963 matches
-
PLD, anunțând că nu vrea să alimenteze astfel tensiunile din viața politică, vorbitorii nu au ezitat să se declare, ca autentici reprezentanți liberali ai Alianței, parteneri ai PD și susținători ai președintelui Băsescu, așa cum a făcut-o însuși Stolojan: "Suntem continuatorii spiritului Alianței "Dreptate și Adevăr" și susținători ai inițiativelor președintelui. Nu este o rușine să fii susținătorul lui Traian Băsescu"301. Născut ca un al doilea susținător al fostului președinte democrat, noul partid românesc va evolua meteoric în orbita PD
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
1989-2000, Ed. Polirom, Iași, 2003, p. 89. 7 D. Pavel, I. Huiu, op. cit, p. 288. 8 Pentru rezultatele electorale complete, vezi Anexa nr. 2. 9 PAC, condus de literatul Nicolae Manolescu, s-a născut în vara lui 1991, fiind continuatorul politic al Alianței Civice, formațiune nepartizană constituită în 1990; în 1998 a fuzionat cu PNL vezi infra, subcap. "PNL de la miraj la realitate". 10 Noua denumire a PNL-AT din 1993. 11 Partidul Ecologist Român a fost fondat în ianuarie 1990
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
apar în perechi în textul coranic. Astfel de grupări tematice sunt prezente îndeosebi în lucrările cu orientare spirituală. Că un exemplu între multe, o dăm mai jos pe a unui autor contemporan, șeikhul irakian Š"kir Abd-el-Jabbar68, care însă e continuatorul unei tradiții milenare: 1. unicitate: 11 nume (al-W"≤id, al-’Awwal, al-’Aƒr, al-B"”în, al-′ayy, al-Qayyóm, al-B"q, al-Quddós, al-Bad’, al-Ghaniyy, al-′aqq); 2. creație: 10 nume (al-‚"liq, al-B"ri’, al-Muœawwir, al-Mubdi’, al-Mu’d, al-Mu≤y
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
începutul veacului și o serie de pictori din Germania: Hollzel și elevul său Itten care îi va continua opera teoretică și pedagogică. Dintre contribuțiile valoroase ale acestora se pot menționa: cercul celor 12 culori cele 7 tipuri de contraste. Un continuator este Kadinsky, care studiază teoria culorii și a formelor, cărora le dă o valoare cromatică. Interesante sunt la Kddinshy analogiile pe care le stabilește între culori și timbrele muzicale. Așa de pildă: galbenul luminos "... răsună ca trompeta", albastrul deschis "...seamănă
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
legislației, paradisul licitațiilor publice „dedicate” sunt câteva dintre multele probleme cu care se confruntă România, ca beneficiar al fondurilor europene. Oare actualul Minister al Fondurilor Europene va fi capabil să ofere soluții la toate aceste probleme sau este doar un continuator al strategiilor de prezentare cosmetizată a unei realități sumbre? 4.2. Construirea unui instrument de evaluare a capacității de absorbție Obiectul prezentei abordări este axat pe găsirea cauzelor care stau la originea unei rate scăzute de absorbție a fondurilor europene
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
apar ca derulare a unui program intern. În psihologia dezvoltării, sub influența evoluționismului darwinist, se încadrează acestui model G. Stanley Hall (1848-1924), cu a sa teorie a recapitulării (stadiile dezvoltării ontogenetice repetă marile etape ale filoși antropogenezei); la fel și continuatorul său, A. Gesell (1880-1961), adeptul unei perspective maturizaționiste. Apropiate de pozițiile ineismului sunt și diversele contribuții etologice Ă K. Lorenz, N. Timbergen, I. Eibl-Eibesfeldt, cu puternice influențe în psihologia contemporană a dezvoltării. Modelul mecanicist sau reactiv. Universul este suma părților
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
cea cultă. Gramatica generativă (de tip Noam Chomsky), obținută prin detectarea recurențelor ce definesc tendințele de regularitate a textului este construită pe un alfabet finit de mărci semantice, mărci în a căror alegere teoriile anterioare ale lui Propp și ale continuatorilor săi au un rol important. Prezentarea cea mai completă a acestei strategii se găsește în lucrarea Semiotica folclorului (1975), pe care M. o coordonează. El a susținut încă din 1969 un punct de vedere confirmat de dezvoltarea mai nouă a
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
stupilor etc. Profesori, mulți dintre ei, la Blaj, sprijinitori cu toții ai școlilor românești din Transilvania, iluminiștii ardeleni au creat un învățământ ce avea să devină model pentru cel din Principate, întemeiat, de altfel, de către Heliade și Asachi cu concursul unor continuatori ai Școlii Ardelene, ca Gh. Lazăr, Damaschin Bojincă, Florian Aaron, Vasile Fabian-Bob. Sub impulsul mișcării iluministe au luat naștere în Transilvania, în Moldova și în Muntenia, teatrul și presa. Întemeietori ai primelor periodice de durată au fost Heliade, Asachi și
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
scriitoarelor și scriitorilor români”, „Universul literar” ș.a. Între 1939 și 1941 a fost secretar al Societății Scriitorilor Români Bucovineni. A mai semnat cu pseudonimele George Crujan și George Ionaș. Primul volum al lui I. este Poeme pentru altă viață (1939). Continuator al generației iconarilor, autorul scrie o poezie sobră, interiorizată, reflexivă. Temele sunt dragostea, aspirația spre sublim, peisajul bucovinean, trecutul istoric. Semnele istoriei, evocate în versuri vibrante, muzicale, conferă tărâmului natal o aură de legendă: „Un bucium de pe ziduri crenelate/ dă
IONASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287577_a_288906]
-
Cioflec. A colaborat și la „Viața”, „Viața românească”, „Literatură și artă română”, „Pagini literare”, „Curentul literar”, „Cumpăna” ș.a. Concomitent cu Octavian Goga, Sextil Pușcariu consemna „iluzia tainică” a lui I. „de a fi un discipol al lui Coșbuc și un continuator al lui”. Însă cei doi poeți erau structuri diferite. De un echilibru constant, definitoriu, Coșbuc emană tărie interioară, în timp ce I., fragil, patetic, romantic în fond, este un elegiac, un sentimental, la care fantomele trecutului și însingurarea progresivă sunt motive caracteristice
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Dacă în Arhipelag de noapte poetul se caută pe sine cu o vibrație sentimentală reținută, în Cuaternar (1972) personalitatea lui se manifestă original, într-o tonalitate sobră, prin „evocarea” unor stări dintr-o existență primordială. I. se dovedește un desăvârșit continuator în contemporaneitate al lui Al. Macedonski prin tehnica și rafinamentul rondelului, cele două volume de poeme compuse în această dificilă formă fixă, Rondelul tainelor (1974) și Rondelurile (1983), fiind realizate impecabil. Frecvente sunt aici pendulările între faustic și teluric, ca
IZVERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
ulterioare în domeniu: începutul păstoririi mitropolitului Varlaam peste Țara Moldovei, animat permanent de necesitatea naționalizării scrisului, pentru care a depus o muncă elaborată, finalizată cu tipărituri de cărți religioase în limba română, una apropiată de cea orală, pe înțelesul tuturor. Continuator și credincios ideii de românizare a scrierilor, momentul Dosoftei reprezintă apogeul operei culturale începute de Varlaam și atingerea unui nivel fără precedent în cultura medievală românească, încununat de tipărirea traducerii Psaltirii în versuri, la 1673, precum și a altor lucrări de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Zamfirescu, București, 1980, p. 251-252. Jumătatea de veac XVII în Moldova înseamnă, de fapt, domnia lui Vasile Lupu, cu premisele și urmările ei, iar în Țara Românească aceea a lui Matei Basarab. Mult mai aproape de preocupările și de știința noastră, continuator al unei tradiții, deja, de cârmuire inaugurată de Radu Mihnea, pe la începutul secolului, imitat, la rândul său, de Gheorghe Ștefan și Gheorghe Duca, către sfârșitul lui, Vasile Lupu, rămâne, încă, o figură enigmatică, cu toate contribuțiile istoriografice de până acum
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
tratativelor ce urmau să aibă ca obiectiv reorientarea politicii externe a României. Nemulțumiți de negarea unor asemenea evidențe, conservatorii declarau prin „Timpul“ din 20 octombrie 1883: „Intrarea României în alianță cu Austro-Germania nu poate fi pusă la îndoială“118. Un continuator al multor proiecte politice inițiate de C.A. Rosetti, Gh. Panu cerea explicații asupra atitudinii echivoce a guvernului în politica externă, în noiembrie 1883, în Camera Deputaților 119. Și de această dată răspunsul lui Brătianu era unul evaziv referindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Suru, fără să fi primit încuviințarea lui G., care nu încheiase lucrarea. O situație mai fericită va avea ediția din 1936, Povestea vorbii de Anton Pann, „scriitorul popular” care l-a preocupat întreaga viață, întocmită la solicitarea lui N. Cartojan, continuatorul lui G. pe tărâmul studierii cărților populare. Din această ediție, cea mai bună la acea dată, pe care învățatul o considera o „încheiere nimerită” a activității sale literare, nu a apărut, din păcate, și un alt volum, care urma să
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
Longin. La nivelul mișcărilor de stradă, contra-spălarea creierului a fost una din țintele fixe ale fenomenului „Piața Universității 1990”: mă refer la spectacolele ironice și caricaturale ce aveau loc seara (În special În luna mai) În fața mulțimii de „golani” anticomuniști (continuatori ai „huliganilor” din decembrie 1989); aceste spectacole parodice deconstruiau mecanismele mitingurilor și gândirii comuniste (și ale urmașilor acestora, regrupați În Frontul Salvării Naționale). Probabil că acesta a fost scopul cel mai clar al „Golaniei” și al fenomenului „Piața Universității 1990
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
E. Lovinescu, ST, 1994, 4-5; Nicolae Manolescu, Mai este E. Lovinescu actual?, VR, 1994, 5-6; Gheorghe Grigurcu, Agendele lui E. Lovinescu, VR, 1994, 9-10; Aurel Sasu, Eul suveran. Paradigme lovinesciene, Cluj-Napoca, 1994; Borbély, Grădina, 51-61; Gheorghe Grigurcu, E. Lovinescu între continuatori și uzurpatori, postfață Monica Lovinescu, București, 1997; Dicț. analitic, III, 45-49; Valentina Marin Curticeanu, E. Lovinescu. Critic și istoric literar, București, 1998; Horia Stamatu, Locul lui Eugen Lovinescu în literatura română, JL, 1999, 21-24; Ion Negoițescu, Despre E. Lovinescu, Pitești
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
trimis o scrisoare episcopilor din Galia prin care aproba pe deplin poziția lui Prosperus și Ilarie, cinstea amintirea lui Augustin și îi îndemna să tacă pe cei ce îl criticau. Prosperus nu și-a încetat activitatea de apărător și de continuator al lui Augustin, ci a scris Răspunsuri în favoarea lui Augustin la capitolele cuprinzând obiecțiile galilor care îl criticau și ale lui Vincențiu din Lérins, adică ale unor literați din Marsilia (Pro Augustino responsiones ad capitula obiectionum Gallorum calumniantium și Pro
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
218-219, 1975 (A. Tranoy). II. SCRIITORII DIN AFRICA VANDALICĂ Am prezentat mai sus o serie de literați pe care i-am numit „discipolii lui Augustin” și nu putem trece cu vederea faptul că acești scriitori, care declarau limpede că sunt continuatori ai învățăturii marelui episcop din Hippona pe care au și popularizat-o, adesea chiar în opoziție cu alții, în regiunile din Imperiul Roman de Apus, ori nu erau africani, ori părăsiseră Africa natală din cauza persecuțiilor vandalilor. Într-adevăr, după cucerirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
contemporani cu el, sau despre cei care, oricum, au trăit după Ieronim, cu al cărui catalog - Despre bărbații iluștri - el vrea să facă legătura, scriind o operă cu același titlu: De viris illustribus. Știm puține lucruri despre el de la un continuator necunoscut al operei sale: ar fi fost presbiter la Marsilia, ar fi trăit până în vremea papei Gelasius (492-496) și ar fi scris și alte diverse opere în afară de aceea Despre bărbații iluștri. Ghenadie e interesat mai ales de scriitorii din Galia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așa-zisului semipelagianism: îi apără pe Cassian și Faustus, chiar dacă îi condamnă pe Pelagius și Iulian din Eclano; despre Augustin, Tyron Prosperus și papii din secolul al cincilea ne dă puține informații (probabil tocmai pentru că era în contradicție cu ei). Continuatorul său ne aduce la cunoștință că Ghenadie ar fi scris și câteva opere împotriva ereticilor Pelagius, Eutihie și Nestorius. Dovada ar fi, poate, un mic tratat Despre doctrinele Bisericii (De ecclesiasticis dogmatibus) care a fost atribuit atât lui Augustin cât
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunetul -e ca în modelul augustinian. Bibliografie. Texte: M.G. Bianco, Abecedarium Fulgentii Episcopi Ecclesiae Ruspensis, „Orpheus” n.s. 1 (1980), 166-178; Corona Patrum, SEI, Torino, 1983 (A. Isola). b) Opere contra (semi)pelagienilor Fulgențiu trebuie considerat unul din cei mai importanți continuatori ai lui Augustin în privința polemicii contra pelagienilor și a literaților din Galia care nu erau de acord în totalitate cu episcopul de Hippona, așa cum am văzut: din acest motiv, în Evul Mediu, a fost supranumit și „Augustinus breviatus”. La drept
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acum, prin forța lucrurilor, din cauza izolării reciproce în care se găseau regatele romano-barbare, se știau puține lucruri despre ceea ce se întâmpla în afara granițelor fiecărei țări. Așadar, Isidor se limitează în esență să înregistreze scriitorii hispanici din secolul al șaselea, iar continuatorii săi vor strânge ulterior domeniul istoriografiei literare. Impresionanta erudiție care caracterizează operele profane se întâlnește și în cele cu conținut religios unde sunt reluate în număr mare motivele tradiționale ale exegezei biblice, ale polemicii antiiudaice, ale ortodoxiei niceene; în operele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e gândită ca o relatare a evenimentelor ulterioare domniei lui Constantin pe care le interpretează dintr-un punct de vedere ortodox; în ciuda faptului însă că subiectul și titlul sunt analoage cu cele ale lui Eusebiu, Sozomen nu e un adevărat continuator al episcopului de Cezareea pentru că e un laic și aplică istoriei Bisericii criterii profane și nu religioase, fără să reia însă concepțiile lui Socrate. El tratează istoria Bisericii ca pe orice altă istorie, a unui Stat oarecare: perspectiva nu e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Beauchesne, Paris, 1977. 5. Filip din Sida Trebuie, în schimb, să-l analizăm separat pe Filip din Sida, chiar dacă nu respectăm întru totul cronologia și facem un pas înapoi după ce am ajuns la Teodoret, pentru că nu-l putem considera printre continuatorii lui Eusebiu. Filip a fost elevul unui anume Rodon care, potrivit lui Didim Orbul ar fi fost conducătorul școlii de cateheză din Alexandria în vremea lui Teodosius (379-395); apoi s-ar fi mutat la Sida, un mic oraș din Pamfilia, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]