3,537 matches
-
cauza primă (πρῶτον αἴτιον) și este păstrată în bine prin participarea (μετουσία) la Cel ce o învăluie, așa încât, într-un fel ea este mereu creată (παντότε κτίζεται), mărindu-se prin creșterea ei în bine. Astfel nici în aceasta nu se contemplă vreo margine, nici creșterea ei în bine nu e circumscrisă vreunor limite; ci 1 Sf. Irineu, Adversus Haereses IV, 11, 2, în „Sources Chrétiennes”, 100, ed. Adelin Rousseau, Éd. du Cerf, Paris, 1965, p. 501; Origène, Homélies sur les Nombres
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
în căile virtuții încât „din gura ei odrăslește raiul” (βλαστάνειν παράδεισον)46. Ea și-a făcut gura „izvor de miere” (μέλιτος ποιῆσαι πηγήν τό στόμα) și limba vistierie a înțelepciunii combinate (ταμεῖον τῆς συμμίχτου σοφίας τήν γλῶσσαν), în care se contemplă (ἐνϑερεῖται) pământul făgăduinței”. Dorul după o stare mai înaltă, simbolizat de Sfântul Grigorie de Nyssa prin chemările mirelui, care-și îmbie mireasa să-l urmeze tot mai sus, reînvie însă continuu și face ca sufletul să nu se oprească niciodată
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
dar coagulată sarcastic și făcută să rănească sensibilitățile. Regăsindu-le, în acest fel, și verificându-le. În lirica antilirică a Marianei Marin oamenii iau trăsături de câini, unghiile protestului sunt acoperite de ghearele acaparatoare, utopiile se transformă în gunoi - și, contemplând toate aceste jalnice metamorfoze, personajul care spune eu își bea ceaiul agățându-se de umila cană ca de un ultim reazem al existenței. Din războiul de o sută de ani, din atelierele morții și din tinerețea mutilată a artistului nu
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
în apartamentul nostru, rezemată de rafturile metalice ale bibliotecii. Echelle en bois de bambou, scară a lui Iacob pe care cohorte de îngeri ar fi putut descinde pe pămînt și urca spre paradis". Și nu în ultimul rînd mînuitorul cuvintelor contemplă cuvintele, surprinzînd natura lor fantastă, degustînd barocul lor apt a ornamenta un ceas tîrziu al boemei: "Un operator de cinema, pe care abia de-l cunoșteam, mi-a vorbit îndelung, în fața unei sticle de vin, despre o noapte petrecută de
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
care nu are a se rușina, fiind curată, virilă, negangrenată de morb. Categoria nu exclude problematica, nici capacitatea tragicului, diagnosticând, totuși, o anumită linearitate. Și o relativ ușoară citire a simbolurilor. Modern, prin aceea că în scrisul său opera se contemplă pe sine, iar verbul nu se răsfață în ornamente, poetul este și un clasic, în opțiunile simbolurilor pe care le alege, solare, slăvind lumina. Dacă, de pildă, sufletul său se pregătește să treacă puntea, nu mai puțin "focul de apă
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
unde oare Văzut-o-am întîi? Întipărită Pe cerul teoriei ori ivită În seara ce se lasă peste mare? Cum știm, viața noastră schimbătoare Să fie poate, uneori, frumoasă, Și au fost și seri cînd, mire și mireasă, Te-am contemplat, o, lună, cu-ncîntare. Mai lesne ca de luna-adevărată De cea din vers să-mi amintesc îmi este: Vrăjita dragon moon care uimește Și a lui Quevedo lună-nsîngerată. De altă lună aprinsă, stacojie, Vorbit-a Ioan în cartea-i cu bizare
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
negru, cînd se întrerupea filmul din pricina vreunei defecțiuni la cinematograful din sat. În asemenea situații, ca și în cazul în care fotografiile nu mai există sau nu au fost făcute niciodată ori filmul nu poate fi văzut de copilul care contemplă doar afișul, sînt stimulate imaginația și invenția. Amintirile sînt și ele "secvențe izolate", ca și imaginile transmise pe hîrtia fotografică sau pe afișul filmului. Invenția suplinește imaginea interzisă sau absentă, și de fapt, a inventa este "o formă de a
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
nuanțe tragi-comice. În serialul „Cheia Sol” este exploatată latura comică rezultată din spiritul rebel, adolescentin, în contrast cu rigoarea specifică adulților. Un comic de situații pe portativul «Cheia Sol!»”, astfel anunță să fie serialul, regizoarea și scenarista lui, Carmen Fulger Roșca. Sitcomul contemplează, așadar, în raza reflectorului, adolescența portretizată afectiv. Persoanele adulte din anturaj sunt acuarelate prin inflențele lor în raport de conjuncturile, aspirațiile, conflictele, căderile, zvâcnirile adolescenților, la vârsta căutării exemplelor, a examinării și încercării problematicilor vieții, a revoltelor în limita sau
„CHEIA SOL” , UN SITCOM PENTRU ADOLESCENŢI, LA TVH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382667_a_383996]
-
curg râuri de suspine, iar pașii îi sunt călăuziți de doinele frumuseții răvășitoare. În ochii săi blânzi s-au furișat doruri și suferințe care caută să evadeze spre lumile dreptății, spre puritate și împlinire. Măreția sonetului său este covârșitoare. Poetul contemplă o lume care și-a pierdut strălucirea în abisul durerilor, care încearcă să răzbată în ploile efemerității, oglindită în neajunsurile vremii. Frământările sale lăuntrice sunt chemări către regăsire, către țărmurile speranței și ale frumosului zidit cu trudă și migală într-
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎMBIBAȚI ÎN PĂCATE... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015 Toate Articolele Autorului Alerg în gânduri care adânc mă umilesc, Stau cu ochii deschiși și vreau să mă trezesc, Contemplu asupra acestei alunecânde lumi, Cât de departe de noi, e casa de nebuni? Trăiesc într-o lume fără credință, Prostituția respectată mai mult ca o știință! Bolnavii în loc să fie tratați, se sting pe rând, Copiii se culcă-n foamete și
ÎMBIBAȚI ÎN PĂCATE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382739_a_384068]
-
morunul răstignit ce căpătase o culoare albăstruie, de armament, bine uns, și își duceau degetele la nas, de duhoare. Dacă omul n-ar fi avut miros, ar fi fost ca mai înainte - morunul uriaș, cu forma lui aerodinamică amenințătoare... Cei mai mulți, contemplînd peștele gigantic, spărgeau semințe de bostan. Tînărul teolog, cu Ilvi de mînă, priveau și ei morunul. Doar băiatul părea că mănîncă și el semințe; dar nu erau semințe; Ilvi își rodea înverșunat unghiile, scuipînd în jos cojile. Ceilalți duceau de
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
trebuit să se producă o apropiere": "Malraux era stăpînit de vocația acțiunii, Grosjean de cea a suferinței. Primul a evadat din captivitate, al doilea a refuzat evadarea, voind să ducă experiența suferinței pînă la limita ce-i fusese hărăzită. Malraux contemplă lumea în veșnica ei mișcare și metamorfoză. Grosjean vrea s-o descopere în puritatea ei originară. Iconoclast prin vocație, Grosjean, ca și Pascal, crede în vanitatea picturii, considerînd imaginile drept văluri înșelătoare, interpuse între conștiință și realitate. Malraux vede în
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
Monterroso (1921-2003) Dinozaurul Cînd se trezi, dinozaurul era tot acolo. Vaca Zilele trecute mergeam cu trenul și deodată m-am ridicat în picioare surescitat și am început să gesticulez și să-i invit pe toți să privească peisajul și să contemple apusul de soare care era unul dintre cele mai frumoase. Femeile și copiii și cîțiva domni care s-au oprit din conversație m-au privit cu surprindere și-au început să rîdă, însă cînd m-am așezat din nou, în
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
cu pixul, într-un birou cu luminator, la fel de întunecat ca și polarele sale, având pe un perete fotografia dogului său iubit, a cărui moarte i-a „sfâșiat inima”. În dormitor, totuși, o pânză excepțională a lui Caspar David Friedrich, „Călător contemplând o mare de nori”. Și cam atât. După ce mama i-a fost asasinată când el avea 10 ani, Ellroy s-a apucat de băut și de droguri, descoperind târziu în literatură o salvare. Romanele lui excelează printr-un umor negru
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2662_a_3987]
-
pitici din snoave, ciudați și sângeroși. Să mă privească rece au început deodată Și, cum grăiește lumea despre-un nebun pe stradă, I-am auzit vorbindu-și în șoaptă între ei Pe când schimbau ocheade și semne câte vrei. - Să-l contemplăm în voie: e o caricatură Ce vrea să fie Hamlet la chip și la postură. Cu ochii-i șovăielnici și părul lui zburlit. Nu este oare comic acest nefericit, Bufon de trei parale, ridicol gură-spartă Care își joacă rolul cu
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
asemenea, o poezie explicit religioasă, așa cum Pillat nu scrisese pînă atunci. Poemele cu un consistent fir epic devin tot mai numeroase evidențiind o latură a talentului său încă neexplorată, derivată dintr-o specie de clasicism ce venea direct de la Horațiu. Contemplată de pe punctul înalt al deceniului trei, poezia ulterioară se desfășoară sub forma unui relief aparent uniform, destul de variat însă la o examinare atentă. Există mari poezii și după 1930. Criticii contemporani ai poetului, ca și sintezele apărute ulterior, au acreditat
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
în original, traducînd extrem de inspirat chiar din creațiile unor tineri poeți aflați atunci la modă, s-a străduit să-și privească propria operă cu rezonabilă distanțare. Nu a reușit totdeauna, dar echilibrul și modestia acestui poet rămîn excepționale. S-a contemplat pe sine însuși fără menajamente, cenzurîndu-și de multe ori pornirile intime; și-a făcut, în Calendarul viei, un autoportret nu foarte măgulitor; a încercat să-și privească poezia fără iluzii, cu ochii unui critic sever și străin. Încă de foarte
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
obsedați să fie „universali”, altfel spus competitivi, aparținând „culturii de performanță”. Alții încearcă să se individualizeze, cum? Prin „stări sufletești, reflecții stârnite de diferite evenimente, relatări ale faptelor vieții” lor. Este formularea soft. Iat-o și în varianta hard: „...își contemplă la nesfârșit buricul, miniaturiști ai unor migăloase și opulente înflorituri pe marginea unui text altfel îngrozitor de banal și insignifiant (...) nereușind însă decât să se scalde în supa vâscoasă a provincialismului cultural”. Nu e vorba de mine în articol, dar nu
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
se mai gândise să se bărbierească. Dar supărarea îi trecu în fața coliviei terminate. Când Baltazar își încheie siesta, ea îi călcase pantalonii și o cămașă, le pusese pe un scaun lângă hamac, și dusese colivia pe masa din sufragerie. O contempla în tăcere. - Cât o să iei pe ea?, întrebă. - Nu știu, răspunse Baltazar. O să cer treizeci de pesos ca să văd dacă-mi dau douăzeci. - Cere cincizeci, spuse Ursula. Ai stat multe nopți până târziu în săptămânile astea două. Pe deasupra, e foarte
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
Dumneavoastră nu vă grăbiți. - I-am promis-o nevestei pentru diseară, zise medicul. - Îmi pare rău, domnule doctor, spuse Baltazar, dar nu se poate vinde ceva gata vândut. Medicul ridică din umeri. Ștergându- și sudoarea de pe gât cu o batistă, contemplă tăcut colivia, fără să-și ia privirea dintr-un punct nedefinit, așa cum te uiți la un vapor care pleacă. - Și cât ți-au dat pe ea? Baltazar o căută pe Ursula, fără să răspundă. - Șaizeci de pesos, spuse ea. Medicul
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
golul halucinant al scenei, în golul nostru interior, umplândul pentru câtva timp cu un conținut ambiguu. Oricine poate deveni orice. Sentimentele glisează, se încolăcesc unele peste altele, alcătuind un ghem asemănător cu un cuib de șerpi, aflat în perioada rutului. Contemplând spectacolul, simțim cum ne trec fiori reci pe șira spinării. Fugar ne punem întrebarea: oare aceștia suntem noi?! Acestea sunt sentimentele ce ne animă, ideile ce ne devoră conștiința? Nu avem timp pentru prea multe cogitațiuni, căci, chiar în momentul
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
vată și seringi folosite de bolnavii de sida, dar și de cei ce-și inoculează în vene heroină, ghearele scot la iveală rotițele unui vechi orologiu menit să bată ora finală. Înfășurat într-o mantie de tunete și fulgere, poetul contemplă „aristocrația stejarilor de pe Pietrele Nordului”, sub cuibul de ciori, din care picură „găinațul literelor”, asemenea unor strălucitoare medalii, în „urechea surdă a Nopții”. „Lăudat fie Domnul! Lăudat fie stejarul”, rostește el, contemplând scaunul gol de lângă focul vecinic, unde zac șapte
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
într-o mantie de tunete și fulgere, poetul contemplă „aristocrația stejarilor de pe Pietrele Nordului”, sub cuibul de ciori, din care picură „găinațul literelor”, asemenea unor strălucitoare medalii, în „urechea surdă a Nopții”. „Lăudat fie Domnul! Lăudat fie stejarul”, rostește el, contemplând scaunul gol de lângă focul vecinic, unde zac șapte securi aruncate în iarbă, alături de șapte sicrie din care ies umbrele celor șapte prieteni plecați în lumea de dincolo. „E mereu liber un loc lângă foc - murmură poetul - / un foc al cărui
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
mistuirea obiectului (etimologic orice „digerare“ este o „împărțire în părți“, adică o „analiză“), de aceea Hegel a caterisit gustul afirmînd că frumusețea nu are nevoie de o facultate proprie pentru a fi percepută. Intelectul, imaginația și rațiunea ajung spre a contempla splendorile artei, o altă facultate fiind oțioasă. Echivocul gustului se regăsește în latină sub forma perechii gustussapor, unde primul desemnează simțul prin care percepi savoarea unui lucru, pe cînd al doilea desemnează chiar savoarea. Gustus e însușirea subiectului care simte
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
cu nerv. Cu toată înrădăcinarea în pămînt moldav, Suțu va rămîne grec, spiritul Eladei împiedicîndu-l să cadă în slăbiciunea de a se înduioșa pe seama românilor. Așa se face că va trăi printre indigeni fără a se molipsi de cusururile lor, contemplînd cu detașare patimile care colorau viața între Nistru și Milcov. Și pe cît de lucid e în descrierea metehnelor din care se hrănea etosul moldovenesc, pe atît de rezervat e în a recunoaște aceluiaș etos un număr minim de virtuți
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]