21,972 matches
-
proteice, nefiind clar definite - ele erau sau națiuni universitare, sau categorii reprezentate politic. Totuși, națiunile au existat că sentiment colectiv de solidaritate încă înainte de a fi numite astfel, sub forma comunităților lingvistice, de tradiție și de luptă care aspirau la continuitate, dar o și asigurau totodată, si care, datorită acestui fapt, au intrat într-un raport fructuos și dinamic cu statul, deci cu acea formă politică de organizare care a început să se dezvolte spre sfârșitul Evului Mediu simultan cu națiunile
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
existența din timpuri imemoriale, între națiune și etnie neexistând diferențe însemnate. În opinia lui Joshua Fishman 35, etnicitatea este un fel de a fi, a face și a ști: "Etnicitatea a fost întotdeauna trăită că un fenomen de înrudire, o continuitate în cadrul sinelui și al acelora care păstrează legătură dintre generații, cu strămoșii lor comuni. Etnicitatea este parțial trăită ca fiind "os din osul lor, carne din carnea lor și sânge din sângele lor". Însuși corpul uman este privit ca o
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Heidegger, ceea ce i se poate întâmpla și lui Derrida, așa cum ne avertizează un alt autor 2). În mod ironic, toate aceste eforturi ce alcătuiesc spectrul de acțiuni specific "criticii metafizicii", reinventează metafizica. Toate aceste discontinuități creează, se poate spune, o continuitate mai solidă decât cea anterioară criticii, indiferent de manieră în care se desfășoară acel demers. În studiul de față nu ne interesează o cartografiere a vectorilor de forță pe liniile cărora se desfasoara critică metafizicii, ci punctele ei de interacțiune
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
modele și transmiterea lor, despre dezacorduri cu vremurile sau cu cei din jur" (p. 232). "Aceste femei nu se plâng de dublă povară a muncii în casă și în afara ei (la serviciu); nu vorbesc despre nevoia de emancipare, ci despre continuitate și adaptare, despre nevoia de confort și promovare" (p. 251). Condiția femeii în societatea românească de astăzi este surprinsă de Alină Hurubean în articolul ""Emanciparea prin munca" și reconstrucția statutului femeii: o privire dinspre postcomunism" (pp. 255-286). Potrivit autoarei, în
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
tot străduiesc să deconstruiască miturile și marile momente naționale. Incoerența logică se vede acum concurată de frauda argumentativă. Suntem din nou unici în Europa: în interpretarea acestor avocați ai neantului valah lipsiți de harul imprecațiilor cioraniene, istoria noastră nu are continuitate și nici substanță. Am fi, singuri în lume, un mare zero; sau poate chiar insula minus într-un ocean de realizări. Să presupunem, prin absurd, că așa ar sta lucrurile: ce ar reprezenta, atunci, severii noștri monitori ieșiți din humusul
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
Misiune a Învățătorului Hristic dar, pe cealaltă față a simbolului, fiind înscrisă “mangusta”, cea care ucide Șarpele Înțelep ciunii: “Să fiți înțelepți precum șerpii și blânzi precum porumbeii”, se adresează Hristos, catre Sfinții Apostoli, trimiși intru Misiune!) - se produce catastrofă continuității generațiilor, cu automatisme fie tiranice, fie înregi mentat-iresponsabile: “Recrutarea elevilor se va face/prin grijă organizațiilor de partid/sindicate și a conducerilor de întreprinderi, instituții...” - ieri, pentru a strigă: “Stalin și poporul rus libertate/ne-au adus...”, azi, pentru a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
la intervale rare. În unele zone lipseau aceste personaje, care, de obicei sunt marcate de dorință dea ieși în relief oricând și cu orice preț. Valorile erau respectate, munca era apreciată, buna creștere se considera ceva firesc. Anii au trecut. Continuitatea s-a întrerupt. A aparut comunismul, un sistem nou, care impunea stârpirea capitalismului învechit, aflat în stare de putrefacție, formulări specifice, rostite cu isterie de activiștii vremii. Și astfel, din rândul caracterelor abjecte au apărut la drumul mare, cu pumnul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
azvârlita / timpului înapoi”, p. 94). Sub al doilea aspect, al determinării din partea procesului individuației, se surprind unele fascicule de lumină, conturând stări și evenimente lăuntrice la marginea obsesivului: cuvântul cu lumea să, reală și nominală, si lanțul ființei omenești, cu continuitatea și discontinuitatea să. Ambele, încărcate, genetic, de tensiune, bucurie și tragism. Și între ele, se află oglindă, câmpul relațional al conștiinței. „Cuvântul” este răsucit și desrăsucit pe toate fețele, cu multă știință adunată din studii „poetice” și „stilistice”, uneori este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
text din volumul colectiv Povestiri mici și mijlocii "povestește" un fes -, era un one man show-writing. Cred că Sorin Stoica s-a apucat de scris pentru că nu avea niciodată destui prieteni cu care să povestească. Privind în urmă, există perfectă continuitate între cărțile sale. Literatura lui s-a produs în același ritm și spirit, s-a dezvoltat din aceleași teme și a conturat un anume crez. În Povestiri cu înjurături ne prezintă personajele (satul are și el microbiștii, studenții și șmecherașii
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
cu emoție ŤUltimul cuvîntť de Mircea Vulcănescu. Generația noastră se resimte de absența unor caractere de calitatea și înălțimea morală a acestor oameni care s-au stins în pușcăriile politice dejiste". Regretabil, prezentul nu e mai puțin întunecat, învederînd o continuitate subterană a anomaliilor, o stagnare, un blocaj care contravine flagrant așteptărilor celor ce-au crezut (cu naivitate, însă, am putea zice, cu o naivitate salutară!) a inaugura o "viață nouă". Penibila forfotă a mizeriei s-a conservat în climatul unui
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
mărturisești. Niciodată: tu doar pui în gardă. Asta-i tot. Scrisul e mai tare decît experiența. Despre ce vorbim? Eu îți vorbesc despre mine. Cînd cineva citește o carte de-a ta, pe tine te vrea. Fraza este spartă, anume, continuitatea narativă, absentă. Să nu le fie unora cu supărare, ea își prelungește întreprinderea autobiofictivă. Într-o lume în care este de datoria fiecăruia să gîndească și să juiseze la fel, aceste strategii derizorii de a te crede personajul unic al
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
fascismul, nazismul au fost copiii unor războaie pierdute care s-au lăsat cu căderi de coroane, pieiri de imperii și mai cu seamă cu mizerie, pe o asemenea întindere teritorială și o atât de mare durată de timp, încât factorul continuității a devenit caduc. Stocul de valori ale coeziunii sociale s-a topit sub dogoarea catastrofelor. în malefice circumstanțe, sub constelația nudei necesități, însăși noțiunea de libertate a suferit o fatală corupere redefinind-o în sfera necesității acceptate. într-un asemenea
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
încalece, să te transforme în țuțăr. Să nu-ți fie teamă să te contrazici. Să fii absolut natural în toate cele. Și direct, nu coticit, în luarea de poziții..." Direct și nu pe cotite subscriem la toate acestea. Urăm Dilematecii continuitate și.... colaboratori, fiindcă aici pare să cam aibă de suferit. Vorba cuiva, la lansare, Revistele se înmulțesc, noi nu. Despre prostie Prostia este o formă de inadecvare la obiect. Există nu numai oameni proști, dar și măsuri proaste sau legi
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
nu e adevărat. Deși am încercat, în multe rînduri, să-mi impun disciplina consemnării, dacă nu a semnificațiilor oamenilor ori evenimentelor cu care mă confruntam, măcar a datelor materiale ce-mi punctau existența, n-am reușit niciodată să dau notațiilor continuitate. Evident, nu am avut și n-am nimic principial împotriva genului ca atare. Îmi displace nombrilismul și mă irită caracterul ostentativ al transformării trăirilor autentice în literatură, însă recunosc că așternerea pe hîrtie a întîmplărilor unei vieți nu devine relevantă
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
nu doar specialiștilor, ci și celor care aspiră să iasă din corsetul rigid al specializării și să arunce priviri informate asupra teritoriilor vecine, spre a surprinde, dincolo de particularitățile domeniilor, mecanismele mai generale ale vieții spiritului. În acest scop, ca să obțin continuitate "epică" și armonie a proporțiilor, am fost obligat să tai din cuprins cam tot atîtea pagini ale cărții cîte sînt acum tipărite... Nu m-am resemnat lesne să consimt la acest sacrificiu, dar am înțeles în cele din urmă că
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
Misiune a Învățătorului Hristic dar, pe cealaltă față a simbolului, fiind înscrisă “mangusta”, cea care ucide Șarpele Înțelep ciunii: “Să fiți înțelepți precum șerpii și blânzi precum porumbeii”, se adresează Hristos, catre Sfinții Apostoli, trimiși intru Misiune!) - se produce catastrofă continuității generațiilor, cu automatisme fie tiranice, fie înregi mentat-iresponsabile: “Recrutarea elevilor se va face/prin grijă organizațiilor de partid/sindicate și a conducerilor de întreprinderi, instituții...” - ieri, pentru a strigă: “Stalin și poporul rus libertate/ne-au adus...”, azi, pentru a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
la intervale rare. În unele zone lipseau aceste personaje, care, de obicei sunt marcate de dorință dea ieși în relief oricând și cu orice preț. Valorile erau respectate, munca era apreciată, buna creștere se considera ceva firesc. Anii au trecut. Continuitatea s-a întrerupt. A aparut comunismul, un sistem nou, care impunea stârpirea capitalismului învechit, aflat în stare de putrefacție, formulări specifice, rostite cu isterie de activiștii vremii. Și astfel, din rândul caracterelor abjecte au apărut la drumul mare, cu pumnul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
azvârlita / timpului înapoi”, p. 94). Sub al doilea aspect, al determinării din partea procesului individuației, se surprind unele fascicule de lumină, conturând stări și evenimente lăuntrice la marginea obsesivului: cuvântul cu lumea să, reală și nominală, si lanțul ființei omenești, cu continuitatea și discontinuitatea să. Ambele, încărcate, genetic, de tensiune, bucurie și tragism. Și între ele, se află oglindă, câmpul relațional al conștiinței. „Cuvântul” este răsucit și desrăsucit pe toate fețele, cu multă știință adunată din studii „poetice” și „stilistice”, uneori este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
miresei să-și caute Preaiubitul trecând din tărâmul transcendent în tărâmul necunoscut, unde, în sfârșit, își găsește Preaiubitul în întunericul credinței<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, GNO, VI, 182.18-183.8. footnote>. Pentru Sfântul Grigorie, există o continuitate fundamentală între înțelegerea noetică-erotică întoarsă spre ea însăși și lipsa de înțelegere noetică-erotică care, metamorfozată, este adusă în Sfânta Sfintelor, unde, prin comunicarea cu Dumnezeu, este mereu mărită, mereu umplută fără ca, paradoxal, să se umple vreodată<footnote Martin Laird, „Under
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
ale concepției operistice. În acest punct al evoluției Romantismului, figura lui Richard Wagner reprezintă un al doilea moment de sinteză, într-o opoziție evidentă cu caracterul inovativ-progresiv al creației lui Ludwig van Beethoven, însă cu o orientare regresivă, determinată de continuitatea deloc surprinzătoare ca asemănare cu figura lui Johann Sebastian Bach. Ambii compozitori, Wagner și Bach, realizează sinteze ale stilurilor anterioare, fiecare în termenii epocii lui, și amândoi recurg la retoric - Bach într-un mod implicit mentalității baroce, însă Wagner procedând
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
2) contestatarii veriști (Ruggiero Leoncavallo, Pietro Mascagni, Umberto Giordano, Francesco Cilea și Giaccomo Puccini, pe linia muzicii de operă) și (3) contestarea romantismului pe linia ideologiei impresioniste (Claude Debussy, cu o concepție proprie asupra muzicii instrumentale-simfonice și de operă); (4) continuitatea poate fi constatată, însă, în contextul școlii ruse, după romantismul tributar al lui Piotr Ilici Ceaikovski impunându-se reprezentanții postromantismului rus, Alexandr Nikolaievici Scriabin, Serghei Vasilievici Rahmaninov sau Alexandr Konstantinovici Glazunov, și (5) urmând tradiția fantastică din creația lui Rimski-Korsakov
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
a statelor occidentale determină un dinamism corespunzător al interacțiunii sociale, ceea ce, la rându-i, cauzează o rată tot mai avansată a transformării și mutațiilor tot mai frecvente. Iar acestea din urmă se precipită în imaginea unei succesiuni de rupturi, „fracturând” continuitatea firească a lucrurilor. (b) În ideea rupturii se articulează și dialectica între revoluțiile și războaiele secolului al XX-lea, aceasta putând fi interpretată ca un exponent al mutațiilor în plan economic, de stimulare, distribuire și implementare a progresului și a
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
funcțională, ca participanți „antagoniști” la dialectica relației între tendința progresistă (Schönberg) și tendința conservativă (Stravinski). Această optică ne interesează mai puțin aici, de interes primordial fiind pentru noi modul în care este formulată definiția și imaginea stilului însuși, aflat în continuitate sau opoziție cu accepțiunile și concepțiile perioadelor stilistice anterioare. Ca referent aici ne servesc „schema” și „conținuturile” stilului beethovenian, în imaginea lui „defoliată”, însă păstrându-și integritatea prin apartenența la imaginea personalității compozitorului. Altfel spus, spre deosebire de „monolitismul” stilului bachian, cele
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
concentrând într-o sinteză structurală-estetică de ordin superior totalitatea elementelor relevante în definirea unui stil, dar și a unei epoci stilistice în general. Sfârșitul unui ciclu stilistic poate să semnifice, în egală măsură, încheierea care presupune, totuși, un potențial de continuitate, dar și închiderea ca epuizare a acestuia. Spre exemplu, în cazul lui Bach este vorba despre o sinteză cu caracter de epuizare a potențialului de continuare, fără soluții pentru viitor, așa cum este și în cazul lui Dmitri Șostakovici sau Béla
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
de termeni, categorii și definiții funcționale în această arie temporală strict determinată. Aceasta este ideea cercetătoarei americane Marcia Citron atunci când ea notează: „Succesiunea lineară nu trebuie să ocupe o astfel de poziție centrală în studiul istoriei. Ea scoate în evidență continuitatea directă, cauzalitatea și evoluția, care sugerează o moștenire comună și o linie continuă a descendenței. Pe scurt, istoria este studiul trecutului, însă nu neapărat a unui trecut liniar.”<footnote Marcia Citron, op. cit., p. 216: „Linear succession need not occupy such
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]