478 matches
-
are absolut nicio legătură cu cartea. Acest nume este adesea folosit astăzi dar de fapt se aplică doar pentru acele două versiuni și nu ar trebui să aibă legătură cu forma finală. Introducerea celei de-a treia părți include un contrabas solo interpretând o versiune a melodiei "Frère Jacques" , fiind una dintre puținele lucrări simfonice care să utilizeze instrumentul într-o asemenea manieră. Mahler utilizează melodia, pe care el o citează sub numele de "Bruder Martin", schimbată din tonalitate majoră într-
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
rolul de parte lentă din forma de patru părți. Materialul inițial și recurent este melodia populară "Bruder Marin", cunoscută în special sub numele de "Frère Jacques"; totuși Mahler transpune această melodie într-o gamă minoră. Subiectul este prezentat inițial de contrabas, urmat de fagot, tubă și în cele din urmă de întreaga orchestră. O contramelodie este interpretată peste canon de oboi. Starea se schimbă și urmează una dintre cele mai distinctive părți ale simfoniei. Mahler utilizează talgerele, toba mare, oboiurile, clarinetele
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
de albumul formației Kamelot. În prima jumătate a anului 2003, Epica a fost susținută în concert de un mic cor (format din doi bărbați și patru femei) și o orchestră de coarde (trei viori, două viole, două violoncele și un contrabas). Grupul a înregistrat apoi un CD demonstrativ pe care au fost incluse două piese: „Cry for the Moon” și „Illusive Consensus”. Ca în cazul oricărui disc single, CD-ul poartă numele uneia dintre cele două piese, și anume "Cry for
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
moldovenesc (1960); pentru violoncel și pian - Două piese (1976); pentru alt și pian - Vocal (1960), Balada (1976; pentru clarinet și pian - Scherzo (1972), Humoresca (1976); pentru trompeta și pian - Suita (1975); pentru trombon (sau trompeta) și pian - Preludiu (1975); pentru contrabas - Humoresca (1976); pentru voce și pian - Romanțe, texte de Robert Burns și poeți moldoveni; Cântece pe textele poeților sovietici, inclusiv Rodina tvoia (text N. Dorizo), Pamiati (text M.Tank), În Moldova mea frumoasă (text Gh.Miron), Băieții veseli (text S.
Arkady Luxemburg () [Corola-website/Science/315288_a_316617]
-
(n. 22 decembrie 1821 - d. 7 iulie 1889) a fost compozitor, dirijor și contrabasist italian. A fost un virtuoz al instrumentului său, fiind supranumit "Paganini al contrabasului". Născut în Crema, Lombardia, Bottesini a învățat bazele muzicii de la tatăl său, un clarinetist desăvârșit și compozitor, și de la o vârstă mică a interpretat la timpane în Crema cu Teatro Sociale înainte de a împlini vârsta de unsprezece ani. A studiat
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
să studieze acest instrument dacă nu intervenea un fapt ieșit din comun. Tatăl său dorea să îl inscrie la Conservatorul din Milano dar, datorită situației financiare dificile a familiei Bottesini, Giovanni avea nevoie de bursă. Erau doar două posturi disponibile: contrabas și fagot. S-a pregătit pentru a obține bursă la contrabas în doar câteva săptămâni. A studiat cu Luigi Rossi, căruia îi va dedica mai târziu lucrarea "Tre grandi duetti per contrabasso". Doar patru ani mai târziu, un timp surprinzător
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
comun. Tatăl său dorea să îl inscrie la Conservatorul din Milano dar, datorită situației financiare dificile a familiei Bottesini, Giovanni avea nevoie de bursă. Erau doar două posturi disponibile: contrabas și fagot. S-a pregătit pentru a obține bursă la contrabas în doar câteva săptămâni. A studiat cu Luigi Rossi, căruia îi va dedica mai târziu lucrarea "Tre grandi duetti per contrabasso". Doar patru ani mai târziu, un timp surprinzător de scurt pentru standardele vremii, a părăsit Conservatorul cu un premiu
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
postul de contrabasist principal la Opera Italiană din Havana, unde mai târziu a devenit director. Aici a fost produsă prima sa operă, "Cristoforo Colombo" în 1847. În 1849 a facut prima sa apariție la Londra unde a interpretat solouri de contrabas. După aceasta a făcut multe vizite în Anglia iar felul său extraordinar de a stăpâni instrumentul său masiv i-a creat o popularitate masivă în Londra și în provincii. Pe lângă triumfurile sale în calitate de interpret, Bottesini a fost un dirijor de
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
Lyceum din Londra, unde a fost produsă opera sa "Ali Babà", și a fost ales de Verdi pentru a dirija premiera operei sale "Aida", care a avut loc la Cairo pe 27 decembrie 1871. Când dirija operele Bottesini își aducea contrabasul pe scenă în timpul pauzelor pentru a interpreta fantezii. "Lucia di Lammermoor", "I puritani" și "Beatrice di Tenda" sunt lucrări virtuoze care încă sunt populare în rândul celor care stăpânesc bine instrumentul. Pe lângă operele enumerate până acum, Bottesini a mai compus
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
și "Ero e Leandro" (Torino, 1880). A compus și un oratoriu, "Grădina Olivet" (după un libret de Joseph Bennett), care a fost produs la Festivalul din Norwich în 1887, unsprezece cvartete de coarde, un cvintet pentru cvartet de coarde și contrabas și numeroase lucrări pentru contrabas, inclusiv două concerte pentru contrabas și orchestră, Gran Duo Concertante pentru doi contrabași, Passione Amorosa pentru doi contrabași și numeroase lucrări pentru contrabas și pian. Cu puțin timp înainte de moartea sa Bottesini a fost numit
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
1880). A compus și un oratoriu, "Grădina Olivet" (după un libret de Joseph Bennett), care a fost produs la Festivalul din Norwich în 1887, unsprezece cvartete de coarde, un cvintet pentru cvartet de coarde și contrabas și numeroase lucrări pentru contrabas, inclusiv două concerte pentru contrabas și orchestră, Gran Duo Concertante pentru doi contrabași, Passione Amorosa pentru doi contrabași și numeroase lucrări pentru contrabas și pian. Cu puțin timp înainte de moartea sa Bottesini a fost numit directorul Conservatorului din Parma în
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
oratoriu, "Grădina Olivet" (după un libret de Joseph Bennett), care a fost produs la Festivalul din Norwich în 1887, unsprezece cvartete de coarde, un cvintet pentru cvartet de coarde și contrabas și numeroase lucrări pentru contrabas, inclusiv două concerte pentru contrabas și orchestră, Gran Duo Concertante pentru doi contrabași, Passione Amorosa pentru doi contrabași și numeroase lucrări pentru contrabas și pian. Cu puțin timp înainte de moartea sa Bottesini a fost numit directorul Conservatorului din Parma în 1888 la recomandarea lui Verdi
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
Bennett), care a fost produs la Festivalul din Norwich în 1887, unsprezece cvartete de coarde, un cvintet pentru cvartet de coarde și contrabas și numeroase lucrări pentru contrabas, inclusiv două concerte pentru contrabas și orchestră, Gran Duo Concertante pentru doi contrabași, Passione Amorosa pentru doi contrabași și numeroase lucrări pentru contrabas și pian. Cu puțin timp înainte de moartea sa Bottesini a fost numit directorul Conservatorului din Parma în 1888 la recomandarea lui Verdi. Un an mai târziu Bottesini a decedat pe
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
la Festivalul din Norwich în 1887, unsprezece cvartete de coarde, un cvintet pentru cvartet de coarde și contrabas și numeroase lucrări pentru contrabas, inclusiv două concerte pentru contrabas și orchestră, Gran Duo Concertante pentru doi contrabași, Passione Amorosa pentru doi contrabași și numeroase lucrări pentru contrabas și pian. Cu puțin timp înainte de moartea sa Bottesini a fost numit directorul Conservatorului din Parma în 1888 la recomandarea lui Verdi. Un an mai târziu Bottesini a decedat pe 7 iulie. Lucrările sale rămân
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
1887, unsprezece cvartete de coarde, un cvintet pentru cvartet de coarde și contrabas și numeroase lucrări pentru contrabas, inclusiv două concerte pentru contrabas și orchestră, Gran Duo Concertante pentru doi contrabași, Passione Amorosa pentru doi contrabași și numeroase lucrări pentru contrabas și pian. Cu puțin timp înainte de moartea sa Bottesini a fost numit directorul Conservatorului din Parma în 1888 la recomandarea lui Verdi. Un an mai târziu Bottesini a decedat pe 7 iulie. Lucrările sale rămân până astăzi un repertoriu standard
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
Conservatorului din Parma în 1888 la recomandarea lui Verdi. Un an mai târziu Bottesini a decedat pe 7 iulie. Lucrările sale rămân până astăzi un repertoriu standard pentru contrabasiștii desăvârșiți. Bottesini a fost foarte apreciat iar aptitudinile sale virtuoze la contrabas erau comparate cu cele ale lui Paganini la vioară. Datorită contribuțiilor lui Bottesini (împreună cu cele aduse de Sperger și Dragonetti) la tehnica contrabasului mulți au început să privească instrumentul ca fiind unul versatil și divers. Cel mai important, mulți contrabasiști
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
astăzi un repertoriu standard pentru contrabasiștii desăvârșiți. Bottesini a fost foarte apreciat iar aptitudinile sale virtuoze la contrabas erau comparate cu cele ale lui Paganini la vioară. Datorită contribuțiilor lui Bottesini (împreună cu cele aduse de Sperger și Dragonetti) la tehnica contrabasului mulți au început să privească instrumentul ca fiind unul versatil și divers. Cel mai important, mulți contrabasiști contemporani se inspiră după acești trei muzicieni. Se spune că instrumentul deținut de Bottesini era un instrument unic și cu un sunet remarcabil
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
instrumentul deținut de Bottesini era un instrument unic și cu un sunet remarcabil. A fost fabricat de Carlo Antonio Testore în 1716 și a fost deținut de câțiva contrabasiști necunoscuți. Bottesini a cumpărat instrumentul în 1838 pentru 900 de lire. Contrabasul Testore a fost convertit înapoi la un instrument cu patru corzi, apoi cu trei. În cele din urmă a fost convertit înapoi în configurația de patru corzi iar în prezent se află în posesia unui colecționar din Japonia.
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
unde va frecventa și Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, Facultatea de Instrumente și Canto (1954-1959). Încă student, din 1957 e angajat contrabasist în orchestra Teatrului de Operă și Balet din București. Redactor literar la Radiodifuziunea Română (din 1967), predă, în același timp, contrabasul la Școala de Muzică nr. 2 din Capitală (1969-1971). Două decenii și jumătate (1971-1995) este comentator-publicist la „România liberă”. Va fi director și purtător de cuvânt al Ministerului Culturii (1995), redactor-șef la revista „Magazin”. Debutează în 1958 la „Luceafărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
ritmuri îndulcite, mai puțin astringente decât hard-core-ul balcanic, bulgaro-macedonean. Din metropola muzicală Viena a venit la Chișinău Ulrich Drechsler Trio, al cărui protagonist investighează imensul potențial expresiv al clarinetului-bas. Adoptând o componență instrumentală ascetică (fundamentată doar pe pilonii secției ritmice - contrabas și baterie), Drechsler și-a vrăjit auditorii cu impromptu-urile sale lirice. Oarecum în aceeași zonă emoțională s-a situat și trio-ul acordeonistului Manfred Leuchter. Caracterul melancolic-evocativ al pieselor a beneficiat din plin de suportul (și confortul) percusiv asigurat
Culoare cosmopolită and discernămâCuloare cosmopolită and discernământ esteticnt estetic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7980_a_9305]
-
mai mult sau mai puțin trecătoare, se cufundă într-un cvasianoninat neiertător. Conducătorilor artistici ai formației le-au stat alături muzicieni, precum Julian Behr la theorbă, o specie de împlinită sonoritate a lăutei, James Murno la violone, o specie a contrabasului, violonista Tami Troman. Pasiunea, firescul și bucuria comunicării devin iradiante. Iar publicul, un public atent, cultivat, prioritar atașat activităților Institutului Francez, a știut a răsplăti cu vădit entuziasm strădania artiștilor muzicieni. Este, pe de altă parte, interesant de observat felul
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
talc: ăștia stăteau nemișcați, încremeniți pe-un soclu imaginar, pentru a smulge 50 de cenți părinților. Abia la urmă apăreau plasatorii de bilete la Operă, deghizați în Mozart sau Salieri, cu partiturile clămpănind prin mulțime. Îi însoțeau cântăreții de mandolină, contrabas sau balalaică (după dexteritate și zona geografică de proveniență), alaiuri strălucitoare sau soliști nerecunoscuți, improvizând la cerere. Toată Curtea asta a Miracolelor emigrată în centrul Europei și îngrămădită pe trei sute de metri de stradă comercială se străduia din răsputeri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că asemenea succese nu se capătă într-o școală în care nu sunt reprezentate nici instrumentele neapărat trebuitoare unui orchestru. Ministeriul actual a înființat deci toate catedrele câte mai lipseau, încît de-acum înainte vor fi clase de violină, violoncel, contrabas, clarinet, hoboe, corn, trombă și trombon, pe lângă cel de armonie, canto, principii de solfegiu și declamație. Acuma cel puțin publicul va fi în drept să aștepte rezultate mai mari, iar opiniile opuse asupra școlii vor avea după câțiva ani probe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vin, Eretic, m-aș scoate în piață, Să ard pe un rug, prostii să îndrug, Simțindu-mă, iarăși, paiață. M-aș face mister, prin lacrimi de cer Cu sfinții aș sta la băută, Aș fi umilit, certat și dorit, Țambal, contrabas sau lăută. M-aș face un dans, să mor în balans, Să fiu un priveghi cât o vară, Cu tine în trup, dorind să mă rup De toată simțirea amară. M-aș face tupeu, să simt că sunt eu, Certându
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
insolența clasei noastre muncitoare a șoptit spre cei doi -, apoi îl dau singură de urechi afară și vin la Operă. Sper să ajung la timp. O rafală puternică de vînt lovește geamul din plin, făcîndu-l să scoată un sunet de contrabas. Bătrîna se rotește cu scaunul, să se sprijine mai bine de masă. Privindu-l în treacăt pe profesor, bărbat robust, în plină maturitate, cu oarecare blazare în privire și în gestul de a-și arunca buza de jos înainte, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]