284 matches
-
în eșichier). Modelul amplasării în șah este, la aceleași viteze de circulație ale fluidelor, mai eficient din punctul de vedere al transmiterii căldurii. La generatoarele de abur acest tip de schimbătoare de căldură se întâlnește în special la spraîncălzitoarele de convecție și la economizoare. La supraîncălzitoare volumul aburului care trebuie supraîncălzit este relativ mare față de volumul unui lichid. Viteza de curgere a aburului prin interiorul țevilor este cuprinsă între valorile de 12-25 m/s, valorile mai mici corespunzând presiunilor mari ale
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
prin schimbător favorizând autocurățirea. Radiatoarele (caloriferele) sunt schimbătoare de căldură folosite la încălzirea centrală cu apă caldă și, mai rar, cu abur. Caracteristic acestora este faptul că de la suprafața de încălzire spre aerul din spațiul încălzit căldura se transmite prin convecție liberă. Radiatoarele pot fi din fontă, oțel sau aluminiu. Radiatoarele din fontă sunt concepute să lucreze în instalații de termoficare, la presiuni relativ mari, necesare pentru încălzirea clădirilor înalte. Ele sunt realizate din "elemenți", care sunt piese turnate, asamblate cu
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
electrică nu este cedată spațiului încălzit prin radiație, ci este preluată întâi de o masă de ulei, ca agent termic lichid. Uleiul asigură astfel o răcire corespunzătoare a rezistenței electrice, el însuși cedând căldura spațiului încălzit prin suprafața radiatorului, prin convecție liberă, exact ca în cazul caloriferelor. Prin aceasta se asigură un confort sporit, similar cu cel oferit de calorifere. Condensatoarele folosite în industria alimentară și cea chimică sunt formate de obicei din serpentine prin care circulă vaporii care trebuie condensați
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
timpul de calcul este de câteva ori mai mare. Metoda LMTD necesită o inițializare mai îngrijită și nu este convergentă întotdeauna, dar, dacă converge, soluția se obține rapid, în mult mai puține iterații. Se folosesc în cazurile când coeficientul de convecție pe partea unuia din fluide este mult mai mic decât cel de pe partea celuilalt fluid, caz în care îmbunătățirea coeficientului global de transfer termic se poate obține prin mărirea ("extinderea") suprafeței de contact cu fluidul care are coeficientul de convecție
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
convecție pe partea unuia din fluide este mult mai mic decât cel de pe partea celuilalt fluid, caz în care îmbunătățirea coeficientului global de transfer termic se poate obține prin mărirea ("extinderea") suprafeței de contact cu fluidul care are coeficientul de convecție mai mic. Suprafețele extinse sunt recomandate pentru răcitoarele de ulei (pe partea uleiului), radiatoare pentru autovehicule, alte tipuri de răcitoare, condensatoare pentru instalații de climatizare (la toate pe partea aerului). Părțile care extind suprafețele, numite curent "nervuri", se obțin prin
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
respectiv ventilatoarelor care vehiculează fluidele se poate determina cunoscând căderea de presiune formula 53, debitul volumic formula 54 și randamentul pompei/ventilatorului formula 55: În caz că pompele sau ventilatoarele nu fac față, debitul, respectiv viteza fluidelor vor fi mai mici, ceea ce afectează coeficienții de convecție, respectiv performanțele termice ale schimbătorului. Puterea consumată de aceste pompe sau ventilatoare este unul dintre criteriile de performanță ale schimbătoarelor de căldură. Unele organe ale ființelor vii se comportă ca niște schimbătoare de căldură. De exemplu, plămânii oamenilor, având o
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
NASA a creat cel mai ușor material solid, prin contribuția uriașă a doctorului Steven Jones de la Laboratorul "Jet Propulsion Laboratory" din cadrul agenției spațiale americane. Aerogelul constituie o izolație termică bună, deoarece aproape neutralizează cele trei metode de transfer de căldură: convecția, conducția și radiația. Rezistența la transferul prin conductivitate este dată de componenta majoritar gazoasă. În special aici se evidențiază aerogelul pe bază de siliciu (SilicaGel), deoarece siliciul are de asemenea conducția termică mică. Rezistența la transferul convectiv este dată de
Aerogel () [Corola-website/Science/318802_a_320131]
-
un izbuc situat la 4 km în aval. Peștera prezintă o ventilație unidirecțională, ascendentă, în regim de iarnă și descendentă, în regim de vară. Se pot distinge două zone meroclimatice: un meroclimat de perturbație, corespunzător sectorului afectat de curentul de convecție estival și un meroclimat de relativă stabilitate, pentru restul tronsonului de 400 m studiat. Peștera adăpostește în Sala Mare urme de viață ale ursului de cavernă (amprente de gheare, vetre de odihnă). In sectorul Sălii Bivuacului s-au găsit resturi
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
Aspectul granular al fotosferei a fost comparat cu o "fiertură din orez". Granulația solară, cum se numește această rețea de celule luminoase ale fotosferei, este o manifestare a zonei convective de sub fotosferă. În această zonă energia calorică este transportată prin convecție și transformată în energie mecanică. Volume mai mici de gaze (celule convective) se ridică și apar la suprafață în fotosferă ca niște granule luminoase; risipindu-și energia în fotosferă, răcindu-se gazul coboară din nou, lăsând locul altor celule fierbinți
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
o regiunea numită „"Tachoclin"”, unde se amplifică câmpul magnetic preexistent. Stratul tachoclin se află la o rază de cca. 0,693 din raza solară. În regiunea denumită „"Tachoclin"”, mișcarea de rotație generală a Soarelui, (rotație diferențială datorită naturii gazoase) și convecția produc un câmp de viteze care forțează plasma să se scurgă printre liniile de forță ale câmpului magnetic local. Noul câmp astfel produs va fi expulzat, sub formă de tuburi magnetice spre suprafața Soarelui, din cauza acțiunii presiunii lui Arhimede și
Zonă convectivă () [Corola-website/Science/320234_a_321563]
-
un câmp de viteze care forțează plasma să se scurgă printre liniile de forță ale câmpului magnetic local. Noul câmp astfel produs va fi expulzat, sub formă de tuburi magnetice spre suprafața Soarelui, din cauza acțiunii presiunii lui Arhimede și a convecției. Aceste tuburi se găsesc în fotosferă, la marginea celulelor convective, în centrele de activitate și în Soarele calm, după cum sunt localizate fie la frontiera dintre celulele uriașe, fie între supergranule. Termenul de „"Tachoclin"” a fost inventat într-o lucrare de
Zonă convectivă () [Corola-website/Science/320234_a_321563]
-
limită nu este, însă, atinsă, și deci acel colaps nu se declanșează. În schimb, creșterea presiunii și densității din cauza creșterii greutății ridică temperatura miezului, iar pitica albă se apropie la aproximativ 1% de acea limită, și urmează o perioadă de convecție, ce durează aproximativ 1000 de ani. La un moment dat în această fază, se naște un front de deflagrație, alimentat de fuziunea carbonului. Detaliile mecanismului de declanșare nu sunt cunoscute, cum nu se cunosc nici locul și nici numărul de
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
s-a dovedit a fi foarte dificilă, deși interacțiunile între particule sunt destul de bine înțelese. Unul dintre modelele anilor 1990 pentru aceasta implica noțiunea de răsturnare convectivă, care sugerează că procesul de distrugere a stelei este dus la îndeplinire de convecție, fie de la neutrinii veniți dinspre centru, fie din materia ce cade dinspre exterior. În timpul acestei explozii se formează elemente mai grele prin captura neutronilor, și din cauza presiunii neutrinilor asupra limitei „neutrinosferei”, îmbogățind spațiul înconjurător cu un nor de gaz și
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
de frecare viscoasă. Expresia sa matematică este: unde: Unitățile indicate (în SI) sunt informative, deoarece numărul Reynolds fiind adimensional, valoarea sa este aceeași în orice sistem de unități coerent. Calitativ, numărul Reynolds poate caracteriza raportul dintre transportul momentului forței prin convecție și cel prin difuzie. Curgerile la care numărul Reynolds este mare decurg turbulent, iar cele la care este mic decurg laminar. Pentru curgeri în țevi, un număr Reynolds peste 4000 indică o curgere turbulentă, iar unul sub 2100 o curgere
Număr Reynolds () [Corola-website/Science/322484_a_323813]
-
În mecanică fluidelor, turbulenta, respectiv curgerea turbulenta este un regim de curgere caracterizat de fluctuații stocastice ale proprietăților. Acestea se referă la difuzia și transportul (convecția) momentului, variațiile rapide de presiune și viteza în spațiu și timp. Laureatul premiului Nobel Richard Feynman afirmă despre turbulenta că ar fi „cea mai importantă problemă nerezolvata a fizicii clasice”. Curgerea în care energia cinetica este disipata datorită frecărilor vîscoase
Turbulență () [Corola-website/Science/322483_a_323812]
-
crește. Costul calculului este proporțional cu puterea a treia a numărului Reynolds ("Re"), ceea ce duce la posibilitatea abordării doar a curgerilor cu "Re" mic, pentru curgeri simple, în domenii cu geometrii simple. Dificultăți suplimentare apar datorită faptului că termenii de convecție și presiune sunt neliniari. Toate aceste ecuații neliniare trebuie soluționate numeric, cu condițiile inițiale și la limită impuse. Aceste modele implică folosirea unor ecuații algebrice pentru tensiunile Reynolds (v. mai jos) ecuații care presupun și determinarea "viscozității turbulente", ca sumă
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
ecuații al modelului este cel al ecuațiilor diferențiale. Ca urmare, există modele cu zero, una și două ecuații. Presupunerea care se face în aceste modele este că producția și disipația turbulenței sunt relativ egale, ca urmare nu este necesară modelarea convecției turbulenței. Această presupunere se îndepărtează mult de fenomenul cunoscut, însă modelul poate fi implementat ușor și în unele domenii rezultatele sunt satisfăcătoare. Exemple de astfel de modele sunt modelul regiunii interioare/exterioare, modelul Cobeci/Smith sau modelul Baldwin-Lomax. În aceste
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
și în modelarea reacțiilor chimice, unde sunt foarte utile deoarece problema termenilor sursă chimici este închisă, deci nu necesită un model. Transmiterea căldurii este un domeniu care face apel la tehnicile folosite în MFN. Căldura se poate transmite prin conducție, convecție și radiație. Transmiterea prin conducție are loc în special în corpuri solide, conform ecuației Fourier, a cărei formă diferențială este: unde formula 27 este fluxul termic, formula 28 este conductivitatea termică, iar formula 29 este gradientul temperaturii. Conductivitatea termică este considerată adesea constantă
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
ea poate fi calculată cu o relație algebrică. În caz că materialul nu este izotrop, ea este un tensor. În ecuația Fourier apare operatorul nabla, ca urmare dezvoltările pentru MFN se pot aplica cu modificări minime la modelarea conducției. În transmiterea prin convecție rolul conducției este minim, însă rolul turbulenței este foarte important. Metodele MFN pentru modelarea curgerilor turbulente sunt absolut necesare la modelarea schimbului de căldură prin convecție. Transmiterea căldurii prin radiație ridică dificultăți, deoarece ecuațiile transmiterii căldurii prin radiație sunt ecuații
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
pentru MFN se pot aplica cu modificări minime la modelarea conducției. În transmiterea prin convecție rolul conducției este minim, însă rolul turbulenței este foarte important. Metodele MFN pentru modelarea curgerilor turbulente sunt absolut necesare la modelarea schimbului de căldură prin convecție. Transmiterea căldurii prin radiație ridică dificultăți, deoarece ecuațiile transmiterii căldurii prin radiație sunt ecuații integrale, de forma: unde formula 31 este intensitatea radiației, formula 32 este vectorul de poziție, formula 33 este vectorul de direcție, formula 34 este lungimea drumului parcurs, formula 35 este direcția
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
Convecția, denumită și convecție termică, este o formă de transmitere a căldurii specifică doar gazelor și lichidelor care depinde de prezența materialelor. Se referă la transferul de căldură dintre un fluid aflat în mișcare liberă sau forțată și o suprafață solidă. Convecția presupune existența
Convecție () [Corola-website/Science/325461_a_326790]
-
denumită și convecție termică, este o formă de transmitere a căldurii specifică doar gazelor și lichidelor care depinde de prezența materialelor. Se referă la transferul de căldură dintre un fluid aflat în mișcare liberă sau forțată și o suprafață solidă. Convecția presupune existența unei mișcări a particulelor ce alcătuiesc fluidul. Dacă mișcarea apare doar ca urmare a modificării densității fluidului odată cu temperatura, convecția se numește "naturală"; atunci când mișcarea este determinată de forțe exterioare (produse de o pompă, un ventilator etc.), convecția
Convecție () [Corola-website/Science/325461_a_326790]
-
referă la transferul de căldură dintre un fluid aflat în mișcare liberă sau forțată și o suprafață solidă. Convecția presupune existența unei mișcări a particulelor ce alcătuiesc fluidul. Dacă mișcarea apare doar ca urmare a modificării densității fluidului odată cu temperatura, convecția se numește "naturală"; atunci când mișcarea este determinată de forțe exterioare (produse de o pompă, un ventilator etc.), convecția se numește "forțată". În meteorologie, convecția termică se referă la mișcările verticale lente ale aerului, provocate de încălzirea neomogenă a acestuia în
Convecție () [Corola-website/Science/325461_a_326790]
-
Convecția presupune existența unei mișcări a particulelor ce alcătuiesc fluidul. Dacă mișcarea apare doar ca urmare a modificării densității fluidului odată cu temperatura, convecția se numește "naturală"; atunci când mișcarea este determinată de forțe exterioare (produse de o pompă, un ventilator etc.), convecția se numește "forțată". În meteorologie, convecția termică se referă la mișcările verticale lente ale aerului, provocate de încălzirea neomogenă a acestuia în straturile inferioare. Datorită diferențelor de temperatură, aerul cald se ridică iar cel rece coboară luându-i locul. Mișcările
Convecție () [Corola-website/Science/325461_a_326790]
-
particulelor ce alcătuiesc fluidul. Dacă mișcarea apare doar ca urmare a modificării densității fluidului odată cu temperatura, convecția se numește "naturală"; atunci când mișcarea este determinată de forțe exterioare (produse de o pompă, un ventilator etc.), convecția se numește "forțată". În meteorologie, convecția termică se referă la mișcările verticale lente ale aerului, provocate de încălzirea neomogenă a acestuia în straturile inferioare. Datorită diferențelor de temperatură, aerul cald se ridică iar cel rece coboară luându-i locul. Mișcările convective ascendente și descendente formează așa
Convecție () [Corola-website/Science/325461_a_326790]