179,899 matches
-
la adresa marilor autori ruși, ca și a spiritului francez. A doua reprezentație reconstituie o poveste de dragoste trăită de un Turgheniev bătrîn cu o actriță care joacă un rol secundar într-o piesă de tinerețe. Virtuozitatea autorului transpare în mînuirea convențiilor: pasajele din scrisori înrămate în istoriile puținelor întîlniri apar sub reflectorul mentalității de azi, jupuind coaja poveștii romantice pînă la nuditatea impulsurilor și a instinctelor. Să vorbim franțuzește e un autoportret, pe jumătate grav, pe jumătate ludic, realizat prin convenția
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
convențiilor: pasajele din scrisori înrămate în istoriile puținelor întîlniri apar sub reflectorul mentalității de azi, jupuind coaja poveștii romantice pînă la nuditatea impulsurilor și a instinctelor. Să vorbim franțuzește e un autoportret, pe jumătate grav, pe jumătate ludic, realizat prin convenția epistolară. O doamnă ajunsă la vîrsta senectuții, dar cu prezență de spirit și vioiciune intacte îi scrie lui Julian Barnes după ce a început să îi citească scrierile. Dincolo de miza autoreferențială, te cucerește umorul și ironia unui personaj feminin fermecător. Liniștea
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
scrisul lui Marin Mincu ridică mai multe semne de întrebare. ,Nu-mi venea deloc nici o inspirație": impasul artistic e și unul lingvistic. Comicăria continuă în paginile următoare, primele din romanul propriu-zis, în care autorul rulează, în maniera egocentrică specifică, vechea convenție a manuscrisului găsit. Pentru scriitorii care au utilizat-o ea era de regulă un alibi narativ, o modalitate de a se debarasa formal de propria lume ficțională încă de la inițierea ei. În schimb, pentru Marin Mincu e un bun prilej
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
lecturii mele, aceste secvențe sonore magice declanșează, într-o stranie incantație de dicționar,ezoteric, explorări inițiatice prin memoria inconștientă a limbajului. Se conturează astfel harta cu mai multe dimensiuni (geologice, topografice, mediumnice, de breviar suprarealist) a unui spațiu dincolo de orice convenție și amprentă culturală, un spațiu suprafantezist al unei pseudomitologii unice, cumva epifanice. Asocierile surprinzătoare, eufonice, viziunile feerice și vaporoase ale imaginarului glacial & incandescent alternează în ritmul unei dense secvențialități care creează, la nivel lingvistic, un efect iluzoriu de sens. Textele
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
referință; fie prin incapacitatea naturală de a reprezenta fenomenul viu, fie prin omisiuni voluntare și prin manipularea vinovată a privitorului. Chiar dacă, de exemplu, numeroși artiști au încercat și înainte de 90 dar, mai ales, în primii ani de după, să iasă din convenția tabloului și din tradiția materialelor și a tehnicilor, să relaxeze conceptele de obiect și de acțiune artistică, aceste tendințe au fost nu numai privite cu suspiciune, ci și eliminate cu dispreț din orizontul interesului public. Astfel, Saloanele nu făceau decît
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
temă în așa fel încît el să fie cel care a întîlnit-o pentru prima oară, și asta în ciuda faptului că, înaintea lui, au fost atîția alții care, analizînd-o, poate au epuizat-o. Cînd îi reușește acest lucru, Dragomir e dincolo de convenții, de autorități și de curente de gîndire. E el singur, cu o minte ce s-a păstrat ingenuă în ciuda periplului făcut prin istoria filozofiei. E singur cu sine și gîndește din el însuși - sponte sua - în mod spontan și fără
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
acțiunea lui Brâncuși. Deși contemporan strict cu Paciurea, din punct de vedere al gîndirii plastice și al cercetării formale, Brâncuși se situează în descendența acestuia. Dacă Paciurea mai păstrează încă elemente fabulatorii, dacă încercările sale rămîn mai departe în- tr-o convenție narativă și în cadrele unui figurativism șarjat, Brâncuși țintește dezintegrarea materiei, scoaterea tridimensionalului din regimul gravitației și de sub fatalitatea oricărei arhitecturi exterioare. Ca și Paciurea, dar într-un alt timp și într-o altă perspectivă filosofică, Brâncuși recurge, în disputa
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
altă perspectivă filosofică, Brâncuși recurge, în disputa sa fundamentală cu statuarul istoric, cel căruia Rodin îi sleise și ultimile puteri, la trei mari direcții conceptuale și formale. Înaintea declanșării oricăror ostilități, el face ostentativ dovada perfectei stăpîniri a limbajului, a convențiilor istorice, a instrumentelor și a tehnicilor consacrate bimilenar. Antropocentrismul clasico-renascentist și întregul figurativism mai mult sau mai puțin încadrabil într-o anume direcție de gîndire, sunt epuizate rapid prin intervalul dintre academism (Vitellius, doctorul Davilla) și impresionism (portretul lui Dărăscu
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
o frontalitate ce amintește de reprezentările egiptene. Dar poate că această antropomorfizare în spațiu nu este atît o modificare a unor forme tridimensionale deja preexistente , cît o materializare a iluziei bidimensionale, o întrupare a semnului care altădată funcționa doar în convenția tabloului. Civilizația bizară ( și pierdută), pe care Paula Ribariu o invoca permanent prin citate plastice, prin fragmente de imagini recuperate, prin aluzii ceremoniale și printr-o cromatică în care tonul viu, lumina și apăsarea nocturnă comunicau pînă la contopire, este
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
perfectei adecvări la adevărul istoric. O dată prins în rama ficțională - pe orice tip de suport ar fi ea - o figură a istoriei reale devine un personaj și ca atare nu poate fi judecat decît în limitele impuse de acceptarea acestei convenții. ,Metoda" romanului Săgeata timpului e una cinematografică în esența ei: la nivelul limbajului, ca și la cel al construcției, totul e pe dos, invers. Dacă vă amintiți clipul piesei Return to innocence a celor de la Enigma, sau filmul Irréversible al
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
cu alte limbi romanice (it. nessuno, sp. ninguno) - dar modificînd o obișnuință de scriere a multor generații care vor fi destul de șocate de aspectul grafic al reunirii. În fond, scrierea compuselor e mai mult decît orice alt capitol ortografic o convenție: care poate fi încărcată de conotații suplimentare prin tradiția culturală; de pildă, dacă scrierea legată e adesea asociată cu greșelile elevilor slabi, s-ar putea produce o reacție motivată ,estetic": ,așa e mai urît". Altminteri, numai cine nu are idee
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
Piaf: ŤJe ne regrette rienť. Sîntem la Paris? Privirile - două țigări care se aprind una de la alta. Cu el se poate vorbi de orice cum se scrie o carte." Dar nu e suficient. Fondul primordial nu se subordonează întru totul convenției elegante, trimițînd mesaje oblice, dar suficient de clare pe traseele senzualității estetizate. Aflată în mijlocul marelui oraș, poeta excitată își îndreaptă pașii spre piața de legume și fructe ca spre o ieșire, spre o eliberare naturistă, sublimată în direcția percepției flamande
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
profesori. M-am pus în grevă, nu m-am dus la liceu trei zile, iar tatăl meu, care era pe vremea aceea și el un fel de mic personaj local - era directorul Regionalei CFR -, a tratat cu directorul liceului o convenție: eu primesc zece din oficiu până la sfârșitul anului, nu mai sunt examinat nici o dată, și în felul ăsta se evită contactul direct cu acel examinator. Nu-i dau numele, fiindcă fiul său este profesor la Iași și este o familie
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
forța brută și rezistența la durere, materializată în capacitatea de a nu țipa. Dacă nu v-ați prins până acum, s-o spun pe șleau: Orașul păcatului este un film noir, în toată splendoarea acestui gen. Adică îi încorporează toate convențiile, și mai pune și de la el. Să enumăr: atmosfera expresionistă, filmat în mare parte în alb/negru, decor impersonal urban (și nocturn, și ploios), compoziția geometrică a cadrelor, jocul de umbră și lumină,eroi exclusiv masculi, alienați și izolați, femmes
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
reveniri plus Războiul s-a terminat (PS: dacă nu le-ai văzut deja, o vizită mai lungă la Cinematecă se cere recomandată). Regizorul pare însă să se fi plictisit de astfel de subiecte grele, dar nu și de experimentele cu convențiile genurilor. I-a trecut gravitatea și cheful de explorare a subconștientului (al lui sau al spectatorului), dar i-a rămas rigurozitatea formală in extremis. Cel puțin asta deduc eu din filmul Nu pe gură!. Nu mai vrea teatru filmat ca
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
sa existență, mai ales artistică, este supusă acestui gest atavic și într-un anume sens primordial. Depășind orice inhibiție de factură etică sau socială, universul său artistic se manifestă într-o deplină libertate. Nimic nu este contrafăcut sau "fardat"de convenții, expresia propriilor sale trăiri este transpusă în stare brută, necenzurată, cu o tentă arhaic-violentă și adesea ludică. La Aurel Bulacu, lucrările nu "povestesc" nimic. Ele sunt exerciții de explorare a propriilor sale reacții în fața trupului feminin. Asta nu înseamnă că
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
să se deslușească în primul rând pe sine. El dezgolește trupul femeii așa cum prezintă și pe cel al animalului - un alter-ego al său, pentru a-și surprinde întregul alai de senzații și chiar reacții primare nedisimulate de spirit, cultură sau convenții de orice fel. Este ceea ce imprimă spectatorului, sau cel puțin mie, un sentiment tonic, de bucurie. Femeile lui Bulacu, cel mai adesea fără chip, prezențe identificabile prin câteva elemente individualizatoare: sâni, coapse, tors etc. obiecte ale bucuriei animalului din noi
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
dreptul să fie pomeniți în notațiile diaristice ale scriitorului, ar face mai bine să stea departe de acest volum secund al jurnalului. Pentru că nu vor înțelege nici de data aceasta nimic. Formula liber(al)ă a jurnalului își stabilește singură convențiile și e cumva comic să reproșezi ceva unui jurnal (raportîndu-l la ce anume?) oricîtă literatură ar conține el. Aici și văd un posibil paradox al genului. Jurnalul trebuie acceptat așa cum e - scriitorul are dreptul să se arate oricum -, altfel mai
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
sculptorul își nota semnele revelațiilor: "mă simțeam atras (probabil era o trezire) de aspectele ascunse ale realităților vizuale (...). Lucrările mele de atunci arată tocmai asta, o reflectare a unei căutări haotice a ordinii și priorităților, dislocare întîmplătoare, furie mută împotriva convențiilor și mult experiment din nevoia de a merge dincolo de suprafețe". Pe parcursul lecturii îți revin cîteva întrebări: în ce măsură poți detașa poezia de sculptură și pictură, cum se suprapun vizualitățile, cărei tradiții îi aparține, de unde vine poezia lui Paul Neagu? Întrebările îmi
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
care le presupune întîrzierea, fie ea și voită, în spațiile unei imagini deja erodate prin uz, artista realizează cea mai spectaculoasă și mai profundă experiență din pictura noastră de astăzi. Sub aparența unei priviri conformiste și ușor de localizat în convenția figurativului, a unui dialog asumat cu valorile instituționalizate în sistemele vizuale preavangardiste, dar cu lecția impresionismului și a expresionismului bine învățată, Ioana Bătrânu realizează, de fapt, una dintre cele mai interesante sinteze între vocația ingenuă și recuperarea culturală, între transa
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
mai spune nimic). Pe scurt spus, avem a face cu "poesia ca status de concentrare a existenței" (Eudaimonia avea un bonsai suficient de sceptic). Așadar artificiul scriptic preia energia vitală, îngheață în desenul său turbioanele emoționale, filtrează clocotul trăirii prin convenția strictă a semnului. E un permanent efort în vederea obținerii unei cote maxime a încordării expresive. Pe traiectele senzoriale, afective, intelectuale, încercînd a le prelua sarcina în planul său ficțional, limbajul poeziei dă replici psihologiei, o provoacă prin ineditul său șocant
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
sală, deloc. E halucinant! Brusc, n-am mai știut unde sînt și, mai ales, în ce an! Atmosfera de atunci a dat năvală peste mine. Pe scenă, dincolo de cei cîțiva protagoniști, toți foarte buni, fără să iasă o secundă din convenția stabilită de regizor, se adună, se alcătuiesc coruri. Femei, bărbați, tineri. Mă frec de multe ori la ochi. Dincolo de costum, de îmbrăcămintea propriu-zisă, amărîtă, uniformizatoare, proletară, kitschoasă, descopăr chipuri, atitudini, înflăcărări de atunci. Aș zice chiar credința. În cuget și
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
mimetică a maselor dezlănțuite. Spectacolul mimetic al maselor dezlănțuite pînă la paroxism îl avem și astăzi, în societățile democratice. E deajuns să fi urmărit imagini din campaniile electorale succesive ale diferiților candidați din SUA, sau mai recent pe acelea de la Convenția republicană din New York, care a propus realegerea președintelui Bush. Paginile din Elias Canetti sau Ortega Y Gasset amîndoi printre scriitorii preocupați în feluri diferite de reacțiile maselor, pălesc în fața realității. Acestea fiind zise, aș adăuga că întîlnim din cînd în
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
abundă în monologuri interioare în aceeași măsură ca și cartea. Orlando se poate adresa direct cititorului, nu e nevoie ca naratorul să medieze și să relateze meandrele minții personajului. În roman, biograful e cel care deconstruiește sau ia în răspăr convențiile speciei la care ar trebui să adere. În lungmetraj, auto-referențialitatea e din nou manifestă: Orlando comentează că "|sta chiar e un film interesant", preluând astfel funcția naratorului inițial. Și restul codurilor sunt dislocate: "încadrarea mobilă ca din întâmplare (semnul unei
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
întors peste oraș. Pe muntele din față, pădurea are dantelării de promoroacă, din cerul plumburiu vălătuci de nori se deșiră-n căldare... Frig, fulgi răzleți (zăpada mieilor?)." Pe de altă parte, nota pitorească revine, în mod paradoxal, tocmai prin îngroșarea convenției și invazia livrescului. Chiar autoarea își mărturisește intenția stilizării: "Mă învinuiesc tot mai mult de nesinceritate în legătură cu acest "jurnal": scriu într-însul multe evenimente "rumegate", "filtrate", cărora le-am făcut deja sensul. O nesinceritate orgolioasă (adică eu sunt cea care
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]