1,040 matches
-
căreia Împăratul Rusiei „a lăsat câte 5.000 lei de fiecare comună și că are să vină feciorul lui Cuza să le dea pământ” <ref id="72"> 72 Ionu N. Șoimescu, România, Rusia și Întreita Alianță. O pagină de istorie politică contimporană, București, 1889, p. 278. </ref>. Această frază scrisă de omul politic Ion Șoimescu la 1889 ar putea părea una subiectivă, dar este Întărită și de alte mărturii. Astfel, ministrul plenipotențiar britanic acreditat la București, Frank C. Lascelles, Într-un raport
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
TRANZACȚIUNI LITERARE ȘI ȘTIINȚIFICE, revistă apărută la București, bilunar, de la 15 februarie 1872 până la 28 februarie 1873, sub conducerea lui D. Aug. Laurian și Șt. C. Michăilescu; va fuziona cu „Revista contimporană”. Datorită lui D. Aug. Laurian, publicația adoptă o ortografie latinizată, ceea ce îi atrage criticile „Convorbirilor literare”. Prospectul, după ce face o apreciere critică a stării sociale și a politicianismului care împiedică libera dezvoltare a culturii, vede remediul „ignoranței și mizeriei” în
TRANZACŢIUNI LITERARE SI STIINŢIFICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290243_a_291572]
-
al Școlii Electrotehnice din Câmpina. Poetul a avut o existență discretă, departe de tumultul vieții literare și publicistice a capitalei. Activitatea literară și jurnalistică și-a început-o la „Ploieștii literari”, în 1921. Mai colaborează la „Lumea copiilor”, „Universul literar”, „Contimporanul”, „Luceafărul literar și artistic”, „Izbânda”, „Pământul”, „Naționalul nou”, „Viața literară”, „România literară”, „Revista literară”, „Caiet de poezie” (suplimentul „Revistei Fundațiilor Regale”), „Viața românească”, „Contemporanul” ș.a. A editat și a condus, la Câmpina, câteva gazete social-culturale: „Câmpina” (1927-1929) și suplimentul „Cucu
TUDOR-MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
unde va fi redactorul rubricilor artistice și culturale. Versuri, proză și reportaje îi apar în ,,Universul literar”, unde va debuta cu o poezie în aprilie 1928, ,,Tiparnița literară”, ,,Săptămâna literară, plastică, teatrală”, ,,Vremea”, ,,Meridian”, ,,Floarea de foc”, „Adam”, ,,Azi”, ,,Cuvântul”, ,,Contimporanul”, „Litere”, „Premergătorul”, „Stilet” și „Curierul” (Brăila), „Start”, ,,Omul liber” ș.a. Cronici, recenzii, note critice publică în ,,Bilete de papagal”, ,,Viața literară”, ,,Clopotul”, iar după 1944 în ,,Victoria”, ,,Unirea”, ,,Tribuna poporului”, ,,Viața capitalei”, ,,Veac nou”; în ,,Muzica”, unde în 1951-1952 e
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
secretar la Universitate. Debutează cu versuri la „România nouă”, în 1921, își continuă activitatea de poet și gazetar la „Farul” (Constanța, 1922). Primul volum de versuri, Comornic, îi apare în 1925. Colaborează la „Gândirea”, „Lumea”, „Sinteza”, „Tiparnița literară”, „Convorbiri literare”, „Contimporanul”, „Cuvântul” ș.a., iar mai târziu scoate revista „Floarea de foc” (1932-1933, 1936) și este directorul ziarului „Credința” (1933-1937). Cu o psihologie febrilă, cu un temperament inflamabil, sceptic în privința capacității filosofiei și științei de a formula adevăruri esențiale despre existență, dar
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
lui Grigore Alexandrescu Catârul cu clopoței, o aluzie transparentă la Vasile Boerescu, redactor la ziarul „Naționalul”. O cronică a spectacolului cu opereta Maddalena este scrisă de Nicolae Filimon, iar un anunț face cunoscut cititorilor că Nemesis, volumul de „satire politice contimporane” al lui D. Bolintineanu, se află de vânzare la toate librăriile. R. Z.
UNIUNEA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290355_a_291684]
-
chiar execuții fără menajamente la adresa unor confrați și a opiniilor pe care le emit, uneori completate la „Cronica literară”, unde se inventariază polemic sumarele la zi ale unor publicații ca „Adevărul literar și artistic”, „Kalende”, „Săptămâna literară”, „Gândirea”, „Tiparnița literară”, „Contimporanul” sau se ia poziție față de câteva „foi dubioase”, adevărate instrumente de pervertire a simțului critic, a ierarhiei valorilor, calificate ca „reviste-pistol”. Informații culese dintr-un spectru mai larg - cărți în pregătire sau recent apărute, știri din teatru, conferințe ținute de
ULTIMA ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
Codrescu ziarul unionist „Zimbrul și Vulturul” (1858), scrie la „Steaua Dunării”, „Bondarul”, „Din Moldova”, „Românul”, „Albina Pindului”, „Familia”, scoate în 1861 la Iași, cu G. Petrescu, gazeta „Dacia”, este director al periodicelor „Adunarea națională” (1869), „Informațiunile bucureștene”, redactor la „Revista contimporană”, „Revista literară și științifică”, publică în „Literatorul”, „Revista literară”, „Convorbiri literare”, „Revista nouă”, „Vieața”, „Universul”, „Universul literar”, „Apărarea națională”, „Secolul XX” ș.a. Integrat la începuturile sale literare în orientarea animată de spiritul pașoptist, U. crede în menirea civică, educativă a
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
romantism și realism (1865). Afirmațiile exagerate, bombastice privind valoarea unor scriitori români, inflamația retorică, confuziile, inadvertențele i-au adus multe ponoase, printre care și critica lui Titu Maiorescu într-o serie de articole (Observări polemice, Beția de cuvinte, Răspunsurile „Revistei contimporane”). E aici o „execuție magistrală” (G. Călinescu), unde criticul junimist procedează metodic, minuțios, cu o fervoare rece, necruțătoare, extrem de eficientă, în vreme ce replica lui U. (Noua direcțiune din Iași), în pofida justeții unor puncte de vedere, rămâne inconsistentă, neputincioasă. Ca scriitor, U
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
Reminiscențe, cuprinzând episoade de factură memorialistică (Cum am făcut cunoștință cu M. Kogălniceanu, Cum am cunoscut pe Alecsandri, Șuba lui V. Alecsandri ș.a.), ca și în alte scrieri apărute în „Apărarea națională” și în „Secolul XX” (Din tainele vieței, Amintiri contimporane), își privește cu seninătate viața, relatează fără patimă, ba chiar cu un surâs pornit din înțelepție, ciocnirile cu semenii. În sfârșit, când compune și improvizează piese de teatru, lui U. (membru în Comitetul Teatrului Național din Iași și apoi în
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
publică în „Cugetul românesc” Pâlnia și Stamate și Ismaïl și Turnavitu. Altele aveau să apară după moartea sa, în 1925 în „Punct” (Emil Gayk, Plecarea în străinătate, Cotadi și Dragomir), în 1928 în „Bilete de papagal” (Algazi & Grummer) și în „Contimporanul” (După furtună), iar în 1929-1930 în „unu” (Fragmente antologice, Cronicari). În 1928 numele scriitorului devenise titlul unei publicații de avangardă scoase de Geo Bogza la Câmpina. Revista „unu” îi consacră în întregime numărul 31/1930. La editura acesteia, Sașa Pană
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
Humor”), Ionel Lazaroneanu, Florin Iordăchescu, Nello Manzatti. Succesul revistei se consolidează și prin numere speciale ori suplimente consistente și având o grafică de excepție. Pentru a susține acest succes a fost întemeiată Editura Vremea, care inițiază colecțiile „Biblioteca teatrului românesc contimporan”, „Biblioteca literară” etc. De la jumătatea anului 1936 V. își modifică treptat atitudinea, un prim pas fiind renunțarea la colaboratorii de origine evreiască, majoritatea simpatizanți ai stângii, situație „justificată” de editorialiștii politici (C. A. Donescu, N. C. Angelescu și E. Poulopol
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
încheierea primului război mondial devine redactor la „Adevărul” (1919-1922), semnătura regăsindu-i-se, de asemenea, în „Cuvântul liber”, „Facla”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea”, „Cugetul românesc” ș.a. În 1922 iese, sub redacția sa și cu sprijinul lui Marcel Iancu, revista „Contimporanul”, care avea să canalizeze o bună parte a energiilor tinere din literele și artele plastice românești interbelice. În 1924 termină Facultatea de Drept la Universitatea din Iași, înscriindu-se apoi în Baroul de Ilfov, dar fără să profeseze, iar un
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
ajunul morții: Ora fântânilor (1964). Între 1928 și 1932 V. e deputat de Roman din partea Partidului Național Țărănesc. Până la declanșarea celui de-al doilea război mondial duce o susținută activitate publicistică, inițiind campanii de presă referitoare la problemele vremii în „Contimporanul” și în „Facla” (unde e director între 1930 și 1940), între timp, în 1938, devenind președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști. Colaborează la „Curentul”, iar în anii de război, mobilizat, e redactor la „Evenimentul zilei”. De-a lungul timpului a mai
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
aprins stelarele vitrine, / cumplit se strâmbă Negrul la volan, / înghite felinarele unul câte unul, / la intrarea în teatru, va dansa, va dansa. // Nu mă vezi, sufăr, sub țilindrul inutil”. Odată cu concentrarea asupra activității gazetărești militante, și îndeosebi după încetarea apariției „Contimporanului” (1932), lirica lui V. își pierde treptat disponibilitatea novatoare și forța analitic-constrângătoare, pentru a rătăci în formule bătute, lipsite de orizont. Drept urmare, volumul Ora fântânilor - din care au fost eliminate poeme ca Doleanțe, Septembrie, Bocet, Ev, Un căscat în amurg
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
lui I. Valerian, V. declara: „Nu există decât un gen literar: poemul. Numai el poate conține în stare pură esența poeziei. Toată așa-numita literatură psihologică sau de document nu interesează. Este lucru mort”. Ceea ce în Manifestul activist către tinerime („Contimporanul”, 1924) le apărea contemporanilor ca spirit de frondă și nihilism ostentativ, contribuind însă decisiv la impunerea și manifestarea lipsită de inhibiții a avangardismului în literatura română interbelică, se revelează a fi, în perspectiva unei practici auctoriale proteice și înclinate către
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Implicat în toate tendințele și mișcările de prefacere extrem-modernistă a artei, cochetând chiar, în manifeste și articole teoretice, cu radicalismul și nihilismul avangardelor, scriitorul a cărui conștiință stă sub semnul de-literaturizării literaturii își construiește ultima operă - schițată în paginile „Contimporanului” (Un escroc sentimental, 1930-1931) - în acord cu estetismul și decadentismul. Personajul central, Lucu Silion, rentier al unei averi scăpătate și avocat sinecurist al unui fantomatic Oficiu Intercultural și de Turism Guvernamental, face parte din familia spirituală a lui Des Esseintes
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Cocea îl determină pe V. să îmbrățișeze ideile socialiste, articolele sale de atitudine transformându-se, nu de puține ori, în virulente pamflete împotriva fruntașilor Partidului Național Liberal și îndeosebi împotriva membrilor familiei Brătianu. Apogeul publicisticii lui literare este atins la „Contimporanul”, când promovează, împotriva tendințelor îngust-naționaliste, ideile și mișcările europene de înnoire. Înfățișat de E. Lovinescu drept „principalul factor al extremismului [literar] român”, acuzat, de cealaltă parte, de avangardiștii formați la școala „Contimporanului” că nu a avut îndrăzneala ultimă de a
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Brătianu. Apogeul publicisticii lui literare este atins la „Contimporanul”, când promovează, împotriva tendințelor îngust-naționaliste, ideile și mișcările europene de înnoire. Înfățișat de E. Lovinescu drept „principalul factor al extremismului [literar] român”, acuzat, de cealaltă parte, de avangardiștii formați la școala „Contimporanului” că nu a avut îndrăzneala ultimă de a se delimita tranșant („ostentativ-agresiv”) de întreaga tradiție, scriitorul pare dificil de încadrat într-o istorie literară construită ca succesiune de idei estetice, curente, școli etc. G. Călinescu evită să îl situeze, în
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
a scriitorului față de excesele avangardei, căreia îi reproșează, într-un poem în proză modelat pe calapod futurist, superficialitatea și sterilitatea (Vorbe goale, 1925). Ceea ce îl desparte de avangarda istorică - în ciuda prieteniei cu Marcel Iancu și Tristan Tzara, a manifestelor din „Contimporanul” și chiar a tentativelor de a compune poeme dadaiste (Dicteu, 1916) și futuriste (Îngerul a strigat, 1923) - este supremația ideii privind autonomia esteticului, fundamentală pentru modernism. Opera sa, aparent contradictorie și nu rareori dificilă, marchează efortul de asumare a tensiunilor
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
mare, ca al «Frăției româno-italiane» și al «Necesarului». Fiecare număr cuprinde o ilustrație mare, reprezentând vederile, scenele și evenimentele cele mai de căpetenie din țările depărtate. Aduce descrierile regiunilor de curând descoperite, ține în curent pe cititori despre marile călătorii contimporane și despre explorările și expedițiile geografice”. Acesta a fost de altfel programul constant al publicației, care se numără printre cele mai longevive din presa românească, respectat cu fidelitate, dar extins pe măsura avansului științei moderne, al înmulțirii descoperirilor tehnicii - cu
ZIARUL CALATORIILOR SI AL INTAMPLARILOR PE MARE SI PE USCAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
îngr. și introd. B. P. Hasdeu, București, 1884; Dăslușire, îngr. și pref. Gh. T. Kirileanu, București, 1943; Domnia lui Constantin-vodă Hangerliul, CPV, 320-328; Opere complete, îngr. și introd. Marcel-Dumitru Ciucă, București, 1996. Repere bibliografice: Petru Grădișteanu, O cronică inedită, „Revista contimporană”, 1873, 5; Grigore G. Tocilescu, Scrierile inedite ale lui Zilot Românul, RIAF, 1885, vol. V; A. Philippide, Introducere în istoria limbei și literaturei române, Iași, 1888, 160, 220; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 284-292; Mihai Galiță, Zilot Românul din punctul
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
în Țările Române). Un spațiu important revine aspectelor legate de activitatea literară a membrilor societății Junimea și de receptarea ideologiei junimiste în Transilvania (I. Verbină, Aspecte din lupta junimistă în Transilvania, G. Panu și T. Maiorescu, Iacob Negruzzi și „Revista contimporană”, I. Breazu, Noi contribuții privitoare la pătrunderea junimismului în Transilvania). Altă categorie de studii și articole examinează raporturile literaturii române cu literaturile străine, fiind vorba fie de traduceri (I. Verbină, O dare de seamă germană despre traducerile lui Iordache Slătineanu
STUDII LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289997_a_291326]
-
a fost un scriitor român bucovinean, membru titular (din 1868) al Academiei Române. În 1848 a luat parte la mișcarea revoluționară din Moldova. În 1860 a scos „Revista Carpaților”. A scris versuri și teatru fără o valoare deosebită. Proza memorialistică („Suvenire contimporane”, 1888), remarcabilă prin culoarea și fluența evocării, cuprinde portrete memorabile și pitorești, descrieri de atmosferă, realizând în cuprinsul povestirii valoroase nuvele autonome. A tradus din clasicii și romanticii francezi. Limba românească George Sion Mult e dulce și frumoasă Frați ce
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
pentru întreaga activitate (1977). Debutează în mai 1919, cu poezia Cântecul câtorva, la revista „Însemnări literare”, și desfășoară o intensă activitate publicistică. Colaborează cu versuri, eseuri și traduceri la reviste interbelice reprezentative: „Viața românească”, „Integral”, „Gândirea”, „Adevărul literar și artistic”, „Contimporanul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară”, „Cuvântul liber”, „Dimineața”, „Vremea” ș.a., iar în perioada postbelică la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Secolul 20” ș.a. Prima carte, Aur sterp, îi apare în 1922. În peisajul literaturii interbelice, poezia lui P. se construiește în afara
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]