62,644 matches
-
Horia, se revendică, însă nu din primul număr, ci mai târziu, în 1941, de la exemplul cultural al revistei "Gândirea", considerată "expresia cea mai înaltă a geniului autohton" (p. 227). Integrarea lucidă și constructivă într-o tradiție națională aflată "în ascensiune continuă" înseamnă a regăsi "bucuria de a fi român" (p. 162). Judecând "Meșterul Manole în perspectivă" (așa se intitulează articolul programatic din 1941), Vintilă Horia propune ieșirea din etnicismul gândirist, printr-un proiect de europenizare disperată: "Prin generația Meșterului Manole, scriitorul
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
lui Proust - cel care își trimitea șoferul (Odilon, soțul dnei Albaret) după bere rece de la restaurantul hotelului "Ritz" la ora două noaptea! Și mai există un lucru, cumva "senzațional": faptul că acele foi volante, pliate și lipite peste textul în continuă remaniere al Recherche-i - și pentru care Céleste Albaret își arogă paternitatea -, se numesc béquets! Iată o coincidență ce ar putea să stîrnească zelul hermeneutic al unui nou Beckett - postmodernist, probabil. Alex. Leo Șerban * Cîteva dintre formulele beckettiene merită măcar consemnate
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
mare sau mic - are sens, dar nu ne este accesibil. Cercul are sens. "Mandala" (imaginea lumii, a cosmosului și reprezentarea puterii divine) are semnificație și sens, dar numai pentru anumite persoane: aleșii spiritului. Istoria se mai explică și printr-o continuă mișcare care basculează între un Infern urmat de o Renaștere, o Renaștere urmată de un alt Infern...și așa mai departe. Mă preocupă filosofia istoriei, a artei, teologia și mistica. Coincidentia oppozitorum. Ceea ce coincide se opune și ceea ce se opune
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
înșel, dar Laurențiu percepea debuturile și ca pe un fel de picătură chinezească împotriva regimului. În cronicile sale el încuraja direcția antitotalitară știind să facă din asta o chestiune estetică. Luînd aceste cronici la bucată, ceea ce rezultă la o lectură continuă e că Laurențiu Ulici a reușit să facă și o cronică de direcție, cu idei politice în privința debutanțiilor săi, dar și una strict estetică, avînd judecăți valabile și astăzi. Unii dintre autorii despre care a scris au dispărut. Alții n-
Povestirile lui Laurențiu Ulici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12146_a_13471]
-
cîntat - atât de bine - asemenea minunate arii. Artificierul acestor explozii de flăcări amoroase este Don Giovanni (Busa Tamŕs). Un cântăreț-actor cu voce bună, maleabil în mișcare rapidă și replică fulgerătoare. Știe cum și poate să susțină debitul fluent al recitativului continuu agitat pe care Mozart l-a simțit revelator pentru nebunia îndrăznelii, patima metamorfozei, a schimbării de ținte erotice. Nu e monumental, nu e seducător, e eficace. Pe Leporello, Ionel Pantea (cunoscutul nostru muzician) îl joacă și îl cîntă cu pofta
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
se ridică la abstracția pură a limbajului și la potențialul infinit al culorii virgine, spre a reveni, apoi, la inocența edenică a obiectelor mici și însingurate. Fără nici o povestire explicită și în afara oricărui discurs periferic, există în viziunile artistului proximitatea continuă a unei maternități difuze, presentimentul securizant al unui vast freamăt placentar. Un amestec de teamă și de bucurie, de explozie și de prăbușire, de instinct al recluziunii și de vocație a dezmărginirii străbate prin toate compozițiile sale, indiferent de identitatea
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
prin pășire într-o lume a ficțiunilor senzoriale. Pentru Patapievici, ceea ce trăia Wittgenstein cu o intensitate aproape neomenească este o experiență pe care fiecare om modern o trăiește într-o formă, se înțelege, mult mai atenuată: e vorba de balansul continuu între imaginația fiecăruia și imaginile din afară, dar cu mutarea accentului pe imaginile ce ne copleșesc din afară. Universul mediatic al lumii de azi ne preschimbă pe fiecare dintre noi în creiere cuplate la rețeaua exterioară a unei imaginații planetare
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
aproximat, ea pare mai degrabă un transplant meridional decît un produs tipic al climei temperat-continentale. Insă dincolo de această pregnanță somatică și de evidenta armonie a construcției sale exterioare, se ascunde o conștiință de sine plină de contradicții și într-o continuă stare de interogație. Ținuta sigură îi maschează marile timidități, aerul jovial îi camuflează angoasele, după cum aparenta dezabuzare nu face decît să disimuleze o enormă curiozitate. În al doilea rînd, ea se particularizează printr-o prezență socială sumară. Fără instincte de
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
și indiferent cîte statui de bronz și-ar fi ridicat puternicul patron, convingerea poetului a rămas aceeași - Exegi monumentum aere perennius. începînd cu Renașterea, această stare de spirit nu se mai cenzurează deloc; majoritatea scriitorilor plutesc, spiritual, într-o auto-laudatio continuă, iar ideea înaltă a creatorului despre el însuși capătă proporții colosale. Ce să mai spunem despre romantism, perioadă în care autorii nu fac nici un secret din convingerea lor intimă că nu sînt altceva decît instrumente predilecte ale Divinității. Pe urmele
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
Pe urmele lui Novalis, aproape toți poeții încep să creadă, cu sinceritate, că prin opera lor nimeni altcineva decît Dumnezeu însuși se adresează direct restului umanității. Ceea ce s-a întîmplat în secolul XX a atins alt prag al acestei spirale continue. Stimulați de numeroase și variate mass media, încurajați de cinematograful ce le ecranizează operele, proiectați apoi prin imaginea TV în imaginarul colectiv, scriitorii ajung în faza auto-adorației calme, convinși că au atins statutul semizeilor. Ceea ce frapează, ca noutate absolută, în
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
să fie cît de cît protejată, cu scrîșnete din dinți. Totuși, la acest capitol, majoritatea populației gîndește precum conducătorii ei: asistăm la o impresionantă marginalizare mentală a literaturii ca instituție, deoarece ponderea ei reală în viața individului pare în scădere continuă, de la an la an. Faptul că, global vorbind, se citește acum mai mult decît în urmă cu un secol nu înseamnă că literatura mai joacă în viața oamenilor același rol ca la 1900, cînd importanța ei reală era mult mai
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
reclamă sau nu anunță încheierea care ar urma firesc unei dezvoltări. Zholdak lucrează prin acumulare. Această energie debordantă e totuși odihnitoare, în măsura în care ne îngăduie să păstrăm o oarecare independență în raport cu spectacolul și să ni-l asumăm ca pe un act continuu în mișcare. Nu e nici o nenorocire dacă unele detalii ne scapă; asta nu ne face să ratăm esența. Confruntat cu înlănțuirea neîntreruptă a imaginilor, spectatorul are de ales între a refuza să se implice și a se lăsa târât de
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
cu putință), a talentului narativ, în fine, lenea scriitorilor tot mai mult prozatori și tot mai puțin povestitori sau pur și simplu o stupidă trăsătură de generație sedusă de o nouă formulă de antiroman umplut simplist cu trăncăneli neîncetate și continue hoinăreli. Căci, dacă ar fi să reduc la câteva cuvinte cartea lui Dan Țăranu, acestea ar fi: hoinăreli, trăncăneli & îmbrânceli, livrate pe post de roman căci - nu-i așa!? - ce e romanul, dacă nu o proteică formulă bună la toate
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
izvodi numele, sfiosul prezenței Tale, cititorul cărții. Fericit este arhivarul care păstrează în tainiță caietele cu scheme ale discipolilor, el are cheița caligrafiilor, el îi disprețuiește pe analfabeți, își pregătește cu acribie ceara și sigiliul celor nevăzute, iar de la scribii continui ia cerneală luminată" (Psalmul 1). Remarcăm mereu prinosul caligrafic al smeritului scriptor. Caligrafia, acribia, ceneala luminată reprezintă în egală măsură, așa cum am precizat, daruri aduse Domnului de către celebratorul Său și reflexele grației dumnezeiești așternute asupra acestor daruri, capabile a le
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
Flaubert, (care și el trebuie menționat printre fondatorii modernității), numai că nu era doar morală, devenind politică. Manifestele dada ale lui Tristan Tzara se răfuiau și ele cu logica ("căsătorită cu logica, arta ar trăi în incest"), proclamînd dreptul la "continua contradicție", dar și cu bunul simț ("urăsc bunul simț"). Cel mai celebru dintre ele repetă de două sute de ori cuvîntul "urlă", probabil ca expresie a revoltei în stare pură. Dar chiar cel dintîi, din 1916 (manifestul domnului antipyrine), face deja
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
patru însoțite de studii introductive semnate de Eugen Simion, ale căror idei ar merita o discuție separată - Eminescu (7 volume), Creangă (un volum) și Caragiale (4 volume) s-au încheiat, ediția Slavici (din care au apărut până acum 4 volume) continuă. Relev pe scurt dinamica acestor apariții, calitatea științifică a editării, organizarea sumarelor și noutatea documentară. În Eminescu esențial este cuprins în primele trei volume, cu a căror apariție se deschidea în 1999 impresionantul proiect al edițiilor girate de Eugen Simion
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
încetare prezentul cu trecutul, realități românești și suedeze, poezia cu proza, cărți citite în mai multe limbi și tablouri din expoziții de mult uitate, ritmuri muzicale din epoci diferite, speranțe și dezamăgiri, cioburi de sentimente și amintiri. Din mișcarea circulară continuă a malaxorului ies pentru o secundă la lumină bucăți (încă) întregi, identificabile, ținînd de un loc și de o epocă. Imediat însă acestea se scufundă și, la suprafață, apar alte rămășițe ale unei alte epoci, din cu totul alt loc.
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
infinit mici sau infinit mari, infinit buni sau infinit răi. Ei pot pendula între extreme, ca luminile și umbrele, pot trece din una în alta, pot visa la una sau la alta și așa apare echilibrul. Sufletul aspiră spre fericire continuă și pentru asta începe să viseze cele mai strașnice vise posibile", iar comentariile ne lasă fără comentarii: "Rîul nu este un lac, iar emoțiile noastre negative permanente transformă rîul în lac, îi întrerup dezvoltarea, evoluția. Iată de ce ai voie să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
noastră de a asimila, lipsa talentelor remarcabile ș.a.m.d. "Cultura noastră numără deci un geniu " dar acesta n-a împins deloc spre coasta Rinului barca istoriei noastre literare, rămasă pe țărmii civilizației franceze. Dacă literatura noastră a fost un continuu parazitism, vina n-o poate culege cultura Franței, ci neputința noastră de a asimila " mai mult: lipsa talentelor remarcabile, capabile să facă dintr-o nutriție străină ceva ordonat și propriu." Și autorul se întreabă, retoric, dacă nu cumva ne lipsește
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
aduce nou în Europa decît samovarul. Rusia s-a născut după această ironie, care era, în minutul acela, adevăr, adevăr penibil. România se află în situația Rusiei privită prin ochelarul lui Bielinski. S-o așteptăm. Pînă atunci să privighem asimilarea continuă a culturei străine (să se facă mai încet, mai bine și mai personal decît Codul civil din 1865); să ne întoarcem deci la critica culturală." Critica sa urmărea, cum se vede, un efect constructiv. Nimic, în aceste rînduri, care să
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
ca să stea la rînd cu mine, deținătoarea unui biet Tico.("biet" gîndesc ei, nu eu, să fim înțeleși.) Ambreiază, accelerează, depășesc în trombă și abia dacă îi mai zărești. Rămîne în urma lor mult zgomot. Muzica ascultată la maximum. Nici linia continuă nu este trasată pentru ei. Ce, sînt proști ca noi, oamenii de rînd? Dacă se enervează, trec și pe contrasens. Sînt tari, sînt cool, sînt super. Sînt mai presus de lege, de noi toți. Și polițiștii, delicați, întorc capetele ca să
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
prea puțin până azi și anume cel al diferitelor ipostaze, uneori contradictorii și adesea doar trecătoare definindu-i lui Lovinescu personalitatea, în raport cu ceea ce aș denumi "evenimentul contemporan". Aici intervine desigur calitatea mea de simplu martor, dar un martor într-o continuă devenire, care, conturându-se treptat, aruncă o lumină asupra semnificației mai adânci a "Sburătorului" în ultima fază a existenței sale, colorând de o manieră aparte inevitabila lui apropiere de sfârșit. Vreau să spun că "spectacolul" n-a încetat din pricina acestei
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
o eclipsă și se transformă, cel puțin din partea lui Zaciu, dacă ne luăm după unele pagini din Jurnal chiar într-o adversitate literară. Se împacă în 1997, prin mijlocirea maestrului Ion Vlasiu, mai vârstnicul prieten al celor doi scriitori. Corespondența continuă (de data aceasta și cu răspunsurile lui Ion Brad), dar nu mai are vigoarea de altădată, până la sfârșitul neașteptat al lui Mircea Zaciu, în martie 2000.
Dialog epistolar by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12753_a_14078]
-
trasee, un aspect anume m-a interesat: acela al unei particulare concepții asupra timpului muzical, problemă care i-a preocupat pe mai toți colegii de generație ai lui Vieru. Ar fi multe de spus despre viziunea sa asupra oscilării între continuu și discontinuu, generând noțiunea de "efemeridă" muzicală, despre "palparea" timpului și spațiului muzical prin așa-numitele sunete expulzate din timp și din spațiu, prin înghețarea blocurilor sonore în imobilitate, prin "ciuruirea" lor etc. Piese precum Clepsidra I sau Sita lui
Anatol Vieru și Ciaccona by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12744_a_14069]
-
fel scormonitor-malițios de-a vedea lucrurile i se înfățișează drept o fatalitate a locului: "Nu poți scăpa de (...) indiscreții, cleveteală, într-o țară clevetitoare". Pe un astfel de temei e schițată un fel de filosofie literară, care, adoptînd principiul efortului continuu, indică prelucrarea materiei impure, în starea sa de maximă eterogenitate ce intră în "fermentație", spre a ajunge, în consonanță mateină, la pasionala decantare ultimă, formală: "Metoda mea de lucru literar este dirijată de următoarele sfaturi: 1) sfatul horațian " nulla dies
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]