1,533 matches
-
fi elogios apreciată, Valeriu Avramescu s-a dedicat colecționării și cercetării atente a cărților poștale ilustrate care aduc imagini edificatoare asupra particularităților Brăilei dintr-o lungă perioadă, de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în epoca interbelică și cu conexiuni în contemporaneitate, îndeletnicire circumscrisă în sfera rarisimă a cartofiliei. într-o evocare publicată în România literară nr. 28 din anul 2000 și reprodusă acum în Addenda acestui volum al fostului său coleg de liceu, Gabriel Dimisianu relevă, pe bună dreptate, că "unora
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
mă vedeți, peste cincizeci sau o sută de ani, să știți că fotografia nu mă reprezintă! Pentru că un scriitor trebuie să arate așa cum arătau, în ultimii ani ai vieții, Ezra Pound, Faulkner, Jankélévitch, Beckett ori Voiculescu. Iar în stricta noastră contemporaneitate, Mihai Șora, Petre Stoica, Livius Ciocârlie.
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
de duminică" îl recomandă ca pe un gânditor foarte nuanțat, căruia aprofundarea textelor sacre nu i-a redus, dimpotrivă, pragmatismul cu care judecă întâmplările lumii contemporane. Ceea ce impresionează în scrisul lui Teodor Baconsky este limpezimea gândirii, corecta situare în peisajul contemporaneității, chipul fascinant în care o cultură temeinic asimilată contribuie la înțelegerea infinitelor nuanțe ale prezentului. La acestea contribuie, fără îndoială, și experiența de diplomat a autorului. La o vârstă încă tânără pentru diplomație, Teodor Baconsky a trecut deja prin onoranta
Întrebări ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9674_a_10999]
-
G. Călinescu, dar trebuie semnalată o inaptitudine a lor, cu valoare de simptom: indiferența față de clasici. Frecventarea criticii lui G. Călinescu poate reda "bucuria de a trăi în intimitatea clasicilor" (II, 661), poate reinventa acel atât de necesar sentiment de "contemporaneitate în clasicitate", care ne lipsește astăzi într-un mod atât de păgubitor pentru integralitatea și integritatea literaturii române. Uitându-l pe G. Călinescu sau refuzându-i arogant posteritatea, noile promoții de scriitori și critici nici nu știu ce pierd: simțul valorilor clasice
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
contestabilii, psihopații și șmecherii care Încurcau/ Încurcă lumea onestă a acestei frumoase arte - C. Dinischiotu, Andriy Zholdak, Zoltan Schapira (care a transformat personajul Pristanda, În...doamna Pristanda!); cît de drept judecă greșelile de atitudine, diferite, pe care le sesizează În contemporaneitate („mulți tineri Își Închipuie că regia românească a luat naștere odată cu revoluția din 1989”-p.72; „primul paragraf din Constituția teatrului este succesul”-p.81; „TV-ul nu formează actori, ci Îi compromite”-p.109 ș.a.m.d.). Fiindcă știu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
la Încadrarea juridică (prohibitivă sau permisivăă a faptei, de la accesibilitatea unor astfel de servicii până la discursul tradițional al moraliștilor cantonați În dogme religioase interpretate cu strictețe sau, mai rău, În precepte anacronice refractare la tot ce Înseamnă adaptare la condițiile contemporaneității, În ciuda argumentelor biologice, sociologice sau psihologice cu care sunt confruntați. În ceea ce privește oferta de servicii sexuale, s a insistat pe conturarea unui profil generic al celor ce lucrează În acest domeniu, subliniindu-se importanța factorilor psihologici și socio-economici care au stat
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
un al șaptelea simț îi spunea că această agendă era un pretext, iubitul ei ficțiune fusese fascinat, e adevărat, de apariția ei neașteptată, de prospețimea cuvintelor, de felul grațios în care îl desenase, de pasiunea ei, neobișnuită la femeile din contemporaneitate, dar mai ales de felul generos în care îi descrisese relația lor, nicio obligație pentru el, toate obligațiile pentru ea, primise bucuros această ofertă, ar fi fost prost să zică ba, dar până la urmă tot observase că ea este prea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
asociere de state” sau, dimpotrivă, pentru un „stat de state”?! Vanda Vlasov și-a constituit analiza și hermeneutica proprie Întemeindu-se pe două exigențe: 1. analiza fidelă a operei lui Giorgio del Vecchio; și 2. aducerea În cea mai vie contemporaneitate a valorii conceptelor instituite de Teoria universală a dreptului, ambele văzute Într-o perspectivă matură de Critică filosofică. Fundată pe o bogată bibliografie, cu o deosebită capacitate comparatistă (cu alte opere, precum aceea a lui Ernst Cassirer, ș.a.), scrisă Într-
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și cu talent real, lucrarea Filosofia dreptului la Giorgio del Vecchio se impune prin forța distincțiilor conceptuale, prin calitatea stilistică a argumentării și prin meritul de a trata problematica, de pe un teren mișcător, dificil În găsirea soluțiilor, cu totul specific contemporaneității. Lucrarea vine să umple un gol cultural din filosofia dreptului de pe mapamond, dar și din țara noastră. Prof. Univ. Dr. Tudor Ghideanu Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Introducere Coordonatele fundamentale ale unei filosofii a dreptului (Giorgio del Vecchio și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
antistatal sau ilegal, declarat dechis, a unora dintre aceste sisteme, nu le Împiedicau să formuleze reguli proprii și să le aplice, exercitând astfel efectiv, funcțiuni În formă juridică (Înțelegând funcțiuni juridice prin tribunale speciale)”. În viziunea sa filosofică, de fină contemporaneitate, Giorgio del Vecchio viza problematizarea „științei legislației sau a deontologiei politice” și, totodată a „artei de a guverna”. În termeni mai exacți, problema se anunță astfel: „ce atitudine trebuie să asume statul față de aceste surse vii și eterne ale Dreptului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu ineluctabilă mefiență : spre exemplu, În O palmă dată gustului public ( semnat de D. Burliuk, Al. Krucenîh, V. Maiakovski și V. Hlebnikov, publicat În decembrie 1912, la Moscova) , suntem Îndemnați „ să-i aruncăm pe Pușkin, Dostoievski, Tolstoi ș.a. de pe Vaporul Contemporaneității ”. Personal, cred că nu o dată, În timp, Dostoievski - spre exemplu - sa dovedit mai important și chiar mai ...contemporan cu noi, decît uitatul D. Burliuk. Cam aceiași, În 1914, În amabilul manifest Ducețivă dracului!, se-ntrebau, cu logică egofilie, dacă „nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a fi făcute niște corecturi esențiale. Întâi și întâi că țara la care se referea persoana în cauză nu era nicidecum România, ci, surpriza-surprizelor!, Franța, cu tot cu locuitorii ei... Iar cea care a scris acele rânduri era nu o duduie din contemporaneitate pe care domnul respectiv să o fi întâlnit pe acest pământ și în această viață, ci însăși împărăteasa Alexandra. Care împărăteasă Alexandra? Alix von Hesse-Darmstadt, după numele ei de fată asta pentru pretențioșii pe care-i și aud că exclamă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ce poate umple golurile semantice sau de natură psihică, interpretarea (făcută de profesioniști sau de amatori) fiind cea care ne guvernează viața, asigurând motivații și explicații ale prezentului prin revizitarea trecutului, prin descoperirea modalităților de supraviețuire a discursului mitic în contemporaneitate. Astfel, în Faust problema nebuniei, strâns legată de primejdia visării, este configurată și prin prisma ritualurilor dionisiace, dar și redimensionată la condiția modernității, aici putând fi surprinse relația dintre experiența poetică și cea a psihozei, diferența dintre magie și alchimie
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
și micile îndeletniciri gospodărești. Traiul la țară și atmosfera idilică, purificate și înfrumusețate în opera lui Tao Yuanming, devin refugiul spiritual în realitatea socială, plină de suferințe. În ultima parte a vieții, considerând că adevăratele valori nu se află în contemporaneitate, ci în timpurile demult trecute, Tao Yuanming creează o societate utopică în cunoscutul poem narativ Însemnări de la Izvorul Florilor de Piersic. Este o poveste despre o "țară mică" imaginară, așezată între munți și văi, unde s-a refugiat și stabilit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
silită apoi să constate că s-a ostenit degeaba. Frumusețea cruciitc "Frumuse]ea crucii" La Săpânța, nu numai timpul face gloria kitschului. De regulă, timpul e considerat un judecător nemilos și drept în artă. Se spune că impostura ține cât contemporaneitatea „artistului” în chestie, apoi o înlătură valoarea. Jalnică diversiune. Impostura poate străbate veacurile, în vreme ce valoarea poate muri necunoscută într-un colț. Mai mult, timpul poate naște artă din nimic. În crucile colorate, împodobite cu versuri, din Cimitirul Vesel, e tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și reuniunea Vidin", organizat de Asociația Vlahilor din Bulgaria (Vidin și Smârdan, 26-27 februarie 1994); "Zilele de Teatru ale românilor din Voivodina" (Nicolinț, 1-6 mai 1994); Jubileul societății de cultură românească "Mihai Eminescu", "Scrisul românesc în Nordul Bucovinei, istorie și contemporaneitate", "Viața și activitatea literară a cronicarului Ion Neculce" (Cernăuți și Boian, 20-24 mai 1994); manifestările organizate de comunitatea românească din Ismail, dedicate mareșalului Alexandru Averescu și eroilor români căzuți în zonă în cele două războaie mondiale (Ozirnoe, 5-6 martie 1994
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
mari scriitori români: „La întretăierea orizonturilor lui Panait Istrati, Galaction și Sadoveanu, ale lui Zaharia Stancu și Marin Preda, în confluență cu acestea și cu ale altora, lumea propusă de noul autor dă o constantă impresie de simultană vechime și contemporaneitate, de prospețime și mișcare proprie, adesea de un remarcabil pitoresc și de preaplin cuceritor.“ Nu mai rămâne decât ca George Burlacu să-l declare, la rândul lui, pe George Muntean unul dintre marii noștri specialiști în zootehnie. Despre sinucidere Ca
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
după ruperea celei de-a șaptea peceți (secțiunea 8,2-22,5)139. * Apocalipsa lui Ioan, deși preia multe dintre „toposurile” apocalipticii iudaice, este o scriere originală. Câteva trăsături specifice: 1. la nivel formal: lipsa pseudonimiei; autorul își afișează aproape ostentativ contemporaneitatea cu cititorii; neutralizarea așa-ziselor vaticinia ex eventu; determinismul istoric aproape că nu se face simțit; rolul îngerului hermeneut (angelus interpres) este foarte redus; 2. la nivel de conținut: accentuarea figurii Mielului jertfit; numai în urma intervenției Mielului istoria începe „să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vederea a fost, timp de secole, privilegiată de o întreagă tradiție estetică, acordându-i-se locul de frunte în ierarhia simțurilor, modernitatea a repus tactilul în drepturile sale, printr-o serie de teorii și practici materialiste ale creației artistice. Totuși, contemporaneitatea nu ezită să ne rezerve o surpriză: reînnodând o tradiție veche de milenii, simțul olfactiv revine în atenție. Înarmată serios cu descoperiri științifice impunătoare, pentru că simpla speculație filosofică nu mai mulțumește pe nimeni, noua mitologie a feromonilor încearcă să explice
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fost, mai mult sau mai puțin, demonizat. Totuși, așa cum se înghesuie să ne demonstreze nenumărate studii de gen din ultimii ani, în Japonia, fenomenul pare să fi atins alte proporții și să germineze, sub noi și noi fațete, chiar în contemporaneitate. Ca și în povestirea lui Ango, asocierea este explicită: floare de cireș frumusețe chinuitoare femeie frică nebunie. De la ideogramele infame pe care le voi prezenta altundeva, trecând prin proverbele injurioase și până la o întreagă mitologie populară a fantomelor femei care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
patetică, cea a auto-afectării acestui act. Repetarea în care constă orice transmitere și orice dobândire posibilă a unei cunoașteri, indiferent ce fel, corporală, sensibilă, cognitivă, axiologică sau afectivă, orice repetare teoretică și, la un mod mai general, afectivă se numește contemporaneitate. Cel care intră în legătură cu un adevăr oarecare, fie că este vorba de cel al lui Hristos în cruce sau al legilor adunării matematice, devine contemporanul acestuia în sensul care tocmai a fost arătat, devine el însuși acest adevăr, sau ceea ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
devine contemporanul acestuia în sensul care tocmai a fost arătat, devine el însuși acest adevăr, sau ceea ce îl face posibil. Primul caz este cel al unui adevăr practic, cel de-al doilea, al unui adevăr teoretic. Să adăugăm că această contemporaneitate își are propria temporalitate și propria omnitemporalitate. Omnitemporalitatea sa, de vreme ce este posibil a deveni contemporan al unui eveniment care a avut loc acum douăzeci de secole și, a fortiori, al oricărui adevăr rațional și ca atare intemporal. "A deveni contemporan
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a avut loc acum douăzeci de secole și, a fortiori, al oricărui adevăr rațional și ca atare intemporal. "A deveni contemporan" înseamnă totuși: a intra în procesul care conduce la acel lucru al cărui contemporan dorești să fii și la contemporaneitatea căruia nu ajungi decât la capătul acestui proces. Temporalitatea acestuia din urmă este cea a ek-stazei, dacă este vorba de adevărul teoretic, cea, inextatică, a patosului, și astfel istorialul însuși al Absolutului, dacă este vorba de adevărul practic. Din natura
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
căruia nu ajungi decât la capătul acestui proces. Temporalitatea acestuia din urmă este cea a ek-stazei, dacă este vorba de adevărul teoretic, cea, inextatică, a patosului, și astfel istorialul însuși al Absolutului, dacă este vorba de adevărul practic. Din natura contemporaneității în care orice transmitere și orice dobândire de cunoaștere își extrag posibilitatea și esența rezultă că aceasta nu este reductibilă la o teorie formală sau la o rețea de legi formale care ar putea fi separată de conținutul cognitiv, de vreme ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
științe care se mărginesc la a ridica la rang de norme teoretice trăsăturile imprecise ale unei stări de lucruri empirice este însoțită de o schimbare nu mai puțin esențială a modului de transmitere, adică a învățământului ca atare. Repetării în contemporaneitatea producătoare de evidență apodictică sau de certitudine patetică i se opune comunicarea de informații privitoare la fapte, exterioară și superficială ca și acestea și asimilabilă și ea unei pure factualități. De unde își ia aceasta modelul? În societatea generată de autodezvoltarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]