532 matches
-
fază intermediară de maghiarizare a românilor. Să rememorăm politica austriacă de atragere la greco catolicism a unei părți însemnate a clerului român ortodox. Inițiativa a reprezentat atât o tentativă de divizare a noastră pe criterii confesionale, cât și realizarea unei contraponderi la elita maghiară (calvinistă). Să nu uităm nici de silirea românilor din provinciile stăpânite de austrieci, din Banat, Transilvania și, mai târziu, Bucovina, de a se supune canonic ortodoxiei sârbe (mitropolia de la Karlowitz). Nedreptatea își avea originea în spaima trasă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
imoralitate, toate "festele naturii", toate tipurile hibride. Deci s-ar putea spune că urîtul este pur și simplu opusul frumosului și se schimbă odată cu evoluția acestuia din urmă. În acest caz, o istorie a urîțeniei s-ar plasa ca o contrapondere simetrică a unei istorii a frumuseții. Prima Estetică a urîtului a fost elaborată de către Karl Rosenkrantz, în 1853. El face o analogie între urît și răul moral. Urîtul este "In-fernul Frumosului", sau poate o eroare pe care frumosul o conține
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
propria noastră capacitate de a lupta contra fatalității și de a prelungi durata vieții. Stăpânirea corpului și deposedareatc "Stăpânirea corpului și deposedarea" După frenezia standing-ului - obsesia sănătății. Astfel încât cea mai mare independență a noastră față de aparența socială are drept contrapondere intensificarea autorității normelor și a expertizei medicale. Neoconsumatorul nu caută atât vizibilitate socială, cât o luare în stăpânire mai completă a trupului său cu ajutorul tehnologiilor medicale: mod de a lupta împotriva fatalității naturale, consumul tinde să funcționeze ca un antidestin
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
amenințări decât slăbiciunea sistemelor noastre de educație. Promovarea unor programe TV de calitate, punerea la punct a unor politici culturale ambițioase, toate acestea sunt foarte bune, dar este și oarecum naiv să crezi că asemenea măsuri pot constitui o reală contrapondere a consumului dezlănțuit. Numai niște interese și niște presiuni de alt gen vor putea constitui baraje în fața mareei hiperconsumului. Niște mass-media mai „culturale”, mai puțin supuse dictatului ratingului nu pot fi la înălțimea acestei misiuni. Dacă există o „salvare”, ea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ar putea fi mai limpede proclamată, în aceste câteva rânduri din Mici conversații, puterea fantomală și poetică a manechinului, încărcătura lui de „neliniștitoare bizarerie”2? Ca și cum ar fi vrut să sublinieze încă o dată importanța figurii de ceară sau a marionetei, contrapondere absolut obligatorie la prezența excesiv de carnală a actorului, Maeterlinck a reunit Alladine și Palomides, Interior și Moartea lui Tintagiles sub titlul Trei mici drame pentru marionete. O invitație implicită la a nu uita recurența figurii de ceară în Prințesa Maleine
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
să nu te pregătești pentru sfârșit. Oamenii trăiesc ca și cum n-ar trebui să moară niciodată, aici e problema. Venus conduce balul, dar nici Marte nu doarme. Pulsiunea de viață triumfă, dar pentru a-i asigura domnia este nevoie și de contraponderea ei, pulsiunea de moarte. Ce ar însemna proliferarea unei vitalități care n-ar fi limitată de o reglare naturală? Cum ar arăta cosmosul dacă expansiunea n-ar întâlni niște limite în controlul echilibrelor, făcut posibil de jocul deconstrucțiilor și al
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sub auspiciile echivocului, l-a ferit pe țăranul român de desăvârșirea mortificantă. Sau: Farmecul cu totul particular al acestor icoane se datorește unor interferențe de tendințe polare: năzuința stihială, hieratică nu e rece dusă până la capăt, ci e atenuată prin contraponderea tehnicii organice. Interesant și demn de relevat e că țăranul se va feri totuși să tragă o linie dreaptă cu rigla; aceasta atât în arta textilă sau în ornamentica smalțurilor, cât și în arhitectură. Utilizarea riglei, reale sau fictive, nu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
condițiile unei comenzi date. Din acest punct de vedere, se poate spune că și ortostatismul aparține tot motricității, dacă se ia în calcul faptul că în discuție sunt două forțe musculare egale, puse în balanță de musculatura agonistă, ca o contrapondere la cea antagonistă (Constantinovici și Adam, 1997). a) Testarea ortostatismului Pentru a realiza acest obiectiv, KT se plasează în fața pacientului sau în lateral, pentru a putea observa particularitățile de atitudine ale acestuia, aflat încă la pat, în decubit dorsal. În
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
acest mod putem vorbi de corporealitate, inclusiv în contextele tehnologice în care ființa umană pare dezrădăcinată din percepția normală și normalizată în mod fiziologic și cultural. Vom susține perspectiva prezenței material-fizice a corpului uman perceptiv în realitatea virtuală ca o contrapondere la discursurile destrupării ființei umane în noile contexte informațional-comunicaționale. În același timp, admitem caracterul imaginal, deopotrivă ca imaginație și imagine, al corpului virtual și vom evidenția acest caracter prin apelul la reprezentări și la acțiuni artistice. Nu în ultimul rând
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cu privire la presupoziția că o posibilă achiziționare a unui nou tip de trup/hardware ar lăsa intactă personalitatea/software umană, împotriva acestui tip de atitudine s-a luat imediat poziție, problematica însăși care stă la baza inteligenței artificiale fiind socotită discutabilă. Contraponderea la programul „tare” vine din partea lui Penrose (1989Ă care consideră că mintea umană este legată de suportul său material, creierul, iar algoritmizarea tuturor operațiilor gândirii umane nu se poate dovedi practic. Critic al inteligenței artificiale, Penrose proclamă superioritatea minții umane
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
respingerea resemnării în fața limitelor intelectuale, organice și naturale ale umanului, însumate ca o constantă a condiției umane în filosofia occidentală. Sau în privința optimismului necritic învestit în dezvoltarea uman-tehnologică, în absența îngrijorărilor în legătură cu posibilele amenințări existențiale și în universalizarea utopiilor, fără contraponderea adusă de eventualele distopii. De pildă, ingineria genetică este aprobată în unanimitate ca o necesitate terapeutică, ca o inevitabilitate în scopul vindecărilor și al sporirii capacităților fizic-intelectuale, în timp ce posibilitatea unui pericol sau a unei erori de „programare” nu este luată
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
2003 pentru o critică a criticilor aduse transumanismuluiă. Dacă pentru bioconservatori mutațiile genetice sunt potențiale manifestări inumane, pentru transumaniști refuzul acestora (de pildă, în tratarea cancerului, a altor boli sau handicapuriă este o dovadă de antiumanism și de iresponsabilitate. În contraponderea discursului bioconservator critic și contrabalansând temerile acestuia, transumaniștii propun o viziune a viitorului în care oamenii au libertatea de a accepta sau de a refuza intervenția tratamentului genetic, așa cum astăzi există drepturi ale reproducerii artificiale, ale divorțului sau ale sinuciderii
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
postumană, prezintă relația corp-lume ca pe o simbioză. Mai mult, cele două teorii pot intra într-o paradigmă complementară. Astfel, analiza fenomenologică poate recupera dimensiunea uman-intențională în cadrul postumanității subiectului mașinic, după excursul conectiv deleuzo-guattarian. În același timp, poate fi o contrapondere la discursul cibernetic, de tip Stelarc, transumaniști și extropieni. Punctele de divergență dintre aceste două modele teoretice sunt numeroase și evidente, astfel că ceea ce le unește le și desparte. Astfel, pentru Deleuze și Guattari, simbioza corp-lume este una mașinică, preconștientă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
perspectivă personală (cea a postumanismului critic temperată sau posibile soluții la problematica dispariției trupului în spațiul virtual al tehnologiilor informațional-comunicaționale. Această problematică se presupune a apărea ca urmare a politicii de hiperreprezentare și de supraîncărcare informativă a lumii. Ca o contrapondere la acestă realitate existențială și culturală, am urmărit elaborarea unor posibile răspunsuri filosofice, antropologice, etice și artistice la provocările vulnerabile și la incertitudinile aduse de noile tehnoștiințe în viața și în societatea umane. O posibilă concluzie a acestor demersuri este
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și culturale trebuie filtrate printr-o critică pragmatică și realistă, însă moderată și echilibrată. În timp ce astfel de teorii îmbrățișează progresul tehnologic ca o îmbunătățire inevitabilă a vieții umane și transformă orice corporealitate într-un construct cultural, se simte nevoia unei contraponderi teoretice cirscumpecte și temperate. Această contrapondere are menirea de a dezbate nu doar astfel de utopii (imaginate în special de școala americană a „entuziaștilor”, respectiv a transumaniștiloră, ci și discursurile distopice (promovate cu precădere de școala franceză a „pesimiștilor”, respectiv
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
critică pragmatică și realistă, însă moderată și echilibrată. În timp ce astfel de teorii îmbrățișează progresul tehnologic ca o îmbunătățire inevitabilă a vieții umane și transformă orice corporealitate într-un construct cultural, se simte nevoia unei contraponderi teoretice cirscumpecte și temperate. Această contrapondere are menirea de a dezbate nu doar astfel de utopii (imaginate în special de școala americană a „entuziaștilor”, respectiv a transumaniștiloră, ci și discursurile distopice (promovate cu precădere de școala franceză a „pesimiștilor”, respectiv a criticilor tehnoculturaliă, care neagă orice
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și în organizarea societății civile, lasătă în suspensie, în marginalitatea unor proiecte de politică modernă. Între o știință a conducerii (reprezentată de păstor) și ignoranța față de această știință (turma) s-a format în secolul Luminilor, ideea unei societăți civile drept contrapondere la pastorat. Însă societatea civilă, în structura funcționalității sale, nu a depășit până în prezent starea de mimesis. Ea funcționează prin lideri, principii și ierarhii, similar precum statul politic. Însă societatea civilă este, în sine, un fel de "contraconduită" la adresa puterii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
civili. Guvernamentalitatea nu este doar expresia mecanismelor statului și a instituțiilor sale, nu este doar expresia procedurilor, tacticilor și a calculelor ale acestui mecanism statal; ea nu se naște doar din arta de a guverna a regimului politic și a contraponderilor la acesta. A se înțelege guverna mentalitatea ca un raport complex și contradictoriu aflat la intersecția raporturilor de putere și de conducere dintre societatea civilă și statul politic, dintre interesele civililor și liderilor lor și interesele politicienilor și ale grupurilor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de istorici. În privința tratării cunoașterii, în toate cărțile pe care le-a scris, Foucault a fost preocupat de raporturile dintre discursuri, societate, control public și producere de adevăr. Discursurile din societate sunt în avangarda puterii-cunoaștere, dar pot fi și o contrapondere la puterea-cunoaștere. Oricum, discursurile sunt "ceva interesat" în raport cu ceea ce se desemnează drept cunoaștere dezinteresată. Această cunoaștere dezinteresată politic nu urmărește, nu vizează. Ea încearcă să cunoască, să analizeze, să descrie, precum un obiectiv, relațiile din cadrul societății, exprimându-le în judecăți
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de îndoctrinare civică, mai mult pentru creierele de televiziune de prin media. Dacă această "stângă românească" ar exista prin cărți și atitudini civice similar cu cea din Franța, din Anglia sau din SUA, atunci aș susține-o necondiționat drept o contrapondere binevenită la partizanatul nedemocratic, de gașcă și fără scrupule al unei "drepte" monopoliste, care își exercită presiunea la nivel instituțional și mediatic asupra vieții intelectuale românești. Unele dintre motivele pentru care spațiul mioritico-intelectual românesc nu are o stângă intelectuală sunt
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a fost ceea ce nu putea fi politica în mod direct: persuasiunea (asupra civililor), legitimitatea (unui regim politic), îndoctrinarea (civilor) și mobilizarea psihologică (în cazul războaielor). Numai prin practicile unor istorici, destul de marginalizați instituțional și politic, s-a ajuns la o contrapondere, evident, precară, în raport cu istoria sistemelor și a Curților, puternic finanțată de factorul politic pentru că este obedientă și are o acțiune de îndoctrinare în raport cu civilii. Numai că această ordine, spulberată de la Febvre încoace, nu se mai susține decât pentru un interes
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dăruite. Primul dar pe care soții și-l fac, în mod aparent obligatoriu, îl constituie inelul de logodnă. Urmează o serie de cadouri schimbate între logodnă și sâmbăta nunții, numite „daruri dinaintea nunții“. Acestea ar putea fi considerate ca o contrapondere a zestrei dacă ținem cont de faptul că Pravila prevede ca ele să re prezinte o treime din zestre. La 3 august 1776, când mitropolitul Grigore judecă un proces de divorț, cu restituirea zestrei și a darurilor dinaintea nunții, el
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
care n-a voit să recunoască imperativul zilei și care continuă, sub diverse forme, a-și adjudeca toate prerogativele. "Rien appri, rien oublié". Din păcate, puterea n-a întâmpinat forțe pe măsură, capabile să emită la rândul lor strategii de contrapondere. Până acum ea și-a putut permite să-și facă jocul cu relativă dezinvoltură, contând pe incapacitatea opoziției de a-și organiza în mod eficient resursele. Strategia actuală a guvernanților, după lunga serie de erori comise într-un domeniu sau
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
minorităților naționale. În acest sens în cuprinsul articolelor 5, 7, 10, 26, 27, apărea precizarea: “fără deosebire de origine etnică, de limbă și de religie“. În același timp cu acestă garantare a drepturilor minorităților naționale s-a luat, ca o contrapondere, și o măsură preventivă pentru a evita eventuale tendințe separatiste. Astfel s-au enunțat caracteristicile statului român (de ex. conform articolului 1 “Regatul României este un stat național, unitar și indivizibil“ sau în baza articolului 2 “Teritoriul României este nealienabil
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]
-
minorităților naționale. În acest sens în cuprinsul articoleleor 5, 7, 10, 26, 27, apărea precizarea: “fără deosebire de origine etnică, de limbă și de religie“. În același timp cu această garantare a drepturilor minorităților naționale s-a luat, ca o contrapondere, și o măsură preventivă pentru a evita eventuale tendințe separatiste. Astfel s-au enunțat caracteristicile statului român (de exemplu conform articolului 1 “Regatul României este un stat național, unitar și indivizibil“ sau în baza articolului 2 “Teritoriul României este nealienabil
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]