10,570 matches
-
Sora afirmă într-unul dintre interviuri (Filosofia și cetatea, I) că s-a implicat uneori poate prea... total, fără a păstra distanță necesară unei mai accentuate limpeziri a faptelor. Regretă totodată că în aceleași situații nu a mers "până la capăt". Contradicție? Precum într-un test de personalitate, primul răspuns este oferit reporterului după un moment de reflecție, iar cel de-al doilea apare spontan, desi supus inițial unei autocenzuri. Că mai întotdeauna în astfel de situații, fiecare dintre ele conține câte
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]
-
vorbi despre o "încrucișare de instincte". Wilhelm Stekel - și, pe urmele lui, Fritz Wittels - despre "bipolaritate": situația fizică a proprietăților magnetismului ar circumscrie mai bine misteriosul fenomen sufletesc decât apelul la vocabularul chimiei, unde se ignoră esențialul caracter absolut al contradicției, instituirea exclusivista a diametral opusului. Ștefan J. Fay recurge, cred, la o improvizație fericită atunci cand condensează intuitiv cei doi termeni într-unul singur. Decantând la nesfârșit nuanțele unui fapt, ambivalentul ajunge, probabil, mai aproape de adevăr decât oricine altcineva; dar suferă
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
Heitmann remarcă într-un studiu din 1988, intitulat Eminescu în Republica Sovietică Moldovenească: "În critica și istoria literară sovietico-moldovenească este ciudată atitudinea negativă în aprecierea acestei mișcări literar-culturale și a mentorului ei, atitudine neschimbată și astăzi, venind într-o absolută contradicție cu felul în care, începînd cu anii șaizeci, sînt evaluați junimiștii în România". De ce am făcut această introducere? Pentru faptul că antologia pe care o comentăm este axată pe poeții "minori" ai Junimii sau aflați în cîmpul de influență al
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
o aspirație spre totalitate. Încercînd o reconstituire, autorul Rodului năzuiește la o sinteză, la un amestec al temelor lăuntrice și a procedeelor personalizate, cu altele, de ordin obștesc, care să sugereze un tablou al lumii, în amețitoarea-i textură de contradicții, în dialectica sa bolborositoare cum gura unui vulcan gata de erupție. Solitudinea sa nu e un scop în sine, ci un mijloc, un instrument al sublimei revanșe asupra dezamăgitorului context universal. Aidoma lui Cioran, Cezar Ivănescu ar putea scrie astfel
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
unul ( un relief adosat unui suport de lemn) nici nu pare a fi al lui Apostu, cărora li se mai adaugă un număr semnificativ de desene, sînt literalmente sufocate într-un spațiu mult prea mic, prea agitat și într-o contradicție profundă cu anvergura lucrărilor și cu respirația lor adîncă. Prin natura lor frustă, prin materialitatea nereprimată și prin urmele ostentative ale manualității, ale intervenției directe, ale coabitării aproape mitice dintre artist și substanță, aceste lucrări trebuiau expuse într-un spațiu
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
1963, a reprezentat, desigur, o nobilă recuperare, dar nu însoțită neapărat de conștiința clară a unei alternative ideologice la confuzia căreia proletcultismul îi dăduse naștere și pe care o întreținea cu mare grijă. în 1970, cînd eu însumi am publicat Contradicția, nevoia de Maiorescu nu apărea ca obligatorie majorității intelectualilor români. Noul obscurantism din deceniul care urma (protocronismul și celelalte) era greu de prevăzut. Paul Georgescu s-a arătat surprins de motto-ul din E. Lovinescu pus de mine în fruntea
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
ea pe Petre Țuțea însuși, stând lungit în pat, cu capul ridicat puțin pe o pernă și emițând din când în când un fel de decrete filosofico-funambulești, spre infinita încântare a asistenței. Petre Țuțea are o voce pițigăiată și dictatorială, contradicție de mare efect. Este un moșneag atât de simplu, după vorbă, după port, și totuși, din puținătatea ființei lui se ridică diatribele unui Jupiter Tonans la adresa comunismului. Comunismul, amenințat din pat, de pumnul slăbănog, ridicat spre tavan, al unui bătrân
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
lui Radu Petrescu însuși. În încheierea cărții editorii ne oferă un fragment din partea încă nepublicată a jurnalului în care autorul consemna cum a decurs examenul de licență. Descrierea acelei zile (6 februarie 1970) începe într-o manieră inconfundabilă, cu o contradicție a imaginilor și a registrelor. Iată mecanismul pe care îl atribuia, cu doar câteva pagini înainte, lui Bacovia: "Examenul meu de licență. La 9 și ceva dimineața. Lumină multă în aer"... Radu Petrescu, G. Bacovia, Ed. Paralela 45, Colecția "Eseul
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
Leo Butnaru îl reprezintă existențialul, acel "nivel zero" de la care pornește creația literară, ce reprezintă demarcația sa de propriile-i teme. Cu aerul unei divagații, al unei vioaie amalgamări de reprezentări și considerații, poetul sugerează complexitatea unei vieți în care contradicțiile, defel puține și lipsite de însemnătate, pot fi asumate nu doar pe partea lor dramatică, ci și pe cea relativizantă, jovială. Badinînd, își dă la iveală un temperament și un mod de-a se recomanda în spațiul poeziei: Gîndul despre
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
lipsite de însemnătate, pot fi asumate nu doar pe partea lor dramatică, ci și pe cea relativizantă, jovială. Badinînd, își dă la iveală un temperament și un mod de-a se recomanda în spațiul poeziei: Gîndul despre mai jos expusele contradicții îmi veni/ în vreme ce încercam să desenez o zebră/ care mi se părea un biet cal în zeghe de pușcăriaș/ ecologic mai imaginîndu-mi cum de mare durere de/ insuportabilă febră zebra și-ar contracta dungile negre a/ spasm/ pentru ca în fine
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
durere de/ insuportabilă febră zebra și-ar contracta dungile negre a/ spasm/ pentru ca în fine oarecum frivol postmodernist să-mi zic/ că zebra ar fi prototipul xeroxului - ...dar/ să nu mă prea abat de la abătutul subiect despre/ starea de inevitabilă contradicție între/ o mînă și alta/ chiar dacă uneori ele se spală reciproc; adică/ mă gîndeam că de două mii de ani rămîne necreștinată/ mîna stîngă - cine și-ar face semnul crucii cu/ stînga (sinistra, în italiană)? Apoi/ cu mult peste două milenii
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
La alt pol al istoriei, în mediul concret, s-a răspîndit - însă - si concepția potrivit căreia primordial ar fi principiul forței (Machiavelli). Cu luciditate și realism, Zweig socotește, în 1934, ca uimitorul ideal formulat de cel dintîi european, "privind rezolvarea contradicțiilor în spiritul dreptății", ca și mult dorită unire a națiunilor sub semnul unei civilizații comune, a rămas o utopie neîmplinita și poate niciodată realizabila în limitele realității noastre." Gestul disperat al scriitorului austriac, datînd din 1942, în plin conflict armat
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
-lea, de fapt, problema graiului originar, trecînd prin Leibniz, Herder, Renan, Richard Simon, F. Max Muller, chiar si Saussure puțin, precum și alții poate mai puțin cunoscuți, Olender desface, atent și cu răbdare, firele încurcate ale acestui ghem de tensiuni și contradicții reprezentat de investigația lingvistică. Olender nu oferă, la rîndul lui, propria să varianta referitoare la un limbaj originar, ci e mai curînd un studiu de arheologie, în sensul foucaltian, a căutării înseși. Care sînt reflexele mentalitare ale unei investigații aplecate
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
ușa, Vadim Tudor invocă, îngerește, "hărțuielile și șicanările" ultimelor săptămâni, care l-au dus în pragul cimitirului. Nu exclud că lucrurile să stea chiar astfel, iar Vadim să fie cu adevarat foarte bolnav. Numai că un politician bolnav e o contradicție în termeni. Locul său e în spital sau sanatoriu, și în nici un caz în agora parlamentară! Țara are nevoie de atleți, nu de babe rablagite, care pot da în primire în orice clipă! Cât despre "hărțuieli", e suficient să răsfoiești
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
care era constrîns uneori să formuleze aprecieri pe care nu le împărtășea. Supralicitările ideologico-politice din articole, spune, nu-i aparțin cu adevarat, erau introduse de altii în textele lui "relativ decente". Așa că nu are nimic să-și reproșeze: "Direct în contradicție cu propriile convingeri fundamentale nu am scris niciodată nimic, nici sub semnătură, nici sub pseudonim sau anonimat. Nu mi-am siluit în nici o împrejurare conștiința și n-am vîndut-o cu bună știință." Seninătatea cu care își privește Dumitru Micu trecutul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18017_a_19342]
-
de șoc. Cand nu este patologic, urmare a alterării sănătății, pugnacitatea și-o asigura tocmai prin neasteptata-i apariție. Geniul sau este unul actoricesc, cu maximă reușită în starea de confuzie pe care o naște trecerea lui prin scenă, prin contradicțiile surprizei, de la anxietate la deplină liniștire ce succede, putând avea chiar un efect cathartic. Încât se poate afirma cu profesionism că nu este bântuit în vis de nici un coșmar, este un om pierdut, iar cel care n-a cunoscut coșmarul
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
aruncîndu-se în vîltorile sale orbitoare, literatura se emancipează. Secol uriaș, auster și genial! E cum ar veni peste imperiu democrația - sau cum a venit peste noi, cu zece ani în urmă, tot democrația. Zici democrație, zici failibitate... Prin urmare, urmează contradicția dintre austeritatea lui Octavianus arătată mai sus, cu a sa, printre altele, "lege contra adulterului". Și poezia lui Ovidius, "copilul teribil al epocii", care declară de-a dreptul că el nu scrie "pentru femeile cinstite"! Ceea ce e totdeauna ceva plictisitor
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
răului. Propovăduind această definire a rostului civic și de artist se exclud aprioric variante netrecute prin filtrul esențial, bunăoară o altă psihologie a artei, mai putin înfeudata gliei strămoșești, vagabondînd slobod sub alte ceruri. Din continuă infuzie de gravitate provine contradicția care o mistuie. Ar dori să scrie, acaparata de proiecte mari, care pretind un decalaj față de agitația realului, un răgaz de concentrare, un spațiu al solitudinii, propice unor meticuloase distilări ale embrionului inițial, tentative triate în tihna, în atelierul de
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
aȘa încerca, îi răspunde autorul. Și așa va face! Ultimul capitol al Cartierului Primăverii... anunță, prin chiar titlul sau, cealaltă carte. Astfel, unele episoade apar în Disciplină dezordinii. Român memorialistic (deși mi-e teamă că formulă naște un fel de "contradicție în termeni") văzute din unghiul autorului, nu al naratorului. Fervoarea cu care scrie Titus Popovici a rămas, însă, aceeași. Arhitectură (arhitextura) cărții are ceva din tensiunea unui edificiu baroc. Ororile la care a fost martor în perioada Ardealului ocupat, călătoriile
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
n-are nici o antenă pentru social și politic. Structura lui de copil răsfățat pe de o parte și cea de poet chinuit în profunzime n-are nimic a face cu ideea de lider. El vrea să se joace, detesta fizic contradicția, opoziția și trebuie totuși să trăiască în ea. Se poartă cu inocentă inconștiență a unui copil de zece ani pe care l-ai declarat purtătorul de cuvânt al unei colectivități de oameni în toată firea, care au principii, interese, adversități
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
religioasă a unui asasinat, calm că o binecuvîntare. Neamul asta, pe care îl cunosc în străinătate, în exemplarele lui princeps, poate să fie internațional și naționalist și șovin, în același timp, pravoslavnic, bigot și ateu, de-a valma. La fel, contradicția se armonizează. Lucrurile ce se bat cap în cap își împletesc coarnele într-o logică înspăimîntătoare. Diametralele opuse duc la unicul oblic și la sinteză neagră". Enormitatea unui tipic "gest rusesc" n-ar putea fi interpretată oare că o reflectare
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
mai rafinat". De ce să nu presupunem că "sofisticăria", "falsele argumente" ale lui Cioran - daca săntem dispuși a le taxa ca atare - pleacă tocmai dintr-o nemulțumire de sine sinceră și nu neapărat publicitară? Dintr-o nemulțumire ce include și conștiința contradicțiilor, incapacitatea de-a rezista tentațiilor afirmării și, ăn final, ale gloriei! "Incomparabil fanfaron" Cioran? Chiar... incomparabil"? Spune un adevăr - ăScriitorul e an mod necesar exhibiționista (721) - și al ănfăsoară an ăfrămăntăriă. Că nu e bine așa, că n-ar trebui
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
A comentat, desigur, iudaismul. Revelator e eseul Utopie și teritoriu, în care, vorbind de sionismul de început, surprinde statutul antinomic al iudaismului: "Un popor contradictoriu. Ni se atribuie cel mai jos materialism și iudaismul e istoria moralei, istoria idealismului. O contradicție, care e poate temelia existenței noastre. E însăși existența noastră. De o parte aplecarea spre legi și spre idei abstracte; de alta, instinctul puternic și matur. De o parte, înălțarea morală, frumosul spiritual; de alta, voința de a trăi ferm
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
existența noastră. De o parte aplecarea spre legi și spre idei abstracte; de alta, instinctul puternic și matur. De o parte, înălțarea morală, frumosul spiritual; de alta, voința de a trăi ferm. De o parte, lumina; de cealaltă, pămînt. Ce contradicție frumos creatoare de viață! În istoria sionismului aceste două caracteristice instincte și-au dat mîna. Sionismul pur a voit un ideal: pămîntul tradiției, departe, neguros și imposibil". Pînă la urmă, să adaug, aceasta imposibilitate s-a transformat în realitate și
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
Iudeea) e locală și endemica. Morală ar putea fi rea pentru cei cu alte instincte și buna pentru cei cari au realizat-o din propriul trunchi... Morală iudee e strict iudee și viața socială iudee e strict iudee: cu toata contradicția. Dar vom hazarda că rău au fost pînă azi stabilite cele două psihologii, elenă și iudee. Grecia nu stăpînește trupul și Iudeea spiritul. Iudeea stăpînește cu exces și trupul și spiritul. Aceasta e virtutea temperamentului spontan". Va scrie, în acest
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]