KorAP: Find »[drukola/base=contrainformație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...33 >

821 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

numeroase și nebănuite consecințe actuale. De altfel, cititorii sunt avertizați din Introducere că Istoria... în atenție reprezintă „un instrument de cunoaștere, care să ofere o perspectivă reală și largă asupra situației de ansamblu a organizării și activității serviciilor de informații/contrainformații autohtone în perioada 1919-1945, fără a exagera sau minimaliza rolul acestora în cadrul sistemului național de apărare”. Incontestabil, Istoria... domnului dr. Alexandru-Alin Spânu prezintă o serie de calități, dintre care nu-i posibil, desigur, decât să reținem în acest cadru o

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
utilizarea aceleiași surse, devenite șablon și preluată de la o generație de istorici la alta. În cazul motivelor subiective intră, printre altele, inexistența unui material cu toate lucrările de interes apărute până în prezent, pe acest palier al serviciilor de informații și contrainformații. Au existat lucrări, începând cu mijlocul anilor ’20, care au prezentat științific sau beletristic diferite acțiuni ale serviciilor specializate românești, concomitent cu organizarea și misiunile acestora. Alte lucrări au încercat să impună modele de organizare a unor structuri informative și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
acțiunile subversive ale guvernului de la Moscova și modalitățile de acțiune, respectiv neutralizare ale agenților sovietici. Generalul Mihail Șerb, locotenent-colonel Mihai Ion, maiorii Gheorghe Beloiu și Alexandru Constantinescu au semnat, în anul 1928, lucrarea Poliția de siguranță. Serviciul de informații și contrainformații, în care s-a evidențiat rolul și utilitatea unui asemenea serviciu, precum și pericolele existente la adresa statului român. În anul 1929 au fost adoptate două legi fundamentale în privința siguranței statului român - Legea pentru organizarea Jandarmeriei Rurale (24 martie) și Legea pentru

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
speranța că rolul Poliției de Siguranță, structura informativă a Ministerului de Interne, trebuie să fie înțeles ca fiind de o „importanță covârșitoare”, deoarece are un singur gând „slujirea neamului” și un sigur țel „apărarea țării”. 2. Organele militare de informații/contrainformații Structura informativă a armatei a suferit transformări radicale timp de aproape un deceniu până a fost stabilizată sub denumirea de Secția a II-a Informații și Contrainformații. Încă de la începutul anului 1917, Marele Cuartier General, Secția I, Biroul Informațiunilor a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
slujirea neamului” și un sigur țel „apărarea țării”. 2. Organele militare de informații/contrainformații Structura informativă a armatei a suferit transformări radicale timp de aproape un deceniu până a fost stabilizată sub denumirea de Secția a II-a Informații și Contrainformații. Încă de la începutul anului 1917, Marele Cuartier General, Secția I, Biroul Informațiunilor a emis Instrucțiuni asupra organizărei și funcționărei Serviciului de Informațiuni, care statuau scopul acestei structuri: „de a procura toate informațiile necesare stabilirii situației inamicului”. În continuare, pentru a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
luat ființă Secția a IV-a Informații din Marele Stat Major. Prin declanșarea mobilizării armatei, la sfârșitul lunii octombrie 1918, a fost reînființat Marele Cartier General, care avea în subordine Secția a II-a Informații cu două birouri, Informații și Contrainformații. Înaltul Decret Regal nr. 1579/18 aprilie 1919 a modificat și completat Legea de organizare a armatei, ocazie cu care s-a prevăzut și o nouă organizare a Marelui Stat Major. Acesta a fost structurat pe două diviziuni, în cea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Legea de organizare a armatei, ocazie cu care s-a prevăzut și o nouă organizare a Marelui Stat Major. Acesta a fost structurat pe două diviziuni, în cea de-a doua fiind încadrată și Secția a V-a Informații și Contrainformații, cu Biroul 1 Informații (compus din patru subbirouri) și Biroul 2 Contrainformații (compus din două subbirouri). Relatări despre organizarea, funcționarea și rezultatele serviciului de informații al armatei au apărut, după 1918, mai ales în lucrările memorialistice ale unor comandanți militari

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
o nouă organizare a Marelui Stat Major. Acesta a fost structurat pe două diviziuni, în cea de-a doua fiind încadrată și Secția a V-a Informații și Contrainformații, cu Biroul 1 Informații (compus din patru subbirouri) și Biroul 2 Contrainformații (compus din două subbirouri). Relatări despre organizarea, funcționarea și rezultatele serviciului de informații al armatei au apărut, după 1918, mai ales în lucrările memorialistice ale unor comandanți militari, unii dintre aceștia fiind și buni teoreticieni atât înainte cât și după

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
are valoare de regulă numai dacă este controlată cu alta din altă sursă”). Între anii 1925-1927, culegerea de informații a revenit Diviziunii a II-a, organizată în Secția a II-a Informații (cu șapte subbirouri) și Secția a X-a Contrainformații (cu două subbirouri). De la 1 octombrie 1927, Diviziunea s-a transformat în Secția a II-a Informații și Contrainformații cu două birouri, titulatură sub care a acționat și s-a consacrat până la desființarea sa, după cel de-al doilea război

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a revenit Diviziunii a II-a, organizată în Secția a II-a Informații (cu șapte subbirouri) și Secția a X-a Contrainformații (cu două subbirouri). De la 1 octombrie 1927, Diviziunea s-a transformat în Secția a II-a Informații și Contrainformații cu două birouri, titulatură sub care a acționat și s-a consacrat până la desființarea sa, după cel de-al doilea război mondial. Strângerea relațiilor româno-franceze, mai ales după încheierea tratatului din 1926 dintre cele două țări, a implicat și un

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
armate), structura armatei române, înzestrarea, serviciul militar (durată, scop, comparație cu alte state) ș.a. În capitolul privind atribuțiile și structura Marelui Stat Major, autorul menționează că acest organ, printre alte sarcini, „culege informațiuni asupra forțelor militare a diferitelor armate și contrainformații”, prin structura specializată care este Secția a II-a. Situația României din anul 1940 - pierderi teritoriale, ascensiunea curentelor extremiste, abdicarea regelui, venirea mișcării legionare la putere - a impus o altă abordare a problematicii informative, în care a fost accentuată latura

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
acte de terorism și sabotaj. Un alt set emis de Ministerul Apărării Naționale, Marele Stat Major, Secția a II-a, Instrucțiuni generale contrainformative pentru autorități civile, instituții autonome și întreprinderi de stat și particulare, propunea înființarea câte unui serviciu de contrainformații în toate stabilimentele industriale, fie ele de stat sau particulare, pentru identificarea și prevenirea unor acțiuni antinaționale „prin dezvoltarea unui spirit de disciplină și a unei profunde dragoste de patrie”. Acestea au fost structurate în trei părți, după cum urmează: 1

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fost structurate în trei părți, după cum urmează: 1. Noțiuni generale asupra activității informative și subversive; 2. Activitatea subversivă; Aceste două capitole se regăsesc, identic, la Noțiunile generale... prezentate anterior. 3. Acțiunea contrainformativă care, la rândul ei, cuprindea: Noțiuni generale de contrainformații și Desfășurarea și conducerea activității contrainformative (Principii. Activitatea documentară. Activitatea preventivă.). Activitatea de contrainformații avea prevăzute în atribuțiile sale următoarele: - „de a pune pe dușmanii țării în imposibilitate să descopere secretul ce trebuie să domnească, în privința tuturor chestiunilor în legătură cu interesele

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
subversive; 2. Activitatea subversivă; Aceste două capitole se regăsesc, identic, la Noțiunile generale... prezentate anterior. 3. Acțiunea contrainformativă care, la rândul ei, cuprindea: Noțiuni generale de contrainformații și Desfășurarea și conducerea activității contrainformative (Principii. Activitatea documentară. Activitatea preventivă.). Activitatea de contrainformații avea prevăzute în atribuțiile sale următoarele: - „de a pune pe dușmanii țării în imposibilitate să descopere secretul ce trebuie să domnească, în privința tuturor chestiunilor în legătură cu interesele superioare de stat și apărarea națională”; - „de a stăvili propaganda subversivă, ce s-ar

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
organe și mijloace informative, să fie surprinse de acțiuni masive de răzvrătire!”, de unde se deduce că organele informative militare au fost depășite de acțiunea legionarilor și nu au reacționat eficient nici anterior, nici în timpul rebeliunii. Un Regulament de Informații și Contrainformații (A-5) a fost emis de Marele Stat Major, Secția a V-a ulterior evenimentelor din ianuarie 1941, poate tocmai datorită lipsurilor constatate cu acest prilej. Continuând pe linia inițiată de normele anterioare, scopul informațiilor era „să procure comandantului elementele

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
CCM), la București, Craiova, Cluj, Brașov, Bacău, Oradea, Călărași și Timișoara, care aveau în subordine, în total, un număr de 19 Subcentre de Control Militar (SCM). În prima zi a lunii octombrie 1945, Marele Stat Major, Secția II-a, Biroul Contrainformații a emis Directiva Contrainformativă Nr. 2, în care se aprecia: „contribuția glorioasă a Armatei Române la victoria finală, în luptele duse la cot cu ostașii Armatei Roșii, a creat un climat de încredere și stimă reciprocă între cele două armate

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Armatei Roșii, a creat un climat de încredere și stimă reciprocă între cele două armate”, ce trebuia menținut și apărat împotriva acțiunilor subversive ale dușmanilor. Erau prezentate și precizate atât noțiuni teoretice, cât și instrucțiuni practice, privind funcționarea serviciului de contrainformații, manifestările ostile statului și armatei, contraspionajul, contrasabotajul, contraterorismul și contrapropaganda. Regimul comunist, instaurat în România începând din 1945, a interzis orice menționare a acțiunilor și serviciilor de informații din perioada anterioară. Abia după mijlocul anilor `60, când politica de independență

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
pe surse documentare sau orale. Prin datele și informațiile însumate în capitolele sale, lucrarea se constituie într-un instrument de cunoaștere, care să ofere o perspectivă reală și largă asupra situației de ansamblu a organizării și activității serviciilor de informații/ contrainformații autohtone în perioada 1919-1945, fără a exagera sau minimaliza rolul acestora în cadrul sistemului național de apărare. CAPITOLUL I EVOLUȚIA SERVICIILOR DE INFORMAȚII/ CONTRAINFORMAȚII ROMÂNEȘTI DE LA MAREA UNIRE LA MAREA CRIZĂ ECONOMICĂ (1919 - 1929) I.1. România în contextul internațional la

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
ofere o perspectivă reală și largă asupra situației de ansamblu a organizării și activității serviciilor de informații/ contrainformații autohtone în perioada 1919-1945, fără a exagera sau minimaliza rolul acestora în cadrul sistemului național de apărare. CAPITOLUL I EVOLUȚIA SERVICIILOR DE INFORMAȚII/ CONTRAINFORMAȚII ROMÂNEȘTI DE LA MAREA UNIRE LA MAREA CRIZĂ ECONOMICĂ (1919 - 1929) I.1. România în contextul internațional la sfârșitul primului război mondial La 1 Decembrie 1918, prin Unirea cu Transilvania, România a devenit un stat național unitar, înfăptuindu-se unitatea tuturor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale (D.P.S.G.) și-a continuat activitatea de dinainte și din timpul conflictului mondial, în care a acționat în două direcții - în interiorul și în exteriorul României - și pe două paliere profesionale - culegerea de informații și acțiuni de contrainformații. Dovedindu-și profesionalismul și eficiența, D.P.S.G. s-a adaptat noilor condiții politice, continuând să rămână în fruntea serviciilor de profil din România și în primul deceniu postbelic. D.P.S.G. a reprezentat cea mai importantă instituție a sistemului de siguranță națională, bazându

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Panaitescu. Voinescu a condus Serviciul de Siguranță al Capitalei apoi, din 1908, a fost numit inspector general al Polițiilor (1908-1916). În timpul războiului de întregire a activat în Serviciul Siguranței de la Marele Cartier General și a condus Serviciul de Informații și Contrainformații româno-rus (1916-1917). Din 1918 a fost detașat, în calitate de consilier tehnic, pe lângă Directoratul de Interne de la Chișinău, pentru a pune la punct organizarea structurilor de ordine publică și siguranță naționale din regiune, înființând Subinspectoratul General de Siguranță din Basarabia. În perioada

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la București (1906), care s-a angajat în D.P.S.G. în 1903 și a activat aproape trei decenii. În Războiul de Întregire a fost detașat ca delegat al D.P.S.G. pe lângă Armatele 4 și 9 ruse, dar a condus și Biroul de Contrainformații. La 10 noiembrie 1918 a fost numit inspector de poliție la Prefectura de Poliție din Chișinău, apoi prefect de poliție la Prefectura Poliției Cetatea-Albă (februarie 1920) și subinspector general și conducător al Subinspectoratului General de Siguranță al Basarabiei. În Basarabia

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
informative generale și speciale (pe arme), încadrarea cu personal și atribuțiile acestuia în asemenea acțiuni, precum și modul de întocmire a buletinelor informative și transmiterii acestora de la unități către eșaloanele superioare. Un accent deosebit a fost pus pe întărirea Biroului 2 - contrainformații - de la toate eșaloanele, care trebuia să acopere patru paliere: al știrilor directe; al informațiilor secrete; de contraspionaj; al cenzurii. O colaborare cu Secția Topografică și cu Secția de Observație, în scopul întocmirii și obținerii de fotografii, hărți, planșe topografice și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a armatei române, colonelul Condeescu a înaintat un raport, prin care a propus ca în organigrama Marelui Stat Major să se acorde o atenție sporită încadrării și organizării Secției Informațiilor, alcătuită din două birouri (Biroul 1 Informații, respectiv Biroul 2 Contrainformații), unde să fie încadrați ofițerii cu experiență și rezultate în domeniu. În plus, una din sarcinile importante ale structurii era cunoașterea cu exactitate a detașării personalului la alte unități sau domiciliul acestora, dacă erau demobilizați, în scopul rechemării, în cel

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și completarea Legii de organizare a Ministerului de Război. În noua organizare, Marele Stat Major a fost alcătuit din două diviziuni, care gestionau activitatea a opt secții. În Cadrul Diviziunii a II-a își desfășura activitatea Secția V-a Informații și Contrainformații, cu două birouri: Biroul 1 Informații, cu patru subbirouri și Biroul 2 Contrainformații cu două subbirouri. În martie 1920 a mai fost adăugată un nou birou, cel al Cifrului, care a completat activitatea structurii informative militare. Din 1919, șeful Secției

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]