrivită. Tot felul de organizații, zise civice
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
relaxare decît o retrospecție. Imaginea unor păsări e tratată somptuos-decorativ: „Da, voi, / păsări de sus, / vulturi măreți, albatroși orbitor de albi, / corbi întunecați, ciori de ceață, / mărunte vrăbii, sturzi aurii, - / da, li se mai face foame și stemelor" (Păsări). Drumul contemplației tinde a se desfășura dinspre impresia estetică spre realul vegetal și meteorologic. Dar merele care încep să putrezească sînt cele din picturi, ogorul care „se umflă și începe să mormăie" este cel dintr-un tablou intitulat Peisaj, sîngele unui crepuscul
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
avea drept reper al stabilității absolute, al împăcării cu lumea și al armoniei cu universul, al coabitării cu eternitatea și al victoriei cu duratele mici tocmai nudul, forma paradigmatică, deplină, a umanului, aceea în care se revarsă infinit mai multă contemplație ednică, fie ea și abstractă prin gradul înalt de generalizare, decît substanță tranzitorie culeasă de pe la ospețele orgiastice sau de prin lupanarele istoriei mărunte. Cu alte cuvinte, atunci cînd aspirațiile omenirii au fost îndreptate mai curînd către Grădina Raiului și către
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
inima într-un corp - este un Rege cu numeroase virtuți (a căror reunire e aproape imposibilă pentru un muritor), cea mai importantă fiind înțelepciunea. Utopia farabiană o depășește pe cea platonică: dacă autorul Republicii îi cerea filosofului să coboare din contemplație la treburile cetății, Al- Fărăbī pretinde viața întru spirit, „învăluirea în mantia Profetului”: șeful cetății să fie profet. Cf. Traducerea integrală a textului (unde apare și o descriere asemănătoare a Regelui) în Grete Tartler, Înțeleptul singuratic, Ed. cit, pp. 19-119
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
în general - estetică, de cunoaștere/ comunicare, formativă, energetică, dau sens existenței acestora. Ce interesează, în muzică, în contextul actual? Funcția estetică este cea mai nesemnificativă în acest moment, societatea actuală - centrată exclusiv pe obiectivele materialiste - nu mai are timp pentru contemplația frumosului ca atare și, în ciuda declarațiilor demagogice, este total dezinteresată de spiritualitate. Involuția culturii, inclusiv faptul că muzica simfonică interesează o elită din ce în ce mai rarefiată și marginalizată până la excludere din viața socială, toate acestea sunt urmare a contextului socio-politic actual. Pe
Maia Ciobanu: „...liniștea este o excepție și a devenit practic un lux“ () [Corola-journal/Journalistic/5545_a_6870]
-
-nțelege că această chestiune presupune suferință tragică, cum să nu, când intuiești limbajul doar ca „propoziții, întunecate smârcuri în capul omului”. Hotărât, poetul își edifică lumea cu destulă cruzime. Pare-se, acest poet își sancționează condiția tragică, ducându-se, în timpul contemplației și pe alte ferestre/ atitudini și asta nu doar așa, pentru că n-ar fi capabil să reziste într-o atitudine extremă și pură, dar din dorința de a edifica niște structuri poematice în care interferează în gradații echilibrate o mulțime
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
față de care o altă parte s-a situat polemic), apoi faptul că reflecția asupra limbajului ca expresie care deturnează esența presupusă a lucrurilor nu ține de teritoriul francez. Lumea occidentală a trecut și n-a ieșit nici astăzi dintr-o contemplație critică pe care o putem foarte bine deplînge în numele unui vitalism adamic sau al unui ideal de transparență a mesajului, dar care nu-i mai puțin realitate. Și nu doar realitate, ci valoare. Poate că pe Barthes nu îl interesa
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
De ce? Răspunsul se formulează de la sine. Pentru că, în chip esențial, Daniel Cristea-Enache e un publicist. Cronicile lui s-au impus nu atât prin justețea verdictelor sau prin rafinamentul demonstrațiilor, cât pentru că erau, majoritatea, scrise cu nerv. Cronici, deci, nu de contemplație, ci de acțiune. Vitale. Dintre toate calitățile stilului, aceasta e singura care nu poate fi mimată. Ea există sau nu există. Punct. Or, încă de la primele încercări analitice ale lui Daniel Cristea- Enache (mă refer la cele grupate în cartea
Pagina plină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5095_a_6420]
-
mari, două spețe de poezie religioasă. Una este cea conceptuală, deliberativă, în care Dumnezeu este pus în problemă, „discutat”, fie de pe poziții de acceptare, fie de pe pozițiile îndoielii, nu o dată printr-o alternanță a atitudinilor. Alt tip se întemeiază pe contemplație și extaz. Fiind în bună măsură transverbală, emoția mistică își aproximează un limbaj prin plasticizări nuanțate, prin semitonuri. Caligrafia se manifestă ca un corespondent mundan al rîvnei de îndumnezeire. Raportul cu divinul nu constituie obiectul unei „demonstrații”, al unei „dezbateri
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]